Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe ritmul respiratiei, pentru curatirea puterii poftitoare.

Ne smerim mintea noastra mandra prin pocainta, gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut, la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra, sincronizand cuvintele rugaciunii cu ritmul respiratiei, inspirand aerul, sa zicem tainic:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”.

Retinand apoi aerul, sa zicem tainic:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfantului N” (pomenim numele Sfantului care se praznuieste in aceea zi)

Apoi expirand aerul, sa zicem:
“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
In timpul retinerii respiratiei, se poate zice:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,… continuare »

Rugaciunea lui Iisus este o rugaciune scurta, de pocainta.

Ne rugam cu cuvantul launtric in centrul duhovnicesc al fiintei noastre: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” si, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, mintea se curateste si se pogoara in inima duhovniceasca, realizand unirea treimii umane (mintea, cuvantul si duhul).

Dupa o perioada de timp, in care se vor curati puterile inimii noastre duhovnicesti, arzand cu Harul Dumnezeiesc in cruce si curatind pe rand puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala, vom observa ca putem zice orice rugaciune sau cantare, cu cuvantul launtric si mintea se va pogori in inima. Mintea va spune cuvintele rugaciunii cu intelegere, inima le va primi cu afectiune, iar vointa, va pune in acord (va uni) ratiunea cu simtirea duhovniceasca, chipul lui Dumnezeu in noi.

Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeiesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii – Hristos, ce se descopera in inima mintii”[1].

Astfel, prin Harul Dumnezeiesc si stradania noastra vom ajunge la o rugaciune de calitate. continuare »

Sfantul Ioan Scararul ne spune ca: „Rugaciunea este dupa insusirea ei, insotirea  si unirea omului si a lui Dumne­zeu; iar dupa lucrare, sustinatoarea luminii. Este impacare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor si fiica lor; ispasirea pacatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc in fata necazurilor; zdrobirea razboaielor, lucrarea ingerilor, hrana tuturor fiintelor netrupesti, veselia ce va sa vie, lucrarea fara margine, izvorul virtutilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, dovedirea nadejdii, risipirea intris­­tarii, bogatia calugarilor, vistieria sihastrilor, micsorarea maniei, oglinda inaintarii, aratarea masurilor, vadirea starii dinauntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei. Ruga­ciu­nea este celui ce se roaga cu adevarat, tribunal, dreptar si scaun de judecata al Domnului, inaintea scaunului Judecatii viitoare”.
Rugaciunea e cheia Raiului, e si cararea prin inima Raiului.
Rugaciunea launtrica este plugaria inimii duhovnicesti. Cu ajutorul Harul Dumnezeiesc si cu cuvantul launtric, lucram la curatirea inimii duhovnicesti.
Ne-am invatat de mici sa ne adresam parintilor, transmitand cuvintele noastre prin vibratia aerului de la corzile noastre vocale, la timpanul celui carora le adresam (ascultatorului).
Dar lui Dumnezeu trebuie sa-I vorbim in inima noastra duhovniceasca.
Pentru aceasta, in loc sa trimitem cuvantul nostru in exterior, il trimitem in interiorul nostru, in inima noastra duhovniceasca. La inceput, pentru ca inima noastra duhovniceasca este impietrita nu se va deschide. Dar insistand, prin rugaciune sa lucram asupra ei, va veni Harul Duhului Sfant care o va deschide.

*

Te rogi launtric in inima cu Rugaciunea lui Iisus arzand in cruce.
Citesti Sfanta Scriptura Sfintele Evanghelii launtric.
Vorbesti cu aproapele launtric in inima duhovniceasca.
Te rogi si vorbesti cu Dumnezeu trimitand cuvantul rugaciuunii in interior, in inima duhovniceasca, nu in exterior prin vibratia aerului.
Canti launtric in inima duhovniceasca.
Citesti Psaltirea launtric in inima duhovniceasca.
Citesti Imnul Acatist launtric, in inima duhovniceasca.

In Biserica:
Citesti Psaltirea launtric in inima duhovniceasca, pe puterea manioasa si rationala.

Citesti canoanele launtric in inima duhovniceasca pe puterea manioasa si rationala.
Predici launtric, batand cu cuvantul predicii in inima ta duhovniceasca pe puterea manioasa si in centrul duhovnicesc dupa ce ai repetat citind o data launtric predica apoi incercand sa o reproduci launtric in inima ta. Intai pe puterea poftitoare, apoi pe cea manioasa si apoi pe cea rationala.
Dupa aceasta te smeresti in fata oricui chiar daca ai sau nu ai dreptate.

Daca rugaciunea n-ar fi fost obligatorie, atunci Duhul Sfant nu ne-ar fi spus prin gura Sfantului Proroc David: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea (Psalm 33, 1; 102, 1-2). Rugaciunea lui Iisus mai este numita si rugaciunea de toata vremea sau rugaciunea isihasta. De asemenea, nici Dumnezeiescul Apostol Pavel – gura lui Hristos – nu ne-ar fi poruncit: Rugati-va neincetat (I Tesaloniceni 5, 17). Din aceste marturii ale Sfintei Scripturi, intelegem ca trebuie sa ne rugam tot timpul si in orice loc, dar mai ales in Biserica si in Sfintele Manastiri, unde este mai puternica lucrarea si darul rugaciunii.

Dar, vor zice unii, cum putem sa ne rugam neincetat, avand atatea munci grele de facut si o singura gura si un singur cuvant? Preabunul Dumnezeu, Cel ce toate, cu negraita intelepciune le-a facut, Acela din inceput, ne-a inzestrat cu indoit cuvant si indoita gura, spre a putea implini cele ce prin Duhul Sfant avea sa le ceara de la noi. In afara de gura trupului nostru, avem si o gura tainica, a sufletului nostru. Deci, cand vorbim cu gura trupului, trebuie sa ne rugam tainic cu gura mintii. Putem sa utilizam metaniile bratara, pentru a ne ruga in acest timp cu „Rugaciunea lui Iisus”. continuare »

Cei ce s-au hotarat sa-I slujeasca cu adevarat lui Dumnezeu trebuie sa se indeletniceasca cu pomenirea neincetata a Numelui Sau in inima lor si cu rostirea continua a rugaciunii catre Iisus Hristos, repetand in sinea lor: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !…”.
Iar dupa-amiaza, aceasta rugaciune se poate zice astfel: ,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluiete-ma pe mine, pacatosul”. Sau poti sa o chemi direct pe Maica Domnului, zicand: ,,Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”. Poti sa spui si cantarea ingereasca: ,,Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucurate…”. Astfel ferindu-ne de imprastierea gandurilor si pastrandu-ne constiinta in pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca sa ne unim eu El. Caci, spune Sfantul Isaac Sirul, , “in afara de rugaciunea neincetata nu este alt mijioc de a te apropia de Dumnezeu” (Omilia 69). continuare »