[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6lqU_8U56b0]

Alt dialog cu Parintele Arsenie Papacioc despre Ortodoxie si secte

– Ce sansă dati ecumenismului?

– E ideea cuiva, dar ce, crezi că se discută mare lucru!

Să stiti că sunt discutii istorice. Nu cred, sunt discutii gratuite. De complezentă este bine să se discute, ca să te lasi prostit, să creadă că el va birui. Dar este o mare greseală! Nu se face nimic! Pentru că de la Dumnezeu va veni si căderea catolicismului! Practic, eu nici nu mai zic că-i o biserică. E un guvern cu nume clericalist.

– Ce implicatii asupra vietii crestinului are blestemul arhieresc?

– Este foarte grav! Dar, depinde cine a blestemat, de ce a blestemat. Apoi, trebuie să dea socoteală Sinodului de ce a blestemat, respectiv recursului făcut de cel blestemat; blestematul are voie să se apere. continuare »

Astazi, exista cu adevarat istoria sectelor. Si vorbim de secta atunci cand eroarea de credinta, erezia organizata, are o activitate. Nu trebuie confundata istoria sectelor cu geneza si evolutia lor. Istoria este aceea care inregistreaza faptele asa cum sunt sau ar trebui sa fie, or, geneza trebuie cercetata si delimitata.

Sectele de acum, ,,moderne” si cu ,,credinta noua”, au acelasi arbore genealogic: minciuna, falsitatea, dezordinea, ruptura si chiar crima, deoarece stapanul lor ,,dintru inceput a fost ucigas de oameni” (Ioan VIII, 44). De aceea, tot arsenalul raului isi are originea in stapanitorul intunericului cel mai din afara (Matei VIII, 12, Apoc.XX, 10).

Curentele rationaliste, mistice, care au aparut in sanul Bisericii sau in afara ei contestand adevarul evanghelic nu sunt decat palete ale aceleiasi forte a vrajmasului. Multi dintre reprezentantii sectelor fac uz de asa-zisa ,,libertate religioasa”. Aceasta libertate, pentru a fi recunoscuta, are insa nevoie de garantii, si cea mai sigura garantie este adevarul: ,,…numai adevarul va va face liberi…” (Ioan VIII 32) asemenea, perescutiile fara cercetarea si demonstrarea raului duc la intarirea fenomenului sectar. Trebuie deci lamurite lucrurile in ambele sensuri. Cei fara ,,libertate” relogioasa sunt in afara preocuparilor zilnice, n-au patrie, n-au comunitate si nici chiar mijloace de existenta. Or, parazitismul, lenea, refuzul muncii sunt medii de unde sectele ,,convertesc” adepti, desi Cuvantul bibliei este categoric: ,,…cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manance…” (II Tes.III, 10).

Sectele apar acolo unde frica si teroarea stapanesc pe om: ele misuna inainte de catastrofe ,cum a fost cazul razboaielor mondiale, si se regrupeaza in timp de pace ,,profetind” sau indicand ,,ce va fi maine”. De aceea, majoritatea sectelor moderne au in doctrina lor spectrul ,,mileniului”, iar adeptii fortatei parusii justifica ,,programarea” prin Biblie. continuare »

Dumnezeu, suprema existenta, este o viata iubitoare intre cele trei Persoane de o unica fiinta. Aceasta este prima dogma.

A doua este ca Dumnezeu, Cel in Treime, creeaza din iubire fapturile umane intr-o lume folosita in comun, ca sa-si extinda iubirea si la ele si sa-L iubeasca si ele.

A treia dogma este ca dupa ce fapturile umane refuzand iubirea au cazut in moarte, Tatal ceresc a trimis pe Fiul Sau la ele ca om, care mergand in iubirea Lui pana la moarte, ca sa invinga moartea in Sine si prin Sine si in ei moartea lor, daruindu-le celor ce vor voi viata de vesnica fericire in comuniune cu Dumnezeu cel in Treime. Aceasta e a treia dogma.

Fara un astfel de Dumnezeu iubitor si astfel de fapte ale Lui, urmarind un asemenea scop cu oamenii, daca existenta ar consta numai din ce da lumea aceasta, supusa unor legi oarbe, monotone si supusa atator mizerii ce sfarsesc cu moartea definitiva a persoanelor umane, ce apar rand pe rand, conceptie proprie mai tuturor filosofilor si religiilor panteiste, ea nu ar avea nici un sens. De unde si spre ce scop ar fi iubirea si datoriile faptelor bune cand totul decurge fatal, conform legilor oarbe ?

Mai trebuie sa mentionam ca Imparatia fericita a vesnicei comuniuni cu Dumnezeu in Treime depinde si de voia noastra de a ne insusi aceasta viata, de comuniune intre noi, urmand pilda lui Hristos, care a mers pana la jertfa pentru noi. Am putea spune ca aceasta arata o a patra dogma, poruncita de Hristos, o dogma prin care se cere oamenilor sa-si insuseasca in mod liber binele pe care ni L-a adus El si pe care il vedem realizat din veci in Sfanta Treime. Contributia noastra la insusirea acestui bine a cerut-o Hristos, spunandu-ne: “Iubiti-va unii pe altii, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 13,34). Numai pazind acest cuvant al Lui, va veni El si Tatal Lui in noi si-si vor face locas in noi (Ioan 14,23). Iar aceasta iubire a noastra intre noi,venita noua din prezenta Sfintei Treimi in noi, este Biserica. In ea trebuie sa fim cu totii una cu Hristos intre noi, precum este Fiul cu Tatal in Sfantul Duh (Ioan 17,11).

De aceea a pus Domnul Hristos atata accent pe Biserca (Matei 16,18), declarand ca adevarata credinta in El trebuie sa se arate in unitatea oamenilor in Biserica. Iar Biserica este nu acolo unde se ramane numai la Evangheliile scrise de doi Apostoli si doi ucenici ai lor, ci unde se pastreaza invatatura tuturor Apostolilor Sai, transmisa comunitatilor bisericesti in unire din vremea Apostolilor pana azi; se pastreaza acolo unde Apostolii si-au luat urmasi pe ucenicii lor, dandu-le harul primit la cincizecime de la Duhul Sfant, dupa ce acestia au invatat de la ei tot ce au invatat ei de la Hristos. “Te indemn, zice Sfantul Apostol Pavel lui Timotei, sa tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este dat tie prin punerea mainilor mele” (2 Timotei 1,6). Ca acesti ucenici pot si sunt datori sa pastreze invatatura de la Apostoli, nu numai pe cea scrisa de unii din ei, ci si pe cea predata oral, o spune Sfantul Apostol Pavel catre Timotei: “Tine dreptarul cuvintelor sanatoase ce le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Iisus Hristos” (2 Timotei 1,13). Iar corintenilor le scrie: “Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile precum vi le-am dat” (1 Corinteni 11,2). Nu-i lauda ca citesc Evangheliile si nu-i indeamna sa respecte numai ceea ce le scrie in Epistole, ci sa tina toate cate le-a spus vreme de un an si jumatate (Fapte 18,1). El stie ca episcopii si preotii sunt cei ce-si pot indeplini datoria de a pastra invatatura cea sanatoasa si de a mustra pe cei potrivnici: “Pentru ca multi sunt cei razvratiti, graitori in desert si inselatori carora trebuie sa li se inchida gura” (Tit 1,11). Dedesuptul multor acestor rataciri propavaduite si astazi sta vointa celor ce neaga pe Hristos ca Dumnezeu, recunoscandu-L doar ca un prooroc, asemenea celor din Vechiul Testament, un simplu Iisus, nascut ca orice om din pacat, care, deci, nu a mantuit pe oameni prin cruce, ci a suferit pentru pacatele Sale ca orice om, fiind slujitor cel mult al lui Iehova. Necunoscand un bine superior vietii din lumea aceasta, o astfel de invatatura ca si tot panteismul, nu poate reprezenta adevarul (Tit 1,14). continuare »