Parintele Justin: Se zice ca incurajez la scindare. Daca si eu, care mi-am costat viata pentru unitatea si existenta ortodoxiei… spun (unii) acuma ca sunt pentru scindarea ortodoxiei. (Cel ce ma acuza) este un cetatean de pe la Iasi, de la Golia, fost yoghin. Ei nu inteleg ce am vrut sa spun eu. Harul lucreaza in raport de virtute. Cu cat, in sfarsit, omul este mai virtuos, cu atat vine harul peste har. Dar omul cand este sub nivelul acestui har, cand este in pacatosenie, nu este in virtute, atunci harul se retrage. Masura aceasta, omul se duce si nu mai are nicio legatura cu sfintenia si cu harul.

Dar el, ca preot, poate oficia?

Parintele Justin: El, ca preot, poate oficia, sigur ca da. Are lucrarea lui. Dar vrednicia lui unde e? Iata, la noi, in viata noastra ortodoxa, este si lucrul acesta, ca pacatul nu se amesteca cu omul. Haru-i har si pacatul e pacat.

Pacatele nu-i ating harul. Parinte, dar el poate sfinti in conditiile in care este cazut ca om?

Parintele Justin: El poate orice. Ca om e cazut, dar el poate sfinti. Sa va dau un exemplu, de pilda, e chemat episcopul sa vada un preot beat in marginea unui sant. Episcopul vine si il vede. Asta este fiul vostru. Voi l-ati crescut, voi l-ati educat, voi l-ati deformat. I-ati dat (sa bea) si la botez, si la cununie, si la parastas.

Preotii sunt cum i-a facut poporul.

Parintele Justin: Da. Si atunci, il scoli de-aici maine dimineata, iti face aghiazma si ai sa bei aghiazma facuta de el. Acum il vezi beat aici, dar maine il pui la treaba si lucreaza harul.

Asa spunea si Parintele Cleopa.

Parintele Justin: Da! Dar asta nu merge asa. Inseamna ca poate sa-si faca de cap oricand si el tot preot e. E preot, dar noi trebuie sa conlucram, sa avem niste preoti model ca sa aiba credinciosii dupa ce sa se orienteze. Dupa ce sa se orienteze? Dupa cel aflat intr-o cadere prapastioasa?

Eu am facut afirmatia asta si m-au scos ca fac erezie si ca am anulat dreptul la pocainta. Nu m-am gandit la asta, sa nu dau dreptul la pocainta, dar (trebuie) sa vad ca ai o incercare de vindecare.

– fragment dintr-o convorbire a Parintelui Justin Parvu cu doamna Aspazia Otel Petrescu

Catre Ierodiacon Serafim Pantea, referitor la scrisoarea deschisa adresata

Inaltpreasfintitului Mitropolit Teofan din18 iulie 2010, Mănăstirea Golia

Stimate Serafim Pantea,

Jignirile Dv. aduse Parintelui Justin sunt de-a dreptul blasfemiatoare si arata un infantilism teologic, nici macar de taliban ci de bazar haotic si micime spirituala.

Unde spune sau fagaduieste Iisus Hristos pacatosilor intregii lumi “că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată” daca gresim, cum afirmati in scrisoare? O spune doar Sfintilor Apostoli (Matei 19, 20) pe care-i investeste cu puteri speciale cand ii trimite la propovaduire.  Pe noi nu ne lasa orfani, dar putem deveni orfani cand il alungam pe Duhul Sfant prin pacatele noastre.

Noi cand ne abatem de la voia Domnului intra Satana in inima noastra si atunci Duhul ne paraseste (Rom. 5, 3; Luca 13, 16; Luca 22, 3; Ioan 13, 27, etc.)

S-au indepartat si ingerii de Iisus Hristos: „atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11) cand l-a ispitit satana cu toate ca l-a dus „Duhul –Πνεύματος- in pustie, ca sa fie ispitit de catre satana” (Matei 4, 1) tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi o impreuna vietuire ontologica/fiintiala a ingerilor cu diavolii sau un „tandem” a lui Dumnezeu cu satana. De aceea il si izgoneste atat de categoric: „ mergi inapoia mea satano…” (Matei 4, 10). Oricum Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu nu putea fi parasit de Duhul Sfant cu care era in comuniune deplina chiar cand s-a apropiat diavolul.

Dupa teoria Dv. inseamna ca dupa ce a intrat Satana in Iuda („si după îmbucătură a intrat satana în el” Ioan 13, 27)  era si Duhul Sfant in inima lui, care nu stiu dupa ce scriptura a Dv. a fagaduit ca Duhul nu ne va parasi niciodata, chiar daca il vindem pe Hristos! Daca o astfel de teologie ati invatat la Iasi sau la Golia, atunci il rog pe IPS Teofan sa va trimita la reciclare sau la canon cateva luni, sa invatati ce inseamna teologia traita in Manastire in varf de munte, nu in oras si Manastire de 5 stele si nu doar o teologie traita si invatata pe sticla (TV) sau pe undele radio, copiata dupa standardele seculare.

Dupa asemenea confuzii si erori teologice nu ma mira ca nu faceti distinctia intre un studiu teologic si un „posibil raspuns despre cip si canon dat in contextul Sf. Spovedanii” la care faceti referire „ca este foarte slab” si pe care l-am scris ca sa indemn pe duhovnici la iconomie si nu la acrivie, asa cum trebuie scris un studiu teologic.  Era doar „un posibil raspuns”, mai pot fi o mie de raspunsuri bune, in raport de penitentul care se caieste.

Cum va permiteti sa-l acuzati pe Parintele Justin ca face parte din cei ce „se prefac sau par a fi duhovnicești” si sa-l acuzati de schisma si erezie si sa-l comparati cu satana? Chiar v-ati pierdut judecata?

La marii duhovnci, care au probat cu jertfa vietii credinciosia lor fata de Hristos si Biserica Sa, la ei harul lucreaza si din greseli: „căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare” (Romani 5, 16).

Acolo unde nu este „ judecata si osandire” ca la Dv. ci dorinta de a forma si a trage atentia asupra unui lucru eshatologic vital, cum este problema cipurilor, se mai si greseste, chiar ca duhovnic iscusit, insa are grija Dumnezeu, in dragostea Sa „sa implineasca pe cele cu lipsa” si sa le „intareasca pe cele cu neputinta” prin harul Sf. Duh si sa „prisoseasca harul acolo unde se inmulteste pacatul” (Romani 5 20) sau greseala fara de voie, nu pentru ca sa vietuiasca ontologic harul cu pacatul impreuna, ci pentru ca harul sa biruie greseala si astfel „harul din multe greseli sa duca la indreptare”, pe cand judecata Dv. duce doar la „osindire”.

Deci iata si verdictul final. Parintele Justin pentru ca iubeste fara margini si are pe Duhul Sfant in inima sa, chiar si „din multele greseli” (fara de voie) pe care le invocati si i le imputati, reuseste sa atraga harul Duhului Sfant, in timp ce Dv. prin judecata „dreapta” si vietuirea fara de prihana dusa la Golia aduceti „osandire”, sminteala si pacate…

Intrucat nu sunteti duhovnic, ci doar ierodiacon, cred ca va puneti nu numai in locul duhovnicului, ci chiar in locul Mitropolitului, scriindu-i scrisori de tragere la raspundere pentru bunatatea Sa de adevarat pastor si spuneam nu de mult ca „daca te faci pastor oaie fiind, atunci talibanizezi si transformi Biserica in inchizitie morala si nu o lasi sa fie Spital Duhovnicesc si mijloc de indumnezeiere, asa cum este la Petru Voda si osandesti pe fratele tau.
Cu dragoste frateasca in Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,

Pr prof. Mihai Valica

Catre Ierodiacon Serafim Pantea, referitor la scrisoarea deschisa adresata

Inaltpreasfintitului Mitropolit Teofan din18 iulie 2010, Mănăstirea Golia

Stimate Serafim Pantea,

Jignirile Dv. aduse Parintelui Justin sunt de-a dreptul blasfemiatoare si arata un infantilism teologic, nici macar de taliban ci de bazar haotic si micime spirituala.

Unde spune sau fagaduieste Iisus Hristos pacatosilor intregii lumi “că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată” daca gresim, cum afirmati in scrisoare? O spune doar Sfintilor Apostoli (Matei 19, 20) pe care-i investeste cu puteri speciale cand ii trimite la propovaduire.  Pe noi nu ne lasa orfani, dar putem deveni orfani cand il alungam pe Duhul Sfant prin pacatele noastre.

Noi cand ne abatem de la voia Domnului intra Satana in inima noastra si atunci Duhul ne paraseste (Rom. 5, 3; Luca 13, 16; Luca 22, 3; Ioan 13, 27, etc.)

S-au indepartat si ingerii de Iisus Hristos: „atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11) cand l-a ispitit satana cu toate ca l-a dus „Duhul –Πνεύματος- in pustie, ca sa fie ispitit de catre satana” (Matei 4, 1) tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi o impreuna vietuire ontologica/fiintiala a ingerilor cu diavolii sau un „tandem” a lui Dumnezeu cu satana. De aceea il si izgoneste atat de categoric: „ mergi inapoia mea satano…” (Matei 4, 10). Oricum Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu nu putea fi parasit de Duhul Sfant cu care era in comuniune deplina chiar cand s-a apropiat diavolul.

Dupa teoria Dv. inseamna ca dupa ce a intrat Satana in Iuda („si după îmbucătură a intrat satana în el” Ioan 13, 27)  era si Duhul Sfant in inima lui, care nu stiu dupa ce scriptura a Dv. a fagaduit ca Duhul nu ne va parasi niciodata, chiar daca il vindem pe Hristos! Daca o astfel de teologie ati invatat la Iasi sau la Golia, atunci il rog pe IPS Teofan sa va trimita la reciclare sau la canon cateva luni, sa invatati ce inseamna teologia traita in Manastire in varf de munte, nu in oras si Manastire de 5 stele si nu doar o teologie traita si invatata pe sticla (TV) sau pe undele radio, copiata dupa standardele seculare.

Dupa asemenea confuzii si erori teologice nu ma mira ca nu faceti distinctia intre un studiu teologic si un „posibil raspuns despre cip si canon dat in contextul Sf. Spovedanii” la care faceti referire „ca este foarte slab” si pe care l-am scris ca sa indemn pe duhovnici la iconomie si nu la acrivie, asa cum trebuie scris un studiu teologic.  Era doar „un posibil raspuns”, mai pot fi o mie de raspunsuri bune, in raport de penitentul care se caieste.

Cum va permiteti sa-l acuzati pe Parintele Justin ca face parte din cei ce „se prefac sau par a fi duhovnicești” si sa-l acuzati de schisma si erezie si sa-l comparati cu satana? Chiar v-ati pierdut judecata?

La marii duhovnci, care au probat cu jertfa vietii credinciosia lor fata de Hristos si Biserica Sa, la ei harul lucreaza si din greseli: „căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare” (Romani 5, 16).

Acolo unde nu este „ judecata si osandire” ca la Dv. ci dorinta de a forma si a trage atentia asupra unui lucru eshatologic vital, cum este problema cipurilor, se mai si greseste, chiar ca duhovnic iscusit, insa are grija Dumnezeu, in dragostea Sa „sa implineasca pe cele cu lipsa” si sa le „intareasca pe cele cu neputinta” prin harul Sf. Duh si sa „prisoseasca harul acolo unde se inmulteste pacatul” (Romani 5 20) sau greseala fara de voie, nu pentru ca sa vietuiasca ontologic harul cu pacatul impreuna, ci pentru ca harul sa biruie greseala si astfel „harul din multe greseli sa duca la indreptare”, pe cand judecata Dv. duce doar la „osindire”.

Deci iata si verdictul final. Parintele Justin pentru ca iubeste fara margini si are pe Duhul Sfant in inima sa, chiar si „din multele greseli” (fara de voie) pe care le invocati si i le imputati, reuseste sa atraga harul Duhului Sfant, in timp ce Dv. prin judecata „dreapta” si vietuirea fara de prihana dusa la Golia aduceti „osandire”, sminteala si pacate…

Intrucat nu sunteti duhovnic, ci doar ierodiacon, cred ca va puneti nu numai in locul duhovnicului, ci chiar in locul Mitropolitului, scriindu-i scrisori de tragere la raspundere pentru bunatatea Sa de adevarat pastor si spuneam nu de mult ca „daca te faci pastor oaie fiind, atunci talibanizezi si transformi Biserica in inchizitie morala si nu o lasi sa fie Spital Duhovnicesc si mijloc de indumnezeiere, asa cum este la Petru Voda si osandesti pe fratele tau.
Cu dragoste frateasca in Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,

Pr prof. Mihai Valica

Un calugar hacker virusat de draci, fost ucenic al gurului Bivolaru, isi permite sa-si dea cu parerea despre Parintele Justin intr-un mod ce dezvaluie clar indracirea lui. Intrucat este vietuitor al manastirii Golia, aflata in Mitropolia Moldovei si Bucovinei, cerem public o masura de corectie din partea IPS Teofan.

Va recomandam sa cititi un articol al d-nei Emilia Corbu cu privire la acest atac, cu adevarat de taliban, la adresa Parintelui Justin:

In razboiul ortodoxiei se tes suflete. Cei mai buni tesatori sunt monahii. Insa,
multi monahi si-au gresit cariera. Si nu glumesc! Monahismul este ,,profesia,, de a pastra nealterata, de a transmite si apara invatatura crestina cu costul vietii. Poate este cea mai grea profesie dar si cea mai nobila. Cine crede ca este poezie sau un mod de viata visator se insala. Calugaria e haina grea. Trebuie sa fii puternic sa o porti. Are greutatea pamantului din tine.

Aparut la aproape 400 de ani de la venirea Mantuitorului, monahismul se defineste astfel ca un prim raspuns al Bisericii primare la pervertirea lumeasca a invataturii, proces survenit dupa recunoasterea oficiala de la inc. sec.IV si preluarea ei in cadrul politicii de stat.

Nu este o profesie oarecare ci una vocationala. Astfel ca, daca toti suntem crestini, doar unii dintre noi au taria sa se separe complet de lume pentru a trai doar cu Dumnezeu. In functie de aceasta traire vor fi judecati. Ca in orice domeniu, exista calugari buni si calugari slabi dar si unii care si-au gresit cariera. Mantuirea e de la Dumnezeu dar calugarilor ratati le va fi mult mai greu decat multora din lume. Si ratati in calugarie au fost de la bun inceput si in toate vremurile Nu e nici o rusine. Viata ne insala, de multe ori. Cadem, dar ne ridicam. Doar ca ei devin un pericol si pentru ei si pentru ceilalti. Sunt ca niste indicatoare plasate spre un drum infundat.

O fapta concreta

Un astfel de om este bietul Serafim. In loc sa steie in lume, sa-si ia nevasta, sa aiba copii, sa se pocaiasca sincer si sa fie un bun crestin, Pantea sta la manastire cu gandul la lume si mainile pe calculator. Si barem de ar sta cu folos, dar nu gasim nimic duhovnicesc in el. Pe blogul lui poti afla cura de slabire cu paine, asigurarile de locuinte si alte nimicuri lumesti. Prea putina invatatura. Si daca s-ar fi oprit aici, mai era cum era. Ziceam ca-i sarac dar are vointa. Dar, acum vreo doua saptamani l-a atacat pe parintele Iustin in privinta actelor biometrice. Am aflat d-abia acum. Nu are multi cititori. Si eu am vazut afisul de la Manastirea Petru-Voda. Nu era nimic scandalos in el, chiar daca am auzit ca au fost date jos. Oamenii trebuie sa inteleaga ca au o responsabilitate. Nu pot accepta, asa ca o vita, tot ce li se impune. Calugarii de acolo au dreptul sa isi spuna opinia cu privire la actele cu cip. Batranul are dreptate! Serafim nu are. Dar este foarte vehement.

Si parca asta nu ar fi fost de ajuns. In acelasi timp pe net a aparut si ,,Sarpele de la Petru-Voda,, o sabie boanta impotriva lui Victor Roncea. Mesajul era ca parintele trebuie avertizat cu privire la nu stiu ce infiltrati securisti…Si autorul e tot Serafim.

Cu toata sinceritatea va spun. Imi e mila de el. Articolul este o insulta ordinara la adresa parintelui. Apoi, atacul la adresa lui Roncea e absolut gratuit si inutil. Toti au o parere proasta despre Roncea. Nimeni nu are incredere in el. Ca a facut site-ul Romania-Nato. Mare branza! Cine scrie in el? Nimeni! Dar daca facea site-ul ,,Felinarul Rosu,,? Era mai bine? Ca face parte din Sistem. Oare? Asa cum Biserica e tradata si Sistemul poate fi tradat. continuare »