Iudaismul aşteaptă întoarcerea lui Ilie ca precursor al lui Mesia. La sfârşitul Sabatului, se cântă pentru a grăbi venirea sa: „Ilie profetul, Tesviteanul, Galaadeanul, va veni curând cu Mesia, fiul lui David”. Pentru unii Părinţi, profeţia din Maleahi 3, 22 se împlineşte prin Sf. Ioan Botezătorul, noul Ilie, după cum pare să afirme Însuşi Iisus. Însă alţii îl aşteaptă ca înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos, după atestarea lui Ioan Botezătorul ca nefiind Ilie. „Uneori, când despre acelaşi lucru se exprimă două păreri deosebite, pot fi socotite juste amândouă, sau poate fi adoptată o părere mijlocie, fără pagubă pentru credinţă, adică fără să ceară neapărat aprobare sau respingere totală, de vreme ce niciuna din ele nu este împotriva credinţei. Astfel, citim că Ilie a venit în persoana lui Ioan, dar şi că a fost precursor al Venirii Domnului”.1
Deşi au trăit şi activat la un interval de opt veacuri, cei doi mari profeţi ai Vechiului Testament, Sf. Ilie şi Sf. Ioan Botezătorul, au multe trăsături comune, atât în privinţa vieţii (retragere în pustie, hrană, îmbrăcăminte etc.), cât şi a misiunii profetice, în general (ideal, credinţă, predică, mărturisire ş.a.). Personalitatea Sf. Ilie şi a Sf. Ioan Botezătorul întruchipează aievea cuvintele profetului Maleahi 3, 1: „Iată Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta”. Pentru această misiune, comună mai mult îngerilor decât oamenilor, a fost trebuinţă de oameni sfinţi, cu viaţă îngerească. Încă din pruncie viaţa lor a fost închinată acestui sublim ideal. Pentru ambii a fost necesară o excepţională pregătire psihică şi fizică, în post şi rugăciune, în pustie. Atât renunţările, nevoinţele, jertfelnicia, cât şi hrana şi îmbrăcămintea în pustie le-au fost comune. continuare »

Modele scripturistice

Această ştiinţă a postului nu este recentă, credincioşii fiind iniţiaţi în el încă de povăţuitorii din Vechiul Testament. Exemplul cel mai dezvoltat de imnografi e cel al lui Moise care s-a depărtat de popor şi a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi teofania de pe Sinai şi Legea Iui Dumnezeu. La fel, fiecare credincios trebuie să se retragă în sine în­suşi şi să postească timp de patruzeci de zile pentru a se învrednici să „vadă pe Dumnezeu”, să contemple divinitatea lui Hristos în momentul teofaniei Patimii-înviere pentru a primi şi el, duhovniceşte, legea Iubi­rii gravată pe tablele de carne ale inimii.

„Cu postul apropiindu-ne şi noi de muntele rugăciunilor să vedem cu inimă curată pe Dumnezeu, tablele poruncilor primindu-le înă­untru ca Moise strălucind pe fata noastră de slava dragostei Lui”. continuare »