Cuvânt la Înălțare – Sf. Teofan Zăvorâtul
[Fapte l, 1-12; Lc. 24, 36-53]. Sfantul Pavel arata in urmatoarele cuvinte puterea inaltarii Domnului: ”S-a suit la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor” (Efes. 4, 8). impacand dreptatea lui Dumnezeu, Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunatatii dumnezeiesti. Aceasta este robimea sau prada dobandita in urma biruintei, incepatura impartirii acestor daruri oamenilor este Pogorarea Sfantului Duh, Care S-a pogorat o singura data, ramane in Biserica si da fiecaruia cele de trebuinta, luand totul din aceeasi robime o singura data robita. Oricine ai fi, vino si ia: dar pregateste-ti vistierie pentru comori – inima curata, maini cu care sa iei, credinta neindoita – si te apropie cu cautare plina de nadejde si pururea rugatoare.

Sfântul Luca al Crimeii: Înălțarea Domnului

Vedeți, aceasta este promisiunea lui Hristos: El spune că la toți cei care Îl iubesc și Îi împlinesc poruncile Lui, El va veni cu Tatăl Său și Își vor face sălaș în ei, vor veni in inima lor și vor locui în ea, ca într-un templu al Duhului Sfânt.
Nu voi predica mult astăzi din cauza neputințelor mele, mă voi strădui numai să vă explic condacul sărbătorii de astăzi, atât de bogat în înțelesuri.
Ascultați, ascultați cu mare atenție condacul acesta (corul cântă): “Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră“.
Ce înseamnă: Plinind rânduiala cea pentru noi?
Iată la ce se referă lucrul acesta: Când Domnul Iisus Hristos, prin toate lucrările vieții Sale pământești și prin moartea Sa pe cruce, a împlinit ceea ce ne-a fost rânduit de Dumnezeu în Sfatul veșnic, când a unit cele de pe pământ cu cele cerești, când a unit oamenii de pe pământ cu îngerii din ceruri. continuare »

“Cu ce cununi de laude vom incununa pe Petru si pe Pavel, pe cei despartiti cu trupurile si impreunati cu duhul, pe mai marii propovaduitorilor de Dumnezeu?
Cu ce frumuseti de cantari vom lauda pe Petru si pe Pavel, pe cei ce sunt aripile cunostintei de Dumnezeu, care au zburat pe la margini si la cer s-au inaltat, mainile Evangheliei harului, picioarele propovaduirii adevarului, raurile intelepciunii, cornurile Crucii, prin care spranceana demonilor Hristos o a surpat, Cel care are multa mila.”
Antologhion

Ce ne învaţă Petru şi Pavel prin înţelesul numelor lor şi prin schimbarea acestora

Prăznuind acum în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, trebuie să primim de la ei şi povăţuirea cuvenită zilei, ca să nu prăznuim în deşert, ci prin prăznuire să învăţăm cum să trăim creştineşte, iubind. La Sfinţii Apostoli totul este dătător de învăţătură: pilda vieţii lor, ostenelile în propovăduirea Evangheliei şi mai ales scrierile lor de Dumnezeu insuflate, cu care şi suntem îmbiaţi în fiecare an prin cele ce se citesc în biserică. Cine doreşte, poate să tragă învăţătură şi din acest izvor îmbelşugat, dar adânc; eu însă vreau acum să-mi opresc luarea-aminte, împreună cu voi, la ceea ce e mai simplu şi mai apropiat nouă, şi anume la numele Sfinţilor Apostoli verhovnici, şi să scot din ele, pentru mine însumi şi pentru voi, o lecţie pe ziua de astăzi. Va rog să ascultaţi. continuare »

Potrivit Apostolului Petru, botezul este „fagaduinta cugetului bun catre Dumnezeu” (I Ptr. 3, 21). Cel care se boteaza fagaduieste sa-si traiasca restul vietii cu constiinta curata, tinand toate poruncile Domnului, pe care le primeste in constiinta sa. Curatia sufleteasca este o trasatura a celui botezat. Apostolul Pavel asemuieste stralucirea vietii lui cu stralucirea Domnului inviat: „Ca precum Hristos a inviat din morti prin slava Tatalui, sa umblam si noi intru innoirea vietii” (Rom. 6, 4). Prin botez, omul cel vechi, iubitor de pacat, moare, si invie om nou, ravnitor catre fapte bune. „Asa si voi”, cei botezati, „socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, intru Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui; nici sa puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci infatisati-va pe voi lui Dumnezeu ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu. Pacatul nu trebuie sa aiba stapanire asupra voastra” (Rom. 6,11-14).

Apostolul Pavel spune ca israelitenii, trecand marea, s-au botezat in ea (I Cor. 10,2). Acest botez le-a slujit ca despartire de Egipt. La randul sau, Apostolul Petru graieste: „Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi” (I Ptr. 3, 21). Si botezul nostru ne mantuieste si ne slujeste ca zid despartitor intre intunecatul taram satanic al pacatului si lumii si lumina vietii in Hristos. Cel botezat se rupe de toate nadejdile si reazemurile pamantesti si traieste in acest veac ca intr-o pustie, fara a se lega de nimic. Inima lui nu este pe pamant, inima lui este in veacul celalalt. Tot ce este aici il atinge in treacat, asa incat cel ce are femeie e ca si cum n-ar avea, cel care cumpara ca si cum n-ar stapani, si indeobste oricine se foloseste de aceasta lume – ca si cum nu s-ar folosi deplin (I Cor. 7,30).

In ziua de marti se citeste despre zidire, despre starea cea dintai de cadere si despre fagaduinta mantuirii in Domnul nostru Iisus Hristos. Ia aminte si invata! Cazi la Domnul – si El iti va da lumina care va lumina intunericul pacatelor tale, asezand pe reazem trainic gandurile tale care se inviforeaza si dorintele inimii tale iubitoare de pacat – hotararea cea buna de a lucra pentru El neclintit si neabatut, va intocmi uscatul si marea, va aseza fiecare lucru la locul sau. Atunci, vei incepe sa odraslesti mai intai verdeata, ierburi si copaci – inceputul virtutilor, iar apoi si fapturi cu viata – fapte cu desavarsire duhovnicesti si placute lui Dumnezeu, pana ce, in cele din urma, vor fi refacute in tine chipul si asemanarea lui Dumnezeu, asa cum ai fost zidit intru inceput. Toate acestea ti le va face tie Domnul in aceste sase zile ale zidirii duhovnicesti, ale postirii.