† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
traducere de Monahul Gherontie (Nica)
Astazi a sosit bucuria tuturor oamenilor, iar blestemul cel dintai se dezleaga
Astazi a sosit bucuria tuturor oamenilor si blestemul cel dintai se dezleaga. Sosit-a Cel ce pretutindenea este si toate le umple de bucurie. Cum a venit dara? Fara sa fie inconjurat de purtatori de sulita, fara sa aiba in urma Sa osti ingeresti, fara venire mareata, ci linistit si bland. Si a facut astfel, ca sa distraga atentia boierului intunericului; ca prin aceasta inteleapta mestesugire sa prinda in cursa pe sarpe, sa insele pe balaur, pe asirianul ce pusese stapanire pe toata nobletea omeneasca si astfel in cele din urma sa-i rapeasca prada. Caci nu s-a indurat nesfarsita Sa milostivire ca acest lucru deosebit, adica omul, sa fie nimicit, si pentru care El a intins cerul ca un cort, a intemeiat pamantul, a imprastiat vanturile, a facut marea si toata zidirea cea vazuta. Pentru aceasta Dumnezeu a coborat pe pamant, a plecat cerurile, a venit printre oameni, a fost purtat in pantece de Fecioara, El, pe Care tot universul nu-L poate cuprinde.
Veseleasca-se dara astazi toata lumea, iar natura sa salte! Caci cerul se deschide si pamantul primeste tainic pe Imparatul a toate. Nazaretul imita Edenul si primeste in sanurile sale pe Saditorul Edenului. Parintele indurarilor isi logodeste Luisi nimicnicia omeneasca prin Singurul Nascut din El. Si Gavriil slujeste taina spunand linistit Fecioarei: „Bucura-te!”, ca fiica lui Adam, ce a rasarit din David sa readuca bucuria pe care a pierdut-o stramoasa ei, Eva. Astazi Tatal slavei S-a milostivit de neamul omenesc si a cautat cu indurare la firea care s-a stricat de catre Adam. Astazi Datatorul de milostivire isi arata abisul preabunelor Sale indurari si revarsa mila Sa asupra fapturii, mila ce se revarsa precum apele ce acopera marile.
Aceasta buna-vestire praznuim noi acum; aceasta vestire o primeste Gavriil si mijloceste intre Dumnezeu si omenire si mai intai binevesteste Fecioarei incredintand-o de reimpacarea deplina a lumii cu Dumnezeu, caci Parintele indurarilor S-a milostivit de neamul nostru care fusese de-acum supus stricaciunii prin alunecarea in pacat si Si-a adus aminte de lucrul mainilor Sale. Si intrucat n-a suferit sa ne vada pierind pana la sfarsit, intai a dat prin mainile lui Moisi Legea ce era scrisa pe placi de piatra. Dar pentru ca Legea nu a adus vreo schimbare[1], a trimis barbati purtatori de Duh, adica pe proorocii cei stravazatori, care aratau caile Domnului cele drepte. Si cu toate ca cei catre care au fost trimisi si-au astupat simturile si nu s-au schimbat defel, totusi nici macar atunci Facatorul n-a trecut cu vederea faptura Sa, ci a trimis noua nevrednicilor la care sfarsiturile veacurilor au ajuns (I Cor. 10:11) pe Fiul Sau, Cel de un scaun si intocmai bun cu El, Care a iesit din sanurile Sale preabune si atotneprihanite. Caci a judecat cum ca se cuvine mai vartos sa lucreze pentru mantuirea celor ce au naufragiat, decat sa treaca cu vederea aceasta faptura atat de insemnata, pe care a plasmuit-o. Continua »
