Tag Archives: Sfantul Andrei Criteanul

INEDIT: Cuvant la Buna Vestire, al celui intre sfinti Parintele nostru Andrei, episcopul Critului

traducere de Monahul Gherontie (Nica)

Astazi a sosit bucuria tuturor oamenilor, iar blestemul cel dintai se dezleaga

Astazi a sosit bucuria tuturor oamenilor si blestemul cel dintai se dezleaga. Sosit-a Cel ce pretutindenea este si toate le umple de bucurie. Cum a venit dara? Fara sa fie inconjurat de purtatori de sulita, fara sa aiba in urma Sa osti ingeresti, fara venire mareata, ci linistit si bland. Si a facut astfel, ca sa distraga atentia boierului intunericului; ca prin aceasta inteleapta mestesugire sa prinda in cursa pe sarpe, sa insele pe balaur, pe asirianul ce pusese stapanire pe toata nobletea omeneasca si astfel in cele din urma sa-i rapeasca prada. Caci nu s-a indurat nesfarsita Sa milostivire ca acest lucru deosebit, adica omul, sa fie nimicit, si pentru care El a intins cerul ca un cort, a intemeiat pamantul, a imprastiat vanturile, a facut marea si toata zidirea cea vazuta. Pentru aceasta Dumnezeu a coborat pe pamant, a plecat cerurile, a venit printre oameni, a fost purtat in pantece de Fecioara, El, pe Care tot universul nu-L poate cuprinde.

Veseleasca-se dara astazi toata lumea, iar natura sa salte! Caci cerul se deschide si pamantul primeste tainic pe Imparatul a toate. Nazaretul imita Edenul si primeste in sanurile sale pe Saditorul Edenului. Parintele indurarilor isi logodeste Luisi nimicnicia omeneasca prin Singurul Nascut din El. Si Gavriil slujeste taina spunand linistit Fecioarei: „Bucura-te!”, ca fiica lui Adam, ce a rasarit din David sa readuca bucuria pe care a pierdut-o stramoasa ei, Eva. Astazi Tatal slavei S-a milostivit de neamul omenesc si a cautat cu indurare la firea care s-a stricat de catre Adam. Astazi Datatorul de milostivire isi arata abisul preabunelor Sale indurari si revarsa mila Sa asupra fapturii, mila ce se revarsa precum apele ce acopera marile.

Aceasta buna-vestire praznuim noi acum; aceasta vestire o primeste Gavriil si mijloceste intre Dumnezeu si omenire si mai intai binevesteste Fecioarei incredintand-o de reimpacarea deplina a lumii cu Dumnezeu, caci Parintele indurarilor S-a milostivit de neamul nostru care fusese de-acum supus stricaciunii prin alunecarea in pacat si Si-a adus aminte de lucrul mainilor Sale. Si intrucat n-a suferit sa ne vada pierind pana la sfarsit, intai a dat prin mainile lui Moisi Legea ce era scrisa pe placi de piatra. Dar pentru ca Legea nu a adus vreo schimbare[1], a trimis barbati purtatori de Duh, adica pe proorocii cei stravazatori, care aratau caile Domnului cele drepte. Si cu toate ca cei catre care au fost trimisi si-au astupat simturile si nu s-au schimbat defel, totusi nici macar atunci Facatorul n-a trecut cu vederea faptura Sa, ci a trimis noua nevrednicilor la care sfarsiturile veacurilor au ajuns (I Cor. 10:11) pe Fiul Sau, Cel de un scaun si intocmai bun cu El, Care a iesit din sanurile Sale preabune si atotneprihanite. Caci a judecat cum ca se cuvine mai vartos sa lucreze pentru mantuirea celor ce au naufragiat, decat sa treaca cu vederea aceasta faptura atat de insemnata, pe care a plasmuit-o. Continua »

 

Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul si talcuirea lui

Canonul cel Mare este un canon de pocainta, un imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri scurte de pocainta, ritmate de imnul „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!”.
Canonul liturgic are 9 cantari mai lungi format din multe stihiri scurte, iar aceste 9 intercalau la inceput 9 cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:

1. Cantarea lui Moise (Exod 15, 1-19)
2. Noua Cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43)
3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (I Regi 2, 1-10)
4. Rugaciunea profetului Avacum (Avacum 3, 2-19)
5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20)
6. Rugaciunea lui Iona (Iona, 2, 3-10)
7. Rugaciunea celor 3 tineri
8. Cantarea celor 3 tineri (pentru 7-8, Sfanta Scriptura, Editia Sfantului Sinod, 1998, p. 950-951)
9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si rugaciunea lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79)

Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa ce da tonul), se continua cu stihuri mai scurte si se incheie cu lauda de preamarire adresata Sf. Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion). Acest bogat si frumos canon este totodata meditatie biblica si rugaciunea de pocainta. Este un dialog al omului pacatos cu propria constiinta. Sufletul care se pocaieste plange pentru pacatele savarsite. Rugaciunea vamesului „Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul” devine in „Canonul Sf. Andrei Criteanul” ritmul si respectul pocaintei. Pocainta-rugaciune a fiului risipitor ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului: „Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul (Cantarea a II-a, 2). Pacatul este legatura puternica a sufletului cu cele materiale. Prin pacat ne indepartam de Dumnezeu, sufletul se pustieste. Pacatul descris in Canon este pacatul intregii firi omenesti, incepand cu Adam si Eva. De aceea Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia privind caderea in pacat sau biruinta asupra lui. Marii pacatosi care s-au indreptat devin dascali ai Bisericii si rugatori pentru cei aflati in pacat. Astfel este pomenita Cuvioasa Maria Egipteanca.
Rugaciunea din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului si Sf. Apostoli arata legatura dintre pocainta si inviere. Acestia devin pregatire si dor de inviere, comoara a vietii vesnice ca legatura e iubire a omului cu Dumnezeu. Marturisirea si preamarirea Sf. Treimi in Canonul cel Mare arata ca pocainta crestina este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sf. Treime. Botezati in numele Sf. Treimi crestinii reinnoiesc Sfanta Taina a Botezului prin lacrimile pocaintei, mor pentru pacat si invie sufleteste pentru Hristos. Marturisirea dreptei credinte prin doxologie se leaga strans de redescoperirea dreptei vietuiri prin pocainta. Milostivirea Sf. celei de O Fiinta, de Viata Facatoarei si Nedespartitei Treimi este temelia si puterea care face ca „usile pocaintei sa devina cale catre portile Imparatiei Cerurilor.”
Canonul ce mare se citeste in Biserica in postul Pastelui, dar poate fi citit de orice crestin, care doreste sa-si ceara iertare Tatalui Ceresc pentru pacatele savarsite.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zeYQe9VrUZQ]inregistrare din 2010 continuare »