Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului.        (Luca 17, 26-30).

SFANTUL COSMA ETOLUL DESPRE PILDA LUI NOE

Noe si pilda lui

Vrand Preabunul Dumnezeu sa faca potop ca sa piarda lumea, i-a poruncit lui Noe sa faca o corabie lunga de trei sute de stanjeni, lata de cincizeci si inalta de treizeci, in asa fel incat sa-i trebuiasca o suta de ani sa o ispraveasca, ca oamenii sa-l intrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el sa le spuna: „Dumnezeu mi-a poruncit sa fac o corabie, fiindca vrea sa piarda lumea”, iar oamenii sa rada de el, dar lui sa nu-i pese, ci sa-si vada de lucru.

Si Noe a inceput sa-si faca co­rabia si oamenii au venit sa-l intrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit sa fac o corabie, fi­indca vrea sa piarda lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, esti nebun! Ce-a patit si Dumnezeu? A innebunit si vrea sa piarda lumea?”. Dar Noe si-a vazut de lucru si in o suta de ani a ispravit-o.

In vremea aceea se gaseau doar opt oa­meni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui si cele trei nurori ale lui. Vrand Preabunul Dumnezeu sa-i pazeasca pe acestia opt, a poruncit lui Noe sa incleieze bine corabia sa nu intre in ea ploaia si sa puna in ea parte barbateasca si parte femeiasca din toate animalele, curate si necurate. Si a intrat in ea el, femeia lui si cei trei copii si cele trei nurori ale lui si au inchis bine corabia.

Oamenii din afara mancau, beau, faceau negot, si alte lucruri diavo­lesti, si dormeau fara griji. Dumnezeu a asteptat sa se pocaiasca. Atunci Dumnezeu a deschis zavoarele cerului si ploaia a cazut din cer pe pamant ca un rau. Atunci oamenii au alergat si au strigat: „Noe, deschide-ne sa intram si noi in corabie!” Binecuvantatul Noe le-a zis: „Unde erati acum o suta de ani cand v-am spus ca Dumnezeu are sa piarda lumea si voi radeati? Acum ce sa va fac? In Iad nu este pocainta“. Si marea s-a ridicat cu cincisprezece coti peste muntii cei mai inalti si a inecat intreaga lume. Au scapat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii si cele trei nurori ale lui. Si din ei s-a umplut iarasi toata lumea. continuare »