| sinodultalharesc

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE
CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ,
CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE,
CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE,
CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

«Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;
ale Bisericii umblă fără păstor.
Cele bune pier, cele rele se dau pe față.
Plutim în noapte, făclie nicăieri.
Hristos cade spre somn; ce avem a pătimi?…»
(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)

Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie «ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte», și că «acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale» (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16) Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic: a) printr-un guvern mondial, b) printr-o economie mondială și c) printr-o religie mondială. Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita «Mișcare ecumenică», iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele: continuare »

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a adresat tuturor membrilor Bisericii Ortodoxe un mesaj referitor la Sfântul şi Marele Sinod, care se va întruni în perioada 16-27 iunie 2016, în insula Creta. Sanctitatea Sa îndeamnă cu fervoare ca toţi credincioşii, clerici şi laici, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, să se roage pentru importantul eveniment al Ortodoxiei. Redăm mai jos textul mesajului Patriarhului Ecumenic:

Cu harul lui Dumnezeu, Cel care a instituit şi a inspirat Biserica de-a lungul veacurilor, Cel care a călăuzit şi luminat pe Părinţii Bisericii prin Sinoadele Locale şi Ecumenice, vom convoca Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe în Creta, în luna iunie.

Toţi Întâistătătorii celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, împreună cu delegaţiile de ierarhi şi consilieri, se vor întruni pentru a demonstra şi declara unitatea Trupului lui Hristos, precum şi pentru a pronunţa şi proclama un mesaj de speranţă şi iubire către o lume care tânjeşte după bucuria şi viaţa Evangheliei lui Hristos.

Cel mai important scop al acestui Sinod panortodox este acela de a mărturisi că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Universală (sobornicească) şi Apostolică unită prin Sfintele Taine, Sfintele Canoane şi Sinoadele Ecumenice.

Recunoaştem faptul că lumea aşteaptă o voce vibrantă asupra mai multor provocări presante, dar am considerat că este necesar să abordăm şi unele aspecte pastorale ale Bisericii noastre.

Faptul că Ortodoxia îşi va exprima sinodalitatea la nivel global după atâtea secole constituie un pas decisiv.

Rugăm cu fervoare ca plenitudea Bisericii, clerici şi laici, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, să se roage pentru acest eveniment unic şi istoric. În special, vă rugăm să Îi cereţi lui Dumnezeu să întărească şi să insufle pe conducătorii Bisericii să-şi manifeste unitatea într-o lume afectată de conflicte şi diviziune.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Sfântul şi Marele Sinod, iar harul Său bogat să fie cu voi cu toţi!

| basilica

Asta-i viclenie la drumu’ mare. Păi nu mărturisesc toate Sinoadele Ecumenice faptul că Biserica Ortodoxă este cea Una, Sobornicească și Apostolească? Nu este inclus acest lucru în Crezul de credință, ce-l rostește orice ortodox? Prin asta se consideră dinainte a fi sfânt acest sinod? Erezia ereziilor – ecumenismul – nu ar trebui să fie scopul principal al acestui Sinod?

Și de unde vine unicitatea acestui sinod? Dacă tot este considerat mare și sfânt, atunci Sinoadele Ecumenice cum au fost, după părerea lui Bartolomeu? O fi sinodul lui mai sfânt și mai mare, de e așa de unic, sau poate că e vorba de unicul sinod apostat de la sfârșitul veacurilor? Știți cum se zice în popor: gura păcătosului, Adevăr grăiește!

Acest sinod mare “sfant” panortodox este cel mai viclean, talharesc, cel mai mincinos pe care eu si credinciosii mei niciodata nu-l vom recunoaste.

Inalt Preasfintiile Voastre, preacuviosi si preacuvernici parinti, cuvioase maicute,

Cu cea mai mare durere in suflet suntem astazi noi crestinii ortodocsi datorita zilelor pe care le-am ajuns, de a  suferi in Biserica noastra ortodoxa loviturile pe care le primim. Dar, desi, de 2000 de ani  Biserica noastra a fost lovita din toate partile, de toate ereziile, sfintii parinti ai Bisericii  au pastrat dogmele si credinta adevarata.

Va imbratisam cu toata dragostea in Hristos Domnul nostru si dupa dumnezeescul psalmist care zice ce bine e ca fratii sa fie impreuna, dar nu in dragoste fatarnica cu ereticii, ci cu fratii nostri in credinta noastra buna, canonica si dreapta si unde dragostea se bucura de adevarul pe care-l traim in Biserica noastra. Astazi ne-a adunat durerea sufletului si framantarile poporului ortodox de pretutindeni datorita marelui pericol care a aparut in fata noastra de a deveni tradatori ai sfintei noastre credinte ortodoxe ori de a  marturisi adevarul sfant care ne este dat de cea mai scumpa comoara. Noi  stim numai o Biserica pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos, Domnul nostru si aceasta este una sfanta Biserica, apostoliceasca si soborniceasca si drept maritoarea credinta cu care vrem sa ne intoarcem la scumpul nostru Mantuitor in vesnicie. Aceasta este biserica pe care nici portile iadului nu o pot sfarama, al carui cap este Hristos.

Nu recunoastem alte  zise biserici surori, identice si nici relatiile Bisericii ortodoxe  cu cealalta lume crestina. Da, iubim pe toti si pe toata lumea de pe pamant, pentru ca toti suntem faptura lui Dumnezeu si de aceea iubim si ii chemam pe toti sa se intoarca la adevarata credinta mantuitoare  ortodoxa pe care a lasat-o Domnul Iisus Hristos si care este una si el a rascumparat-o cu sfant sangele Sau si nu cu ecumenismul blestemat, care este inainte mergator antihristului si doreste sa distruga din temelii pe una sfanta, soborniceasca si apostolesca Biserica a lui Hristos. continuare »

Către un cuvios, pe nume Nicodim, adept al ecumenismului – Capsala, Careia, Muntele Athos, 13 august 1991

Dragă părinte Nicodim, blagosloviţi!

În timpul vizitei la chilia noastră, de acum câteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat. În Pateric se scrie că, atunci când avva Agathon a fost întrebat dacă era mândru, curvar, şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar a refuzat a se numi pe sine eretic, căci erezia înseamnă despărţirea de Dumnezeu. Păcatul şi erezia, precum ne învaţă Sfinţii Părinţi, diferă în mod esenţial: Păcatul este o încălcare a legii lui Dumnezeu, dar erezia este o schimbare a legii lui Dumnezeu. Potrivit vouă, noi suntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul, dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. continuare »