1) Unora le place sa dea slavei desarte un loc deosebit de mandrie in insirarea «Cuvintelor». De aceea si spun ca sunt opt ganduri conducatoare si sustinatoare ale rautatii. Grigorie Teologul si altii dintre invatatori le-au socotit pe acestea sapte. Eu urmez mai bucuros acestora. Caci cine mai are mandrie dupa ce a biruit slava desarta? Ele au numai atata deosebire intre ele, cata are pruncul prin fire fata de barbat si graul fata de paine. Caci primul e inceputul, iar al doilea sfarsitul. Dar despre inceputul si plinatatea patimilor necuvioasei inchipuiri de sine, vom vorbi pe scurt cand va veni vremea. Caci cel ce incearca sa filozofeze despre acestea pe larg, este asemenea celui ce incearca in zadar sa cantareasca vanturile.
2) Slava desarta este, dupa natura, schimbarea firii si strambarea moravurilor[1] si pandirea a ceea ce poate fi dispretuit. Iar dupa calitate, este risipitoarea ostenelilor[2], pierderea sudorilor, pandirea comorii, nepoata necredintei, inaintemergatoarea mandriei, inecarea corabiei in port, furnica in arie[3]. Ea e subtire, dar unelteste impotriva a toata osteneala si a tot rodul[4].
3) Furnica asteapta sa se ispraveasca stransul graului si slava desarta sa se adune bogatia. Cea dintai se bucura, ca sa fure; iar cea de a doua, ca sa risipeasca. Duhul deznadejdii se bucura vazand inmultindu-se pacatul ; duhul slavei desarte, vazand inmultindu-se virtutea. Caci usa celui dintai e inmultirea ranilor ; iar a celui de al doilea, e bogatia ostenelilor[5].
4) Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita inflorind pana la mormant in vesminte, in mirodenii, in convoaie si in altele[6].
5) In toate straluceste soarele cu imbelsugare. Si de toate straduintele se bucura slava desarta. De pilda: sunt stapanit de slava desarta cand postesc; dezlegandu-l, ca sa nu fiu cunoscut (ca postitor), iarasi ma stapaneste slava desarta, pentru modestia mea; imbracandu-ma in haine luxoase sunt biruit de ea, schimbandu-le in haine nearatoase, iarasi sunt stapanit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tacand, iarasi sunt biruit de ea[7]. Oricum voi arunca acest glob cu trei coarne, totdeauna unul sta drept si el e cel din centru. continuare »