Sonda “700 Burcioaia ” a OMV Petrom are proiect de acord de mediu

Pe un teren de 24247m2 închiriat, se vor amplasa careul sondei cu suprafaţa de 14 445 m2 şi un drum de acces în lungime de 862m din DN11A  la sondă.
Rezultă că sonda va fi la 1-2 km de Siret. 
Sonda va fora la 3565m adâncime, deci va prospecta (pentru început) hidrocarburile de şist, după câteva luni urmând să treacă,  la exploatarea acestor hidrocarburi (gaze naturale sau petrol), folosind celebra tehnologie a fracturării hidraulice. Avizul nu este doar pentru  prospectare;  în textul avizului se pomeneşte şi despre “coloana de producţie” până la adâncimea de 3565m, ce va permite “exploatarea acumulărilor de hidrocarburi în condiţii de securitate”.
Deci practic se dă aviz şi pentru exploatare.
Pământul vegetal îndepărtat de pe suprafaţa viitoarei sonde va fi depozitat, extrem de compactat, sub forma unui “pinten” cu suprafaţa de 225 m2 -ce va avea probabil şi rol de baraj de protecţie a sondei contra viiturilor, căci sonda va fi în zona inundabilă a Trotuşului.
Interesant că în documentaţia pentru aviz se spune că fluidul de foraj este “un amestec de apă şi argilă”. Bine, bine, poate în faza de forare o fi aşa, dar în faza următoare, când să se scoaţă gazul metan, ce va conţine lichidul de foraj? Ni se spune doar că acesta va fi “preparat de către un terţ autorizat, în incinta sediului acestuia”, iar substanţele folosite vor fi etichetate şi ambalate conform legislaţiei privind “substanţele periculoase”.
Forarea se va desfăşura ” cu respectarea strictă a tehnologiei” . 
Desigur. Doar că tehnologia asta e interzisă în multe ţări europene.nn.
Despre transportul materialelor se va spune doar că vor fi doar cantităţile strict necesare.
Dar care vor fi acestea?
Se mai spune că, dacă sonda e productivă,  rămâne închiriată suprafaţa de 10348m2, ce va cuprinde sonda şi probabil suprafaţa de depozitare a cisternelor cu chimicale şi cu apă.
Pe respectiva suprafaţă de producţie va fi şi un şanţ de colectare a apelor pluviale, dar şi a “eventualelor scurgeri accidentale tehnologice”. Unde va duce şanţul acesta? Nu ni se spune.

Necesarul zilnic de apă tehnologică se va aduce cu vidanje de la Parcul 4 Bucioaia.
Nu se spune care vor fi cantităţile de apă. 
Ni se spune că apa reziduală rezultată din spălarea instalaţiilor va fi colectată în beciul sondei şi refolosită.
Nu ni se spune nimic însă despre fluidul tehnologic uzat.
Se spune şi că nu se produc restituţii în receptori de suprafaţă care să modifice regimul natural de curgere al acestora.
Prin urmare, dacă apele vor curge natural, nu va fi nici o problemă cu conţinutul lor, nu?
Prin urmare, se vor produce “restituţii” (adică deversări) în apele de suprafaţă, dar nu în asemenea cantităţi încât acestea să-şi modifice regimul de curgere- adică să-şi iasă din matcă? 

Proiectul este amplasat în perimetrul de protecţie hidrologică a frontului de captare Sireţel-Salcâmilor pentru alimentarea cu apă a municipiului Adjud.

Se mai spune că proiectul nu va avea impact negativ asupra apelor de suprafaţă sau subterane. Dar, cum or să facă, exact?
Se spune că substanţele folosite la tratarea fluidului de foraj vor fi în barăci închise.
Dar după operaţiunea de fracturare (termenul este evitat în textul avizului), ce se face cu fluidul de foraj? Se spune că este interzisă evacuarea şi injectarea lui în alte sonde.
Pe de altă parte, se spune că “Apa uzată rezultată din refularea sondei în timpul probelor de producţie se va cumula în habe de 20m3, apoi va fi transportată la sonda de injecţie 415 Burcioaia.”
Deci practic apa uzată va fi reinjectată în sol, prin sonda Burcioaia. 
Reiese că există deja  o altă sondă, tot la Burcioaia, prin care se va injecta în sol lichidul de foraj, cu chimicalele nenominalizate. Nu se spune la ce adâncime se vor reinjecta în sol reziduurile toxice. Putem vedea că textul documentaţiei pentru aviz de mediu seamănă mult cu documentaţia deja avizată pentru sonda de lângă Fitioneşti a firmei Rompetrol. Iar evacuarea “fluidului de foraj” uzat de la Fitioneşti se face tot în  ” sistemul de injecţie al Parcului 4 Burcioaia”.
“La terminarea lucrărilor (care anume?) fluidul de foraj recuperabil (adică cel ce iese înapoi odată cu hidrocarburile extrase, după fracturare?) va fi transportat cu autovidanja la o altă sondă (probabil la Burcioaia, cum s-a spus anterior).
Se spune că fluidul de foraj folosit va avea caracteristici compatibile cu stratele traversate (În ce sens?) şi că nu va avea un caracter poluant “deoarece concomitent cu traversarea acestora (straturilor) se va tuba coloana de ghidaj”. Rezultă de aici că orice scăpare din tuburile respective va avea caracter poluant. În ce constă deci compatibilitatea?
Cantitatea de detritus rezultat-aprox. 550t-(despre care se dă definiţia”bucăţile de rocă desprinse în timpul forajului”) va fi transportată periodic la un depozit autorizat de deşeuri periculoase (care? nn) sau la coincinerare. Şlamul/solul infestat se transportă la “depozite autorizate pentru bioremediere” (Adică se depozitează undeva şi se aşteaptă ca substanşele toxice să fie modificate de către agenţi biologici din mediu) . Interesant că nu se precizează care ar fi toate acele depozite. Au ele capacitatea de a primi atâtea deşeuri periculoase? Sunt formate din materiale combustibile? De asemenea, dat fiind că nu sunt numite substanţele chimice folosite, de unde se trage concluzia că ele sunt biodegradabile? Există un calcul ce să cuprindă cantitatea de deşeuri infestate, modul în care vor fi neutralizate substanţele toxice şi în cât timp? Precum şi felul în care aceste substanţe toxice vor fi ferite de contactul cu mediul înconjurător până atunci?

ANPM-proiect 112645 | nazone.ro