Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

În 2009, România intră în zodia statului poliţienesc. Noi măsuri de urmărire şi supraveghere a cetăţeanului readuc în memorie perioada de dinainte de 1989. Securiştii de atunci nici în visele lor cele mai umede nu ar fi sperat să aibă acces la condiţiile tehnologice de azi. Mii de români hotărâţi să protesteze au înfiinţat ad-hoc, ieri, Coaliţia împotriva Statului Poliţienesc. Două liste de petiţii au adunat în numai câteva zile mii de semnături. La adresa https://www.petitiononline.com/NU666/petition.html au semnat împotriva cipurilor cu date biometrice peste 7.500 de persoane, iar la adresa https://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html au semnat peste 5.500 de persoane împotriva Legii nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice. Nu doar simplii cetăţeni au protestat. Ieri, şi procurorul general, Codruţa Kovesi, a atras atenţia asupra deficienţelor noii legi şi a anunţat că va trimite Ministerului Justiţiei observaţiile sale. “Curentul” a luat legătura cu Iulian Urban, avocat implicat deschis în acţiuni civice, actual parlamentar şi totodată primul om politic care a abordat public tema aceasta, punând în discuţie primejdia atacului la viaţa privată din România, în blogul său, în urmă cu mai multe zile.

– Dle Urban, vă asumaţi ideea că este posibil ca această lege să introducă măsuri de control ce pot afecta viaţa privată?

– În mod evident este vorba de o situaţie extrem de delicată. Legea dispune ca toate informaţiile înregistrate să fie puse la dispoziţia procurorilor, în urma unei cereri aprobate de preşedintele instanţei de judecată căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, dacă informaţiile indică pregătirea unei infracţiuni grave, potrivit articolului 15 din actul normativ. Conţinutul convorbirilor telefonice ar putea fi preluat direct de către procurori în caz de urgenţă.

Este adevărat faptul că articolele 11, 12,16 şi 18 din lege au menirea să contracareze exact abuzurile de care ne temem. Una este să ai o lege care se poate aplica abuziv, alta e să ai o lege abuziv concepută. Pericolul subzistă însă în ambele variante, astfel încât eu cred că ar trebui să se creeze o instituţie care să verifice eventualele abuzuri comise împotriva românilor.

În acest sens, eu cred că ANSPDCP ar putea să îndeplinească acest rol de gardian al drepturilor noastre, însă ea ar trebui să fie atent monitorizată de către Parlament, întrucât de multe ori până acum această Autoritate şi-a demonstrat ineficienţa, demonstrându-şi obedienţa faţă de culoarea politică a Guvernului.

Eu cred că este benefic să adoptăm legi care să protejeze România de atacuri teroriste, deşi nu am auzit până acum nici măcar de tentative.

Noi, politicienii, şi societatea civilă trebuie să avem însă mare grijă, ca aceste restrângeri ale libertăţilor noastre să nu fie folosite ca arme îndreptate apoi împotriva noastră, adică să regretăm puterile aruncate acum în mâna unor autorităţi sau instituţii care se pot demonstra manipulabile şi controlabile de către grupuri de interese. Adică nu cumva, din considerentul protecţiei cetăţenilor împotriva infractorilor şi teroriştilor, să nu ne trezim că tocmai infractorii vor ajunge să ne controleze pe noi!

– În calitate de om politic (dar şi de jurist), consideraţi că ansamblul măsurilor luate de statul român în ultima perioadă – mă refer aici inclusiv la introducerea paşaportului biometric – poate duce la un sistem de supraveghere ce poate anula practic iluzia libertăţii câştigate după 1989? Nuanţând,  afirmaţia “siguranţa cetăţeanului este mai presus de securitatea statului” mai are astăzi justificare?

– Este fără îndoială faptul că libertăţile civile ale omului încep să fie restrânse, astfel încât s-a ajuns la o formă extrem de avansată a Teoriei Contractului Social enunţată de Rousseau; individul a renunţat la libertăţi în schimbul protecţiei oferite de societate. Sincer, dacă mă întrebaţi, nevoia de control este poate ascunsă în toate aceste ameninţări teroriste. Eu nu ştiu, de exemplu, dacă Bin Laden există sau este o himeră creată de magia televiziunii. Uitaţi-vă la USA; din 2001 încoace, li se introduc restricţii după restricţii, acum se va interzice vânzarea de arme şi vor încerca să le confişte pe cele deţinute de populaţie.

Practic oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului.

Aşa că, referitor la “siguranţă”, eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăţeni care controlează, prin sintagma de securitate a statului, pe ceilalţi cetăţeni.

– Perspectiva orweliană ce se întrevede şi îngrijorarea celor care se simt ameninţaţi de creşterea indicelui de supraveghere şi control din partea unor autorităţi ce sunt formate din persoane discutabile sub aspect moral sunt justificate, în opinia dvs. personală? Şi, ca om politic, de data aceasta, credeţi că se pot pune în discuţie şi rectifica eventual noile măsuri poliţieneşti ce intră în vigoare în acest an?

– Vedeţi dvs., să ştiţi că şi congressmenii şi senatorii americani s-au opus puternic anterior lui 11 septembrie 2001 măsurilor restrictive ale libertăţilor cetăţeneşti care se doreau a fi luate la începutul mandatului preşedintelui Bush. Şi atunci, exact când societatea civilă americană rejectase asemenea propuneri, când relaţia de supraveghere trebuia oficializată, adică îmbrăcată într-o haină oficială, iată că a venit exact declick-ul de care a avut nevoie Bush, adică atentatele teroriste. După 11 septembrie era greu să te mai opui unor asemenea măsuri, întrucât victimă putea fi familia ta, şi atunci, s-a pus pe primul plan siguranţa cetăţeanului.

Însă nici azi nu se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat la 11 septembrie! Ori situaţia este similară şi în România, astfel încât nimeni nu poate spune că nu avem nevoie de siguranţă. Eu spun însă că trebuie să avem instituţii care să fie sub controlul Parlamentar, să fie în vizorul mass-media, să lucreze transparent şi care să supravegheze ca să nu se creeze abuzuri în baza acestei legi împotriva cetăţenilor.

Altfel, această lege va fi un instrument ideal în mâinile cuiva care ar dori să instaureze statul autoritar, următorul pas ar putea fi să ne instaleze cipuri în corp şi camere de luat vederi în case şi să ne monitorizeze ca pe cobai. Acest tip de măsură ar putea reprezenta anticamera unui nou tip de dictatură în care individul este doar un subiect de monitorizare, iar sub masca “descoperirii infracţiunilor” se vor realiza nenumărate abuzuri. De aceea trebuie ca societatea civilă, prin Parlament, să ţină sub control strict modul de aplicare a acestei legi şi consecinţele ei.

– Autorităţi duhovniceşti, părinţi ai Bisericii Ortodoxe au luat recent o poziţie tranşantă împotriva – citez: “acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare ce ascunde o întreagă dictatură”. Un număr de peste şapte mii de persoane au semnat, în numai patru zile, o petiţie şi au formulat o plângere prealabilă prin care contestă introducerea cipului biometric în sistemul de identificare a persoanei, invocând motivaţii de ordin religios. Cum comentaţi?

– Dincolo de punctul meu de vedere personal, din păcate, această lege este o transpunere în sistemul legislativ naţional a măsurilor dispuse de Parlamentul European; ca atare, atât timp cât România este membră a UE, suntem obligaţi să respectăm angajamentele asumate, astfel încât nu numai cipul biometric, dar mai ales subiecte delicate, precum căsătoriile gay, ni se vor impune chiar dacă suntem de acord cu ele sau nu. Ca să fie înlăturate, eu cred că este nevoie de mult curaj şi de o voce unită a naţiunii, o Coaliţie care însă acum nu există, nu funcţionează (astăzi s-a înfiinţat – n.n.). Vă aduc aminte că europarlamentarii PSD au votat în Parlamentul Europei în favoarea căsătoriilor gay, în vreme ce europarlamentarii PD-L au votat, conform afilierii la PPE, partidul european de centru-dreapta, împotriva lor. Să nu uităm aşadar de “divide et impera” şi să găsim o cale să acţionăm împreună pentru drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi pentru protecţia valorilor tradiţionale ale societăţii româneşti”.

Mutumim pentru evidentierea aspectelor mai importante din interviu,
fratilor de la Razboi intru Cuvant