Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă. Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism… Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului.

În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele acestea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici… Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gândesc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distreze încă o dată decât să cugete la moarte. Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând. Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană. De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spovedim, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Aşa ca atunci, aşa e şi acum: în faţă mirosea a puşcă, în spate a crâşmă. Am ajuns la o aşa stare de lucru încât toate aceste nebunii nu le mai poţi opri. Mânia lui Dumnezeu va veni asupra noastră spre a ne aduce la pocăinţă. continuare »

– De ce e dispersată Biserica Ortodoxă, în general?

Forţa naţiunilor e Biserica. Ai intrat aici şi începi să stăpâneşti „porţile” ei ce dirijează şi nu sunt proprii nici României, nici Bulgariei, nici Rusiei etc. Iudaismul dirijează, de fapt.

– Mai mulţi politicieni de primă importanţă, în frunte cu preşedintele României, au tot declarat în ultimii ani că Unirea Basarabiei cu România se va face prin intermediul UE. Sunteţi de aceeaşi părere?

Nu am nicio speranţă în această privinţă, pentru că UE, la rândul său, e subordonată altui for superior, pentru care lucrează şi nu face mai mult decât îi dictează acela. Sunt nişte negustori, care deseori fac panică şi descurajare printre cetăţeni, prin introducerea diverselor „dihonii”. Basarabia este trunchiată, apăsată şi chinuită de Răsăritul care şi-a întins mereu carapacea peste ţara noastră. Eu mi-aş dori să ne unim cu basarabenii prin lupta împotriva păcatelor, a răutăţilor dintre noi. Abia atunci când vom aduce chipul nou al lui Hristos, vom putea să refacem unitatea spirituală.

– Dar fiecare om se va mântui cu neamul său, spun cărţile.

Aşa este, dar trăim nişte vremuri, când diavolul are un spaţiu mare de mişcare, a întunecat minţile şi ale celor mari, şi ale celor mici. Cel mai mult suferă poporul.

Cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, pentru părinţii, moşii şi strămoşii săi ca şi pentru urmaşi, nu va fi învins niciodată, chiar de va muri pentru cauza cea dreaptă. Câteodată, pe această linie a neamului se ridică numai indivizi izolaţi, părăsiţi de generaţiile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morţi şi de martiri ai trecutului şi viaţa de mâine a neamului. Aici nu interesează majoritatea, fie ea şi de 99%, cu părerile ei… Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin aleşii săi, prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toţi haiducii care, în faţa jugului străin, violator de credinţă şi de ţară, nu s-au supus… Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin majorităţile laşe şi cuminţi… Istoriei naţionale nu aparţine acela care va învinge şi va trăi cu sacrificarea liniei vieţii neamului, ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menţine pe această linie a neamului.

Vedeți și: Părintele Justin Pârvu: Scopul UE este desființarea neamului românesc

Un ping – pong pentru Europa?

România are dreptul la independenţă şi la suveranitate naţională. Să fie Constituţia României o carte pentru proşti?! Ruşinos gândesc, recunosc, dar mă întreb ce se doreşte oare? Unde se vrea să ajungem? Este România un stat independent? Ce mai înseamnă suveranitate naţională? Nu cumva interesele noastre naţionale sunt diluate de la o zi la altă? Cu ce preţ? În mod cert, România este o piaţă de desfacere. Produse „second hand”, industrie de apărare depăşită, speranţe spulberate! Rusia ne priveşte, S.U.A. ne seduce, însă chiar şi în aceste condiţii, cine ne mai apară? Piaţă de desfacere suntem, posibil câmp de război am ajuns! Ce ne mai lipseşte? Fereşte-ne Doamne de război şi iartă-ne păcatele! Scenă, actori şi jucători. Ucraina, Rogozin, decidenţi prezidenţiabili grăbiţi: un ping – pong pentru Europa?

Se fură că-n codru, fier vechi, cherestea, inteligenţă românească. Diploma de medic a ajuns paşaport pentru Europa

În condiţiile în care promiscuitatea intelectuală acoperă „bruma de conştiinţa” (dacă această mai există), am sentimentul, din ce în ce mai mult, că interesele României nu mai sunt ale României. Temele vin de departe, din Cancelarii ce se doresc imperiale! Ce se mai poate face ?! Minţi luminate gândesc şi doresc soluţii. Cine mai vrea însă soluţii? Trăim din ce în ce mai mult într-o lume a surzilor şi prin faptele ce nu se vor văzute, parcă şi într-o ţară a orbilor! Se fură că-n codru, de la fier vechi şi cherestea, până la inteligenţă românească. Vrem să devenim cât mai repede europeni, dar aşa cum am mai spus, uităm parcă din ce în ce mai mult iubirea faţă de părinţi şi bucuria de a fi român! Încotro România? continuare »

” Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.” ( IOAN 3, 19)

Dând la o parte suprafaţa poleită şi înstelată a realităţii şi judecând după efectele sufleteşti ale integrării noastre în U.E. se pare că, de fapt, ne integrăm în iad. Căci în “pierderile colaterale” ale Integrării, dincolo de câteva artefacte ruginite ale vechiului regim, nu aflăm decât sufletele noastre…

continuare de aici.

Iata asadar ce e „Europa” in care tocmai ne-am „integrat”, cu sau fara voia noastra; noi, carora ne place sa credem ca suntem crestinati chiar de cel dintii dintre Apostolii lui Hristos. Insa acum, mai mult ca niciodata, suntem pusi sa alegem intre a fi impotriva Lui sau a fi cu El pana la capat, adica sa alegem intre a fi oameni „europeni” sau a fi oameni cu adevarat, adica oameni ai Dumnezeu-Omului Hristos. Iar ce inseamna aceasta ne spun tot sfintii Lui:

„Si a zis Domnul: «[…] Veniti, si pogorindu-Ne sa amestecam limba lor, ca sa nu inteleaga nici unul glasul semenului sau.» Pentru aceea s-a chemat numele locului aceluia Amestecare [Babilon], pentru ca acolo a amestecat Domnul Dumnezeu limbile intregului pamint, si de acolo i-a risipit pe ei Domnul Dumnezeu pe tot pamintul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul” (Facerea 11:6-8).

Timp de zece veacuri incheiate a fost zidit turnul Babel european, si nouã ne-a revenit nefericita vedenie. Omul european a ajuns la ameteala sa fatalã. L-a dus pe supraom in virful turnului sãu Babel, voind a desãvirsi prin el zidirea sa.

O, fratilor! Nu vedeti cu totii lucrul acesta? Nu ati simtit in trupul vostru intunericul si dorinta Europei anticrestine de a va ucide? Alegeti Europa sau pe Hristos? Moartea sau viata? Acestea doua le-a pus Moisi oarecind inaintea norodului sau – pe acestea doua le punem si noi inaintea voastra. Sa stiti: Europa este moartea, iar Hristos este viata. Alegeti viata, ca sa traiti in veci! continuare »

(I) INTRODUCERE: PRINTESA EUROPA SI MINOTAURUL[1]

Invatati sa cinstim „cultura clasica greco-romana” inca din primele zile ale vietii, noi nici nu ne putem inchipui ce insemna lumea pagina inainte de intruparea Dumnezeu-Cuvintului si de propovaduirea in toata lumea a bunei Sale vestiri (Evanghelia).

Sa luam de pilda legenda Europei, caci despre „Europa” va fi vorba in multe din paginile ce ne stau inainte. Intii de toate, sa zicem ca etimologia numelui de „Europa” nu se cunoaste, unii zicind ca e semitica, altii ca e celtica sau greceasca. Ce se stie e ca numele se afla pentru intiia oara in mitologia elina, Hesiod zicind (in veacul al VIII-lea inainte de Hristos) ca Europa era ori una din cele trei mii de Oceanide[2], ori fiica regelui Tyrului, rapita de Zeus, aceasta poveste fiind si cea mai cunoscuta. Sa ne-o amintim cit mai pe scurt cu putinta.

Asadar, s-a intimplat ca Zeus – marele tartor al Elinilor[3] – a vazut-o pe fata pe cind aceasta culegea flori si, nestapinit cum era de felul sau, s-a aprins de dorinta curveasca pentru ea. Si ce a facut? S-a schimbat intr-un frumos taur alb si, luind-o pe grumaz (ea tinindu-se de coarnele lui), a innotat peste mare, ducind-o in insula Creta. Iar acolo s-au impreunat – precum ne putem inchipui – si printesa i-a nascut pe Minos, Sarpedon si Rhadamante.

Dar povestea cu tauri albi nu se termina aici. Caci, inainte de a dobindi tronul Cretei, Minos a avut de luptat cu fratii sai pentru dreptul la stapinire si l-a rugat lui Poseidon („zeul” apelor, unchiul sau dupa tata) sa-i trimita un semn ca „zeii” ii binecuvintau domnia. Iar unchiul i-a trimis un frumos taur alb ca zapada, care s-a ivit din apa marii (precum tatal lui Minos cu ani in urma). Minos ar fi trebuit sa jertfeasca dobitocul, aratindu-si astfel supunerea catre „dumnezeii” cerului si ai pamintului, dar nu a facut asa, ci l-a pastrat pentru sine. Cind Poseidon a aflat despre lipsa de „evlavie” a nepotului, a facut ca Pasipha, femeia acestuia, sa se indragosteasca nebuneste de taur. Iar aceasta l-a pus pe Daedalus, vestitul arhitect, sa-i faca o vaca din lemn goala pe dinauntru. Si, intrind in forma aceea dobitoceasca, femeia s-a impreunat in chip dobitocesc cu taurul, ca si soacra sa pe vremuri. Iar din impreunare s-a zamislit monstrul numit „Minotaur”, „taurul lui Minos”, o jivina cu cap si coada de taur si trup de om. continuare »

– Parintele Dionisie: Ne modifica, ne modifica pe toti propovaduirile astora care au luat puterea omenirii. Uniunea Europeana sub nici un motiv nu-ti da voie sa amintesti de cele adevarate, decat numai de cele ce le spun ei. Asta-i adevarul, ce spun ei. “Drepturile omului”, dreptul omului! Uite, un exemplu de drepturile omului – inca de mic, copilul, daca parintii l-au crescut oleaca, de-acuma are “dreptul” ca sa nu-l supere parintii, sa-l lase sa faca ce vrea el. Asta-i dreptul omului, sa-l lase sa faca ce vrea el.

– Incotro duc toate acestea?

– Parintele Dionisie: La pieirea, la distrugerea omenirii. Cunosc lucrul asta cei care au pus legile Uniunii Europene, dar ei vor sa distruga omenirea. Fiindca nu cred in Dumnezeu, ei spun ca aici ii raiul si aici ii viata, si ca dupa ce ai murit ai pierit ca orisice vietate care nu ii dupa chipul lui Dumnezeu. Eh, asa socotesc ei. Si de aceea oamenii se osarduiesc sa faca numai doi-trei copii sau unul sau deloc. “Ce ne trebuieste copii? Noi sa ne distram si cutare si cutare”, zic ei. Si te distrezi, dar cat? Cat esti tanar. Dar dupa ce imbatranesti, ce distractie mai ai? Nu mai poti ca sa te distrezi, ca cea mai mare distractie a omului este sa se impreuneze cu femeia. Dupa aceea tu nu mai poti, si care mai este bucuria ta? Asa ca… cazi. De aia nu inteleg oamenii lucrurile astea, fiindca e instalat in cugetul lor gandul ca aici ii raiul si aici ii iadul, si de-acuma, sigur, se osarduiesc sa traiasca in raiul asta de pamant. Ei spun ca acuma-i adevarul; ca ce-i asta, ce-a fost pana acuma? Dar adevarul lor este adevarul Satanei si “adevarul” Satanei este ca sa ne distruga cu desavarsire, nu numai trupeste, ci si sufleteste, ca sa nu poti capata imparatia Cerului, sa te duci direct in partea lui.

– Legat de vremurile noastre, se poate spune ca cei care conduc lumea pun adevarul lor in locul lui Hristos?

– Parintele Dionisie: Apoi asta-i. Pentru asta se osarduiesc ei si asta-i imparatia lor, imparatia lui Antihrist, ca nu se poate sa imparateasca Antihrist pana cand nu ingenuncheaza Adevarul. Adevarul nu este altceva decat Hristos care s-o pogorat din cer, asta-i Adevarul. Ei vor sa ingenuncheze cu totul lucrul asta, pe toti cei care cred in Hristos si cred ca El este Adevarul, fie el catolic, fie el cutare. Si il pregatesc pe Antihrist. De ce i se zice Antihrist? Pentru ca e contra lui Hristos. Orice a facut Hristos, el e contra – anti-Hrist. (1999) continuare »