Un tsunami unguresc, pe pamantul romanesc

Intr-o perioada cand lumea este framantata de o multitudine de crize grave, criza economica inca nedepasita total, criza financiara, criza de energie si materii prime, o posibila criza de alimente, boli la nivel global, cand terorismul, conflictele popoarelor islamiste, saturate de dictatura si de subdezvoltare umana si politica, schimba harta politica a continentelor, maghiarii din tara noastra vin in Uniunea Europeana cu „cadoul” autonomiei teritoriale pe criterii etnice, al dezorganizarii juridice, al descompunerii statului national roman, eventual, si al altor state cu minoritate maghiara din Arcul Carpatic. Aceasta stare de lucruri conflictuala in esenta ei si de extrema urgenta pentru autorii ei, pare sa fie un fel de ultimatum, de declaratie de razboi, din partea lor, bizuindu-se si pe detinerea in UE a doua functii fundamentale, Laszlo Tokes, vicepresedinte al Parlamentului European (PE) si Victor Orban presedinte al Consiliului UE.

La acestea se adauga realizarile nebanuit de mari obtinute de liderii maghiari din UDMR, in cei 21 de ani de participare la gestionarea problemelor tarii, alaturi de toate guvernele care s-au perindat la putere si le-au conferit o asemenea forta ca au ajuns sa decida, nici mai mult, nici mai putin decat destinele intregii Romanii. Luam in consideratie faptul ca actualul regim politic, nefast pentru poporul roman, redus la nivelul de subzistenta si infometare cronica, s-a mentinut la putere predominant cu voturile lor, ale etnicilor maghiari, ale celor ne-maghiari, urmate de cele ale traseistilor politici, onorati cu multiple si variate stimulente: politice (functii de varf in stat si in toate institutiile judetene si locale), economice (fonduri financiare ce i-au transformat in latifundiari si grofi de tip capitalist), stimulente morale (titluri si ranguri onorifice, in stat si armata – UNPR), etc. continuare »