Intr-un articol intitulat «A fi “bun roman” » Nae Ionescu afirma si intreaba “Ion Bratianu – tatal a construit statul nostru modern. Este acest stat in adevar romanesc ?”

“… tot ceea ce se intampla, se infatiseaza romanului cu un caracter de aparitie, as zice teofanie, de aratare, de vadire a unei lucrari transcognitive, care se savarseste in lume, peste noi, lucrare continuu creatoare, care se savarseste-n lume si la care ochiul omenesc e numai martor.”1

Iata o marturisire din care transpare o anumita lejeritate a romanului in fata istoriei . Fara  a ignora istoria, el o transcende cu demnitatea smereniei omenesti si o foloseste ca pe o treapta fara de care saltul in Imparatie este imposibil! Aparent romanul se lasa dus de curgerea apei indiferent la privirile dispretuitoare ale oamenilor dar atent la spranceana mirat-incruntata a lui Dumnezeu.

Vizibil, el e asemeni Izvorului lui Radu Gyr :

“Sprintenul izvor                                     Vazandu-l zdrobit
Din paduri adanci                                     De stancosii zimti
Alegand de zor                                           Eu l-am intrebat
A cazut pe stanci                                       Ce durere simti? continuare »