Ne aflam in toiul verii. In aceasta perioada a ales Papa sa adreseze mesaje catre ortodocsi. Si mesajele sunt multe si ingrijoratoare. Le trimite cu ocazia inlocuirii la Vatican a responsabilului cu unirea „Bisericilor”[1], Cardinalul Walter Kasper, cu ferventul dascal al Ecumenismului, specializat in teme de dialog teologic intre Ortodocsi si Papistasi si de relatii cu lumea evreiasca. Inlocuitorul Cardinalului Walter Kasper, „episcopul” de Basel, Elvetia, Kurt Koch, care a fost promovat ca „Arhiepiscop”, divinizeaza Ecumenismul si toate hotararile Conciliului II Vatican, in cadrul caruia s-a proclamat (1964-1965) ca, purtand stindardul Ecumenismului si al diplomatiei „dragostei”, se va inainta catre marea incercare de Unire a „Bisericilor”, fara ca Papismul sa renunte insa la ereziile Filioque, infailibilitatea Papei (zeu pamantesc) si primatul.

Luarea de pozitie a lui Kurt Koch in aceasta chestiune importanta a Vaticanului se face intr-o perioada in care ierarhii ortodocsi, dar si Patriarhul Ecumenic, caracterizeaza Vaticanul ca Biserica sora fata de care a existat o oarecare dezbinare. Ei nu vorbesc de erezie, ci de Biserica canonica, in timp ce Parintii Bisericii vorbesc de erezie. Se intampla insa ca aceste opinii sa fie facute publice de catre Ierarhi ai Bisericii Grecesti care participa la dialogul dintre Ortodocsi si Papistasi. Nu vorbim de Mitropolitul Pergamului care nu are turma, are un rol principal in dialogurile cu eterodocsii si care reprezinta „bucuria” Ecumenistilor si Papistilor la dialoguri, ci despre Ierarhi ai Bisericii Greciei. Poporul credincios a dovedit atat prin atitudinea lui, cat si prin calda imbratisare a „Marturisirii de credinta” ca nu se increde in reprezentantii Ortodoxiei la dialoguri. Poporul credincios este cu mult mai nelinistit acum datorita numirii lui Kurt Koch in pozitia de responsabil cu unirea „bisericilor” la Vatican. Sfantul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei este dator sa ia aminte la nelinistea poporului credincios si sa dovedeasca in practica prin fapte si decizii care vor linisti poporul si clerul cinstit. Sfantul Sinod al Ierarhiei este dator, in vederea iminentului dialog teologic despre primatul Papei, dar si, in general, in vederea dialogurilor teologice cu papistasii, sa lamureasca cadrul dialogului si sa stabileasca „linia rosie” de demarcatie a acestuia. Nu este posibil ca Ierarhii Bisericii Greciei sa improvizeze in cadrul dialogurilor sau sa se identifice cu pozitiile reprezentantilor Fanarului, care pozitii starnesc reactii de respingere din partea ierarhilor, clericilor, ieromonahilor, teologilor si laicilor membri ai Bisericii. Amintim ca lamurirea in Sinod a cadrului de desfasurare a dialogului a fost ceruta de catre Mitropoliti inca de cand vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei Hristodul a respins decizia Ierarhiei si a plecat in vizita la Vatican doar prin decizia Sinodului Permanent, cu sase luni inainte de declansarea bolii sale. Sfantul Sinod al Bisericii este dator, de asemenea, sa inlocuiasca actuala reprezentanta a Bisericii Greciei din cadrul dialogurilor teologice, pentru ca unii membrii ai ei au inselat increderea poporului credincios, dar si a Ierarhilor. Date fiind acestea, persoanele respective nu pot sa reprezinte Biserica. Aceste inalte fete de Mitropoliti, prin pozitiile si declaratiile lor, pot multumi Fanarul sau pe Papistasi, dar provoaca opozitia Ierarhilor, clericilor si membrilor laici ai Bisericii. Pot avea cele mai bune intentii si poate ca a fost inteles gresit modul in care raspund la diferite chestiuni bisericesti. Au inselat insa increderea clerului si a poporului si trebuie sa fie inlocuiti cu alti membrii ai Ierarhiei care sa aiba o puternica constiinta ortodoxa (chiar daca nu vorbesc public despre aceste chestiuni), sa aiba Credinta intreaga, sa cunoasca strategiile, vicleniile si erezia Papistasilor, sa ii cinsteasca pe Sfintii Parinti ai Bisericii, respectand si aplicand mostenirea sacra fata de crestinii aflati in inselare si sa aiba o profunda cunoastere teologica asupra schismei si papistasilor. Ca reprezentanti in dialogurile teologice (in opinia noastra, aceste dialoguri nu ar trebui sa aiba loc, de vreme ce papistasii raman nepocaiti in erezie si neclintiti pe pozitiile lor) nu trebuie sa participe Ierarhi Ortodocsi care in problemele pan-ereziei Ecumenismului sunt stegarii noului responsabil cu unitatea „bisericilor” al Vaticanului. Cand in cadrul comisiei mixte a dialogului teologic Papisti si Ortodocsi se intrec sa dovedeasca cine este „mai catolic decat Papa si decat Conciliul II Vatican”, e de la sine inteles ca rezultatele vor fi in defavoarea Ortodoxiei. Cand noul responsabil cu unirea „Bisericilor” la Vatican se adreseaza cu o „calduroasa salutare de lupta” reprezentantei grec-ortodoxe a dialogului si vorbeste foarte lingusitor despre constiinta ecumenista a unor distinsi membrii ai acesteia, zdruncinarea increderii fata de reprezentanta Ortodoxa se mareste si se intareste convingerea ca ni se tradeaza credinta.  Membrii reprezentantei Ortodoxe au primit cuvantul lingusitor al „excelentei sale, al arhiepiscopului” Vaticanului si nu i-au replicat. Dupa cum nici nu au comentat unul dintre interviurile „excelentei sale”, potrivit caruia „capul” adevarat al Ecumenismului este Hristos, cand stim cu totii ca Hristos este capul Bisericii Ecumenice si in nici un caz capul Pan-ereziei Ecumenismului (vezi in pagina 8 respectivul interviu[2]). Prin aceasta chemam Sfantul Sinod al Ierarhiei la trezire, urgentare si la trasarea unei strategii in relatia cu Vaticanul.

G. Zervos

sursa: Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, pp. 1, 8.   Traducere Tatiana Petrache, via Graiul ortodox
[1] Titlul complet al funcţiei este Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine (n.tr.).
[2] Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, p. 8.

Cititi si: Interviu provocator al noului responsabil al Vaticanului cu unirea “bisericilor”, Kurt Koch

MITROPOLITUL AUGUSTIN: TRĂDAREA CREDINŢEI ORTODOXE (I), (II), (III)