ECUMENISMUL FARA MASCA: Cum le-a stat Dumnezeu impotriva iudeilor ce vroiau reconstruirea Templului lui Solomon

Readucem in atentie un lucru ce urmeaza sa se intample, fiind si prorocit ca semn ce precede A Doua Venire a Mantuitorului. Doar ca, elitele intunecate ale acestei lumi nu-l asteapta pe Hristos, ci pe antihrist, ce va veni inainte de Hristos si va fi incoronat in noul templu din Ierusalim. Conflictele recente din tarile arabe au ca obiectiv slabirea opozitiei islamice din zona pentru a fi mai usor de demolat moscheea lui Omar, ce este amplasata pe locul unde trebuie construit templul. Totul este pregatit pana la cele mai mici detalii, iar planul existent acum – macheta – exclude clar din acea zona moscheea existenta la ora actuala. Deci, cumva aceasta moschee trebuie sa dispara. Doar ca va le va sari in cap lumea musulmana si tocmai din acest motiv musulmanii trebuie redusi la tacere.

Noi, ca ortodocsi, nu putem decat sa ne rugam si sa avem acea pocainta incat sa induplecam pe bunul Dumnezeu sa mai amane sfarsitul, timp in care sa ne plangem pacatele, nadajduind in mantuire. Caci iata ce s-a intamplat ultima data cand iudeii au incercat sa reconstruiasca templul:

Odata cu caderea Ierusalimului sub Tit, templul lui Solomon a fost distrus pana la ultima piatra. S-a implinit cuvantul Domnului ce l-a spus: „Amin, zic voua, ca nu va ramane aici piatra peste piatra care sa nu se risipeasca”(Marcu 13, 2).

Dar evreii, care n-au crezut niciodata in Hristos si in cuvantul Sau vesnic și neclintit, au voit sa reconstruiasca templul lui Solomon si sa scoata drept mincinos cuvantul Lui cel profetic.

In 363 d.Hr., in vremea lui Iulian Paravatul, au gasit prilejul sa faca recon­struc­tia templului. Imparatul luptator impotriva Crestinismului, Iulian i-a sustinut si ajutat material sa-si reconstruiasca templul[1].

Atunci episcopul Ierusalimului Chiril[2], sub a carui privire se intamplau toate acestea, spune inaintea tuturor proorocia lui Daniil si a lui Hristos Insusi cu privire la cele ce se intamplau. Mustra aceasta incercare luptatoare de Dumnezeu, cat si truda zadarnica a lor. El ii dojenea pe fata ca un vrednic Parinte apostolic. Iudeii insa s-au incapatanat sa-l reconstruiasca.

Si chiar in clipa in care ei lucrau cu indarjire, s-a pornit un cutremur, ce i-a speriat de moarte. Apoi, au incercat de trei ori sa puna temelia, dar de fiecare data ieseau din pamant flacari, nisip fierbinte si pietre imprastiind pe evrei si vatamandu-i.

Scriitorul latin Ammianus Marcellinus, care a fost martor ocular al minunii, o descrie astfel:

„Pe cand Alipie(unul dinte favoritii lui Iulian si prefect al Bretaniei) insista cu tarie, fiind ajutat si de ighemonul acelei eparhii, bulgari de foc infricosatori ieseau in locul unde sapau temelia, fiind foarte desi si arzand de multe ori pe lucratori, incat, in cele din urma locul acela a ramas pustiu, neindraznind nimeni sa se apropie de el”.

Pana la urma au fost nevoiti sa opreasca lucrul. De atunci au trecut o mie sase sute de ani si n-au cutezat sa-l reconstruiasca, desi este templul la care viseaza de atata timp si dispun, dupa cum se stie, de bani multi.[3]

 Pe langa acestea si multe altele, despre minune da marturie si un oarecare rabin, pe nume Ghedialiah. El se bazeaza pe analele istorice ale iudeilor.[4]

 Se ostenesc, deci, in van, cand se impotrivesc Atotputernicului Hristos si „lovesc cu piciorul in tepusa”.