O echipă de peste 1.000 de avocați și peste 10.000 de experți medicali, condusă de germanul Reiner Fuellmich, unul dintre cei mai puternici avocați din Europa, a inițiat cel mai mare proces din istorie numit „Nürnberg 2” împotriva OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și Grupul Davos (Forumul Economic Mondial sub conducerea lui Klaus Schwab, în vârstă de 80 de ani) pentru crime împotriva umanității.
Dr. Reiner Fuellmich este un avocat germano-american, el este cel care a câștigat procese de mai multe milioane de dolari împotriva fraudei Deutsche Bank și cel împotriva Volkswagen pentru frauda Dieselgate. Este unul dintre fondatorii „Comisiei de Investigare a Coroanei Germane”. Fuellmich și echipa sa au adunat mii de dovezi științifice pentru a dovedi nefiabilitatea totală a testării PCR și frauda din spatele acestora. Fuellmich a vorbit la acea vreme despre vaccinuri și a declarat că „nu au nimic de-a face cu vaccinările, ci fac parte din experimente genetice”. Pe lângă testele greșite și certificatele de deces frauduloase emise de personalul medical corupt, vaccinul „experimental” în sine încalcă articolul 32 din Convenția de la Geneva.
Potrivit articolului 32 din Convenția IV.1949, „Mutilările și experimentele medicale sau științifice care nu sunt necesare pentru tratamentul medical al unei persoane” sunt interzise. Potrivit articolului 147, efectuarea de experimente biologice pe oameni reprezintă o încălcare gravă a Convenției. Vaccinul „experimental” încalcă toate cele 10 coduri de la Nürnberg, care prevăd pedeapsa cu moartea pentru cei care încalcă aceste tratate internaționale. „Fuellmich a adăugat, de asemenea, că acest lucru a fost planificat de multă vreme pentru a fi implementat până în 2050: „Dar apoi fiarele au devenit lacome și au decis să anticipeze planurile mai întâi în 2030 și în cele din urmă în 2020, într-o mare grabă încât au facut atât de multe greșeli.”
„Producătorii de vaccinuri, de exemplu, nu s-au așteptat că vor exista atât de multe efecte secundare și decese. Europa este principalul câmp de luptă al acestui război. Asta pentru că este complet falimentar. Fondurile de pensii au fost complet jefuite. Așa că vor să pună Europa sub control înainte ca oamenii să știe acest lucru.”, mai spune Fuellmich
Potrivit acestuia, cei care trag sforile din spatele scenei globale sunt constituiti intr-un grup de aproximativ 3.000 de superbogați. „Clica Davos din jurul lui Klaus Schwab aparține acestui grup. Ei vor control total asupra oamenilor. Ei mituiesc medici, personalul spitalului și politicieni. Oamenii care nu cooperează sunt amenințați. Ei folosesc tot felul de tehnici psihologice pentru a manipula oamenii.”, mai afirmă avocatul care adauga că procesul inceput in Canada este doar primul pas, intrucat e vorba despre un proces global, cu mai multe actiuni simultane in instantele mai multor tări.
„Mass-media spune o ‘realitate’ falsă și spune că majoritatea oamenilor sunt în favoarea măsurilor și a vaccinurilor. Acest lucru cu siguranță nu este adevărat. De exemplu, aproape toți cei cu care vorbesc în Germania știu că o mască nu protejează de nimic, pentru că aproape toată lumea este acum informată despre mass-media alternativă. Vechea presă se stinge. Răspândiți adevărul și faptele cât de mult puteți”, rezumă Fuellmich.
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor.
Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Români, nu CEDAȚI tocmai acum! SISTEMUL a fost nevoit să recunoască crimele, deși cifrele sunt praf în ochii credulilor, față de realitatea extrem de gravă. Conform estimărilor din SUA, cifrele oficiale acoperă doar 1% din cazurile reale ale reacțiilor adverse, cauzate de injectarea covid. Reacții adverse soldate zilnic cu decese subite, indiferent de vârstă sau condiție fizică! Este genocid planetar, iar în România este GENOCID NAȚIONAL care se va desfășura mulți ani de-acum încolo!
Trebuie să cadă capete! Cel mai important este cel al tartorului de la Cotroceni, alogenul Klaus Werner Iohannis – uitat să-i fie numele în vecii vecilor! Acest mameluc împăiat care INSTIGA întreaga populație și instituțiile statului la înțepare în masă, în timp ce circula printre „profesioniștii din sănătate” un avertisment despre efectele mortale ale serurilor experimentale! Și individul nu a făcut decât să apese pedala de accelerare a vaccinării, impunând certificatul verde, instrument ce obstrucționa dreptul la muncă, la mișcare, la educație și în consecință DREPTUL LA VIAȚĂ! A suprimat și dreptul la informare, guwernerul lui șpăguind din plin mass-media ticăloasă care ascundea și cenzura tot adevărul care a ieșit acum la iveală, OFICIAL!
Trebuie să răspundă toți acei ciocli apocaliptici care propagau isteria la ore de maximă audiență, garantând 100% infailibilitatea serurilor covid, ca singura șansă de protejare în fața unui banal guturai, care nu s-a prins de niciun om zdravăn la trup și mai ales la cap, care știa că cel mai important factor în cazul oricărei boli este un SISTEM IMUNITAR puternic. Dar specialiști de carton, precum Jurma, Gheorghiță, Mahler, Marinescu, Musta și restul sclavilor nu au vehiculat nicio astfel de măsură de întărire a sistemului imunitar al populației, prin aport de vitamine, sport, alimentație bio, odihnă și mai ales combaterea fricii, a stresului, a terorii ce au fost inoculate oamenilor de dimineață până seară la latrinele radio-tv sau oficine online! Ascunderea adevărului cu premeditare, faptă în urma căreia au murit și mor subit acum oameni pe capete, se numește CRIMĂ ÎN MASĂ premeditată, iar pedeapsa trebuie să fie fără milă! La OCNĂ cu toți!
Parlamentarii ce încă se mai numesc creștini și români ar trebui să inițieze URGENT proiect de lege care să dispună începerea necropsiilor și autopsiilor celor decedați subit în urma vaccinării covid! Sunt nenumărate familii ale căror membri și-au pierdut viața în urma vaccinării covid și doresc să se facă lumină și să fie despăgubiți măcar material, dacă oricum locul gol lăsat de cei dragi nu-l poate umple nimeni.
Tot politicienii cu ajutorul juriștilor nevânduți din această țară trebuie să înceapă pregătirile cu omologii lor din alte state ale lumii, pentru un organizarea unui TRIBUNAL INTERNAȚIONAL, care să judece crimele din plandemie și în urma vaccinării, pe modelul Tribunalului de la Nurnberg, de după cel de-al doilea război mondial. Suntem martorii unui nou curent dictatorial, neo-nazist și neo-bolșevic în același timp, la nivel planetar, care a pus la cale operațiuni de ucidere în masă, prin injectarea cu seruri experimentale, ale căror conținut nu se cunoaște în totalitate și prin ‘medicamente’ sau tratamente spitalicești ce au dus la moartea a milioane de oameni, în circumstanțe incerte, la care aproape nimeni din-afara sistemului nu a avut acces. Totodată, sunt numeroase victime ca urmare a întreruperii tratamentelor vitale pentru boli deosebit de grave, pentru că multe spitale au fost transformate în totalitate pentru suport covid.
Nu trebuie uitate nici blasfemiile săvârșite în timpul plandemiei la adresa Bisericii și a membrilor ei, prin obstrucționarea dreptului de exercitare a credinței, prin interzicerea unor înmormântări creștinești (să ne aducem aminte trupurile băgate în saci negri și aruncate în gropi, unele comune, apoi acoperite cu excavatorul) și încercarea antihristică de a schimba rânduielile bisericești. Slavă Domnului că nu ne-am lăsat credința călcată în picioare, cu excepția unor purtători de vorbe, care oricum nu vorbeau de capul lor. Dar aceasta este altă poveste, soră cu cea a popei Burducea.
Pentru a se întâmpla toate aceste acte reparatorii, oameni buni, trebuie să mișcăm noi primii! Să punem presiune pe factorul politic prin proteste, petiții, emailuri, plângeri penale și alte acțiuni în instanță și răspândirea adevărului cu orice preț, mereu, oriunde și oricui! Efectele vaccinurilor nu se vor opri, iar tot mai mulți oameni se vor trezi și ni se vor alătura! Sunt oameni chiar din sistem, care s-au dumirit și au prins curaj de mărturisire. Să-i primim și pe ei în rândurile noastre, după o cercetare obiectivă.
Trebuie să cadă capuri de căpetenii! Iar primul este al lui Iohannis! De-ar exista lege, ar merita GHILOTINA!
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor.
Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ȘI DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR
Har, pace și ajutor de la Preamilostivul Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare!
Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși și credincioase,
Adevărul de necontestat este acela că Iisus Hristos, Cel născut din pururea Fecioara Maria, este Fiul lui Dumnezeu, Care a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru mântuirea noastră.
Iisus Hristos, Dumnezeu fiind, S-a născut din pururea Fecioara Maria, luând trup întocmai trupului primului om creat de Dumnezeu, pentru ca, precum acela, prin neascultare, s-a făcut începutul nașterii întru stricăciune și moarte (Romani 5, 12), așa și El, Hristos-Dumnezeu, prin împlinirea a toată dreptatea, Să Se facă pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune și viață veșnică (1 Corinteni 15, 21; 53).
Sau, cum citim în prima Epistolă către Corinteni: „Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc” (1 Corinteni 15, 47-49).
Căci odată ce El a fost om desăvârșit, asemenea nouă în toate, afară de păcat (Ioan 8, 46; Evrei 4, 15), comunicându-ne din dumnezeirea Lui prin credința noastră în El, ne face și pe noi fii ai lui Dumnezeu după har, dăruindu-ne Împărăția cerurilor și chiar posibilitatea ca această Împărăție să o avem explicit înăuntrul nostru (Luca17, 21) ori de câte ori ne primenim cu Trupul și Sângele Lui.
Însă taina unirii celor două firi în Ipostasul unic al Cuvântului, fără alterarea niciunei firi, se explică prin faptul că firea omenească, departe de a fi micșorată în însușirile ei de către firea dumnezeiască, este consolidată în ea însăși sau întărită și desăvârșită în întregime.
Deci Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce este peste toate (Romani 9, 5), a venit pe pământ ca să-l rezidească și să-l înnoiască pe om (Tit 3, 5) prin prezența Sa, ca Cel Care nu este contrar făpturii Sale, cu toate că omul a căzut în păcat, ci continuă să-Și iubească creația, care nu este potrivnică lui Dumnezeu, grație sinergiei dintre om și Dumnezeu.
Ființial, Hristos a luat trup din Sfânta Născătoare de Dumnezeu ca o mică pârgă din frământătura firii noastre, pe care a unit-o cu dumnezeirea Sa în chip neamestecat, zidind-o pe aceasta ca templu sfânt Sieși. Aceasta este unirea negrăită și nunta de taină a lui Dumnezeu.
Iubiți credincioși și credincioase,
Sfântul Apostol Pavel scrie, în Epistola către Galateni, că „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4) Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, a găsit de cuviință ca Fiul Său, Dumnezeu Cuvântul, să ia de la noi trupul pe care nu-L avea după fire.
În acest sens, El, Dumnezeu, a trimis din înălțimea Sa cea sfântă pe unul dintre slujitorii Săi, Sfântul Arhanghel Gavriil, care, coborând, îi descoperă Fecioarei taina „cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, spunându-i: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine” (Luca 1, 28).
Ulterior acestei vestiri și simultan consimțământului Maicii Domnului, Cuvântul ipostatic, Cel de o ființă cu Dumnezeu Tatăl, S-a sălășluit întreg în pântecele Sfintei Fecioare și, prin venirea și împreună-lucrarea Tatălui și a Sfântului Duh, Cel de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, a luat trup din sângiurile ei cele feciorești.
Deci, Fiul lui Dumnezeu, sălășluindu-Se în pântecele Preasfintei Fecioare și luând trup din ea, S-a născut Om desăvârșit și Dumnezeu desăvârșit, fiind Același în amândouă firile în chip neschimbat, neamestecat, neîmpărțit și nedespărțit. Și precum S-a zămislit Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, în pântecele Fecioarei, spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în prima epistolă sobornicească, tot așa Cuvântul Se află în noi ca o sămânță (1 Ioan 3, 9).
Numai că noi Îl zămislim pe El nu în chip trupesc, cum L-a zămislit Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, ci ființial, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Dumnezeu, Care a zis: «Strălucească din întuneric lumina» – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos. Și avem comoara aceasta în vase de lut ca să se învedereze că puterea covârșitoare este a lui Dumnezeu, și nu de la noi” (2 Corinteni 4, 6-7).
Deci Fecioara a zămislit și a născut pe Cel Ce „El Însuși a strălucit întreg în chip ființial în noi” în două firi, în chip minunat, pe Fiul Cel Unul, Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Astfel, Dumnezeu Cuvântul a luat de la noi trupul pe care nu-L avea după fire, pentru ca cei ce-L vor cunoaște și vor crede în El, prin puterea și slava Sa, să fie făcuți, spune Sfântul Apostol Petru în a doua epistolă sobornicească, „părtași dumnezeieștii firi” (2 Petru 1, 3-4), redevenind astfel fii ai lui Dumnezeu după har.
Dreptmăritori creștini,
Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Și-a făcut cunoscute puterile Sale în chip mai vădit nu numai în Trupul Său luat din Sfânta Fecioară, ci și în creația înnoită, Biserica, pământul cel nou în care sufletele noastre văd nu numai firmamentul sau bolta cerească (Psalmi 18, 1; 96, 6; Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 43, 1-2), ci și cerul spiritual al îngerilor, care ni-L face străveziu pe Dumnezeu.
Această vedere duhovnicească este, de fapt, credința din care răsar și prin care se arată sfinții ca luminători, întrucât, crezând, zămislim pe Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre.
Și precum pe Maica Domnului, fiindcă era neprihănită, nu a topit-o focul dumnezeirii, nici pe noi nu ne va topi, dacă vom avea inimile curate și neprihănite; mai mult, se va face în noi rouă din cer, izvor de apă și râu de viață nemuritoare, deoarece și noi vom primi întocmai focul neîngustat al dumnezeirii, după cuvântul care zice: „Foc am venit să arunc pe pământ” (Luca 12, 49).
După ce Cuvântul lui Dumnezeu S-a zămislit și S-a născut trupește în chip de negrăit și mai presus de cuvânt, ne împărtășește spre hrană Trupul Său preacurat, pe care L-a luat din trupul neprihănit al Maicii Sale, care a încetat să mai zămislească și să mai nască, rețineți: a încetat să mai zămislească și să mai nască, întrucât aceste însușiri au fost preluate de Fiul ei din Care, zilnic, se nasc cei ce cred în El și împlinesc sfintele Lui porunci (1 Ioan 2, 29).
Astfel, după ce S-a născut El Însuși din Sfânta Fecioară, prin Duhul Sfânt, din Cuvântul Nemuritor și Nestricăcios al Nemuritorului și Nestricăciosului Dumnezeu se nasc pururea fii nestricăcioși și nemuritori ai Împărăției cerurilor.
Iubiți credincioși și credincioase,
Cuvântul lui Dumnezeu a îndumnezeit firea noastră, zidind-o din nou, ca Dumnezeu desăvârșit, și, unindu-Se cu firea omenească, a întărit puternic cu focul ființial și dumnezeiesc iuțimea firii omenești împotriva patimilor, ca să se poată împărtăși de bunătățile vieții veșnice.
Deci, Iisus Hristos, Care S-a coborât la noi, făcându-Se om, rămâne mereu în mijlocul nostru prin umanitatea Sa (Matei 28, 20), umanitate care, după Răstignire, a trecut prin moarte. Iar prin Înviere, aceasta are suprema tărie adunată în ea prin biruirea slăbiciunilor, patimilor și a morții noastre îndurate de El pentru noi.
Dreptmăritori creștini
Vă mulțumesc pentru că și anul acesta ați susținut proiectele inițiate de preoții dumneavoastră la nivel de parohie și/sau eparhie, precum și pentru dragostea plină de bunăvoință cu care i-ați susținut pe frații noștri refugiați, care, încă de la începutul anului, au trecut prin Vama Siret și Gara Burdujeni; din păcate, a fost un an marcat, pe lângă suferința, boala și moartea cauzate de aceeași epidemie, și de efectele războiului de la granițele țării.
Rugăciunea adresată, nu doar în acest an consacrat rugăciunii, Preamilostivului Dumnezeu și credința în Dumnezeu, în atare situații, de limită, sunt singurele care mai pot amâna instituirea acelui „Cer nou și Pământ nou” despre care vorbește Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în Apocalipsă (21, 1).
Cu prilejul Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului, Vă doresc ani mulți, buni și sănătoși, cu sporite împliniri spirituale, profesionale, intelectuale și materiale Vouă, celor din casa și din neamul Dumneavoastră, precum și celor ale căror nume au fost pecetluite în apa Sfântului Botez și care poartă parfumul sfințeniei acestor sărbători.
Al vostru, pentru tot binele rugător, † Calinic Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Dată în Reședința Arhiepiscopală din Suceava la Praznicul Nașterii Domnului, în 25 decembrie 2022.
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor.
Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
PS Sebastian, Episcopul Slatinei, le-a trimis enoriașilor săi un mesaj pastoral de Crăciun în care a vorbit despre „înnoirea omului” oferită de Dumnezeu, în comparație cu „resetarea” pe care o propun neomarxiștii.
În cuvântul său pastoral, Episcopul Slatinei a criticat felul în care, de-a lungul istoriei, unii au încercat să schimbe oamenii, prin umanism, iluminism, raționalism sau materialism, pentru ca „omul să eșueze lamentabil în Metaverse”.
„Respingând cu încăpățânare transcendentul însă, astăzi omul nu a făcut decât ca – după ce a rătăcit prin toate formele imanentului – să eșueze lamentabil în Metaverse, în spațiul virtual adică, în ciuda faptului că acesta, de fapt, nu există. Ironia sorții: după ce omul L-a tot respins pe Dumnezeu și s-a îndoit că există, a sfârșit prin a alege liber să trăiască într-un spațiu de care este absolut conștient că nu există!”, a scris PS Sebastian.
De remarcat este că pe coperta mesajului pastoral, PS Sebastian i-a pus pe marii tirani ai planetei, Hitler, Stalin sau Mao alături de George Soroș.
Iată textul integral:
Preacuvioși și preacucernici părinți,
Preacuvioase maici și iubiți credincioși,
La început, Dumnezeu l-a făcut pe om „dumnezeiesc”. Așa trebuie înțeleasă Scriptura care spune că, dintre toate făpturile, numai pe om l-a făcut Dumnezeu „după chipul și asemănarea Sa” (Fac. 1, 26); ba chiar înțelegem că l-a făcut „cu mâna Sa”: „luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Fac. 2, 7). Apoi a zis lui Adam și femeii sale: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul” (Fac. 1, 28).
Așadar, omul a fost făcut părtaș dumnezeirii Creatorului său încă dintru început, primind un statut special în raport cu lumea și cu celelalte făpturi. Astfel, Dumnezeu îi acordă lui privilegiul de a pune nume viețuitoarelor pământului (Fac. 2, 19-20), ceea ce îl face să pară și el un fel de „dumnezeu”. Prin păcatul neascultării însă, acesta își pierde asemănarea cu Dumnezeu și îi este afectat grav chipul Creatorului, adânc întipărit la început în ființa lui. Din făptură nouă, chemată la înnoire nesfârșită, s-a înjugat prin păcat cu „cel învechit în răutate” și cu moartea. Ca urmare, a fost alungat din rai și trimis în lumea aceasta a noastră ca să-și plângă păcatul, să se pocăiască, după care să revină la starea pierdută.
Din nefericire, însă, nici pocăința proprie, nici Legea dată pe Muntele Sinai, nici profeții trimiși special și nici celelalte modalități prin care a încercat Dumnezeu să-l ridice pe om din cădere (Evr. 1, 1) nu i-au putut aduce acestuia restaurarea. Mai mult, omul și-a uitat cu totul, în timp, originea și chemarea sa și a ajuns să se complacă într-o lume în care fusese trimis doar temporar și pentru penitență (Fac. 3, 23-24). S-a adâncit în păcat și, încet-încet, păcatul i-a luat locul stării sale originare.De aceea, știind Domnul că omul nu se mai poate ridica nicicum, a recurs la un gest cu totul uimitor și minunat: L-a trimis pe Fiul Său să Se întrupeze, să Se facă om, ca model sau „începătură” mântuirii noastre (I Cor. 15, 20 și 23). S-a identificat cu noi prin naștere trupească, pentru ca să ne restaureze ființa decăzută, și a murit în locul nostru, pentru a pune capăt blestemului morții care ne urmărea din cauza păcatului (Fac. 3, 17-19). Așa a ales Dumnezeu să înfăptuiască înnoirea sau re-îndumnezeirea noastră; să-l facă, adică, pe omul vechi – Om Nou.
Fraților,
Prin nașterea Sa, Hristos Domnul ne-a reînnoit tuturor perspectiva îndumnezeirii. Astfel, a îndumnezeit-o mai întâi pe Maica Sa, pe Preacurata, Preanevinovata și Pururea Fecioara Maria, curățind-o de singurul ei păcat – cel strămoșesc, pe care îl moștenea în calitate de muritor, – și făcând-o cea mai curată făptură din tot neamul omenesc. Nu întâmplător a fost ea primul om îndumnezeit, ci aceasta s-a făcut ca o reabilitare a Evei, cea care păcătuise întâi. De aceea a mai fost numită Maica Domnului și „Eva cea nouă”, ca cea care s-a făcut începătură omului nou.
Această „făptură nouă” (II Corinteni 5, 17) însă, pentru a „se înnoi din zi în zi” (II Corinteni 4, 16), trebuie să-i urmeze întru toate Domnului său; să se facă împreună-lucrătoare cu Cel prin care a fost restaurată; să se asemene cu Hristos, Noul Adam, prin „nașterea din nou” (din apă și din Duh – In 3, 5), dar și prin jertfă personală, după modelul Jertfei preasfinte a Aceluia. Aceasta întrucât, pentru a-l înnoi, a-l îndumnezei pe om, Hristos a trebuit El Însuși să Se nască din nou (după ce Se născuse mai întâi din Tatăl) și să Se jertfească. Prin urmare, nu există re-îndumnezeire pentru noi fără „naștere de sus” (In 3, 3) și jertfă în Hristos.
Din păcate, însă, nu toți oamenii au înțeles mesajul nașterii și înnoirii prin Hristos. Nu toți I-au acceptat chemarea și nu toți Îi urmează. Au fost și mai sunt și astăzi destui care preferă să rămână în continuare „oameni vechi”, în ciuda Legii celei Noi, adusă nouă de Hristos. Dar, în ființa omului nu s-a stins niciodată definitiv năzuința devenirii sau a schimbării stării sale. Impulsul înnoirii l-a însoțit peste veacuri și, în situații de criză, a răbufnit – din nefericire, nu pentru a accepta „mâna” întinsă de Domnul, ci pentru a defula în alte forme de „înnoire”, străine de re-îndumnezeirea propusă nouă de El.
Așa au apărut diferitele mișcări social-culturale, curente și ideologii care au propus înnoirea: fie cultivând exaltarea individului, în disprețul Binelui Divin și în numele „binelui autonom”, fie îngroparea lui în mulțime, în colectiv, în numele așa-zisului „bine comun”. Astfel, Umanismul (sec. al XIV-lea ș.u.) situează omul, iar nu pe Dumnezeu-Omul – pe omul acela căzut și ezitant până atunci la orice formă de înnoire – în centrul lumii. Sub lozinca „omul, măsura tuturor lucrurilor” sau „omul, modelul universului”, umanismul a încercat, pentru întâia dată la nivel global, construirea Omului Nou ca om fără de Dumnezeu. Având ca program Renașterea prin cultură și etică, iar nu prin „naștere din nou”, după cum ne ceruse Hristos (In 3, 4), omul astfel emancipat forțează, pe rând, înnoirea: prin Iluminism, incriminând religia ca întuneric; prin Raționalism, exaltând rațiunea în detrimentul credinței în Dumnezeu; și prin Materialism, negând cu totul transcendentul. Așa a ajuns Nietzsche să proclame Super-omul – un individ amoral, super-puternic și capabil de a-și renega instinctele divine – și să-I declare „moartea lui Dumnezeu”. Mai târziu, Nazismul a încercat construirea Omului Nou prin teoria purificării – rasa pură, rasa ariană –, iar Comunismul, prin metoda reeducării, toate aceste curente și ideologii țintind, ce-i drept, înnoirea omului, dar pe căi diferite de cea care este Hristos Domnul, căci El a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (In 14, 6).
Astăzi, Neomarxiștii ne propun ca soluție de înnoire resetarea, adică un fel de „stop și de la capăt”, dar nu de la capăt de tot, adică de la protopărinții noștri și de la starea lor paradisiacă, ci de la „părinții lor”, întemeietorii vechiului marxism, chiar dacă acela s-a dovedit deja incapabil și ineficient.
Dragii mei,
În ultimele secole, omul s-a zbătut teribil să se înnoiască fără ajutorul lui Dumnezeu. Însă, nu omul Renașterii culturale s-a dovedit a fi soluția, nici omul iluminat al științei, nici omul-rob exclusiv al rațiunii, nici super-omul lui Nietzsche, nici omul purificat al naziștilor, nici omul reeducat al comuniștilor și nici omul cu genul fluid și sufletul robotizat al Neomarxismului. Soluția este cea pe care ne-a dat-o Domnul, Creatorul nostru și Hristos, Cel Care a adus înnoirea „omului vechi” prin nașterea și jertfa Sa. Adam înainte de cădere, înnoit și îndumnezeit prin și întru „Adam cel nou”, este chemarea firească și dumnezeiască a omului, unica modalitate de înnoire – prin îndumnezeire.
Respingând cu încăpățânare transcendentul însă, astăzi omul nu a făcut decât ca – după ce a rătăcit prin toate formele imanentului – să eșueze lamentabil în Metaverse, în spațiul virtual adică, în ciuda faptului că acesta, de fapt, nu există. Ironia sorții: după ce omul L-a tot respins pe Dumnezeu și s-a îndoit că există, a sfârșit prin a alege liber să trăiască într-un spațiu de care este absolut conștient că nu există!
Dumnezeu, însă, a numit această căutare haotică a omului „nebunie” – „Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu!” (Ps. 13, 1) –, prevenindu-ne clar că: „Fără de Mine nu puteți face nimic” (In 15, 5). Ce va mai inventa omul, oare, tot fugind de Dumnezeu? Ce va mai urma după postmodernism, postumanism și metaverse?Super-omul lui Nietzsche a eșuat în pretinsul superman de astăzi, care, sătul el însuși parcă de atâta „înnoire”, riscă scufundarea în imoralitate și haos, ca urmare a crizelor care, parcă, nu se mai termină. Privind înapoi, omul este silit a recunoaște nu doar că tot demersul său egoist nu i-a adus, până la urmă, fericirea scontată, ci dimpotrivă: i-a golit viața de orice sens și speranță, până la a-i pune în pericol propria existență. De aceea, într-o lume bombardată cu ideologii din ce în ce mai stranii, cu pandemii planificate, cu războaie programate, cu crize mai mult sau mai puțin confecționate și cu obsesii climatice exagerate – toate instrumente ale unei resetări urzite în laboratoarele „ne-științei” și nerecunoașterii Celui ce S-a făcut OM –, noi să fim conștienți de singura cale spre înnoirea noastră ca oameni! Dar, oameni ai lui Dumnezeu, pentru că altfel nu mai putem vorbi de Om Nou, ci de un „altfel de om”, străin de chipul și asemănarea Domnului, ceea ce nu ar fi decât eșuarea noastră, ca oameni, în ne-dumnezeire; în non-oameni, adică, pentru că Om cu adevărat este doar cel restaurat și înnoit prin Dumnezeu-Omul, despre Care Sfântul Vasile a zis că: „S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se pe Sine asemenea la înfățișare cu trupul smereniei noastre, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale” [1].
Să cerem, dar, ajutor Domnului la această sărbătoare a înnoirii noastre ca oameni, pentru a putea urma cu vrednicie calea pe care ne-a arătat-o El ca demers al înnoirii noastre! Să ne facem urmași ai Nașterii – Renașterii Sale –, renăscând și noi pentru adevărata viață cu El! Să ne înnoim în harul Său, bine știind că doar acesta este înnoitor și mântuitor! Să ni-L luăm pe El de Călăuză și Model al parcursului nostru spre înnoire, pentru că numai astfel vom putea deveni și noi cu adevărat Oameni Noi, trupuri din Trupul Celui ce S-a întrupat pentru noi și sânge din Sângele Celui ce S-a jertfit pentru noi. Amin!
“Se poate oricine intreba de ce il praznuieste Biserica pe Sfantul Arhidiacon Stefan, cel dintai martir al crestinatatii, in chiar ziua a treia de Craciun, numaidecat dupa Nasterea Domnului si dupa Soborul Prea Curatei Maicii Sale?
De ce aceasta mare si exceptionala cinstire?
Spre a raspunde, bine este a ne opri nitel asupra unei distinctii de ordin gramatical; ea ne va usura talmacirea exacta (si descoperirea semnificatiei adanci) a textului principal referitor la acel pe care il praznuim.
Limba noastra cunoaste doua verbe vecine, totusi nu identice. A sedea vrea sa zica in romaneste a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar a sta inseamna a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curenta, incurca lucrurile si folosesc nediscriminatoriu (si deci gresit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, sezi jos ori stai in picioare. Mai zic, vrand sa pofteasca pe careva sa sada: stati, va rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a intelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neaparat sa luam aminte la sensul corect al verbelor a sedea si a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?
“A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”.
Cum este caracterizat acel care a vorbit astfel in vreme ce aruncau cu pietre asupra lui? Ca un barbat plin de credinta si de Duh Sfant, plin de har si de putere, facator de minuni si semne mari in popor, intelept; iar fata lui “ca o fata de inger”.
Sfantul Arhidiacon Stefan, caci despre el e vorba, era unul din cei sapte diaconi alesi spre a sluji la mese. A fost dat in judecata sinedriului in temeiul unor marturii mincinoase, invinuit a fi rostit cuvinte de hula impotriva templului si a Legii, si osandit a fi ucis cu pietre. Ceea ce a si avut loc, victima rugandu-se, intocmai ca Domnul Hristos, pentru iertarea ucigasilor sai.
De ce, ne intrebam iarasi, foloseste textul Noului Testament verbul a sta, adica a se afla in picioare, iar nu pe a sedea? In icoane, doar, Hristos e mereu infatisat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc. Iar textele liturgice si exegetice mereu se refera la Iisus sezand in slava, niciodata stand.
Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Si pentru care pricina? Din respect pentru Archidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire. La acest dintai act de jertfa, marturisire si curaj, Domnul intelege sa asiste din ceruri intr-o atitudine cinstitoare. Domnul il respecta si-l admira pe Stefan pentru curajul de care da dovada, pentru ca Il marturiseste si nu se leapada si nu se rusineaza de Mantuitorul sau, pentru ca si-a infruntat potrivnicii si s-a straduit sa le demonstreze adevarul dreptei credinte.
Iata care este talcul simplu al prezentei verbului a sta in textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56. Nu e o prezenta intamplatoare ori o inadvertenta, o confuzie de vocabule. Verbul a sta este preferat celuilalt, obisnuit tocmai spre a marca vointa lui Hristos de a da in vileag consideratia si iubirea Sa pentru un om curajos si care nu se rusineaza de El, care-i gata sa-si dea viata pentru credinta pe care, fara sfiala, a expus-o.
Ce deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una si neindoielnica: Hristos iubeste curajul, El care de atatea ori a spus: nu te teme, nu va temeti, nu va inspaimantati, nu fiti fricosi, pentru ce sunteti fricosi, indrazneste, indrazniti, indrazniti, Eu am biruit lumea. In vreme ce la Apocalipsa dezvaluita Sfantului Evanghelist Ioan, fricosii sunt cei dintai mentionati (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiti iezerului de foc.
Sfantul Stefan aceasta chiar este – pilda de curaj crestinesc: el crede, isi marturiseste credinta, nu se leapada ori rusineaza de Hristos si primeste sa moara pentru El.
Textele evanghelice fundamentale fata de care martirul Stefan si-a dovedit prin moarte devotamentul, sunt patru la numar si suna cum nu se poate mai limpede, aratand deslusit ce asteapta Hristos de la aceia care cuteaza a spune ca-i sunt ucenici. Sa le citim in intregime, cu toate ca tuspatru exprima aceeasi idee: Matei 10, 32-33:
“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”.
Marcu 8, 38:
“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri”.
Luca 9, 26:
“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.”
Luca 12, 8-9:
“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu”.
Textelor acestora le-a dat ascultare deplina Sfantul Stefan, care nu s-a rusinat, nu s-a lepadat, si-a infruntat acuzatorii si a ramas neclintit in credinta sa pana la moarte.
Un alt text fundamental pentru problema curajului si a lepadarii de Hristos, il gasim in Epistola catre romani, capitolul 10, versetul 10:
“Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire”.
Textul acesta pare a-i fi fost calauza celui pe care-l praznuim astazi si gandesc ca trebuie sa ne fie si noua indreptar permanent.
Sfantul Apostol Pavel ne invata ca nu ajunge credinta launtrica, oricat ar fi ea de sincera, de calda, de adanca. Nu ajunge. Mai este negresit nevoie, de vrem sa ne mantuim, de marturisirea ei cu gura ori de cate ori suntem pusi in situatia de a vadi cine suntem, ce credem si ce hram purtam. Despre aceasta indatorire a crestinilor am mai avut prilejul sa vorbim. Nu strica totusi deloc sa repetam: daca nu-L marturisim pe Hristos cu gura, adica public, cu glas puternic si nesovaitor, oricare ar fi riscurile implicate de aceasta profesiune de credinta a noastra, in zadar ni se pare ca-L iubim pe Hristos si ne amagim cu iluzia ca suntem crestini. Ori poate ca-L si iubim, in parte, nevolnic, temporar, subred, necinstit. Sfantul Stefan ne arata cum se cade sa ne purtam si in ce fel va sa ne dovedim, la nevoie, crestinatatea.
Textul de la Romani 10, 10, va invit, frati crestini, sa-l luati foarte in serios si-n intelesu-i cel mai categoric. Nu va imbatati cu apa rece rostind in sinea voastra: Il iubesc pe Domnul in taina, nu indraznesc a-L marturisi cu glas tare, de va fi nevoie ma voi si lepada de forma de El, Il voi lepada pentru ca sa nu mi se intample necazuri ori sa intampin greutati. “De forma” nu exista, e o iluzie, un siretlic pe care vi-l pune la indemana diavolul, o minciuna a sa. Daca – in orice fel – Il tagaduim pe Hristos in fata oamenilor, a semenilor nostri, daca le dam acestora impresia ca nu suntem tari in credinta noastra, ca ne jucam cu ea de-a v-ati ascunselea, ca o schimbam ca pe o haina, l-am si lepadat pe Hristos fara a mai fi nevoie sa aducem jertfe idolilor. A lua, bunaoara parte la adunari ateiste, a sustine o doctrina ateista (ori a si achiesa la formularea ei), a ne feri sa facem acele gesturi ori a rosti acele cuvinte care ne vadesc a fi ceea ce suntem, inseamna a ne rusina de Hristos si prin urmare a ne meni sa fim lepadati de El in ziua Judecatii.
Sa nu uitam, sa nu uitam niciodata ca Hristos iubeste curajul, ca S-a ridicat in picioare spre a-l cinsti pe viteazul martir Stefan; ca ne cere sa fim netematori, indrazneti, neinfricati si nestaviliti de necazuri, suferinte, ba si de moarte.
De nu, va fi vai si amar de noi: vom fi inrobiti si batjocoriti in lumea aceasta, ne vom pierde libertatea pe pamant prin lasitatea noastra data pe fata si ne vom pierde si mantuirea, dandu-ne noua insine cea mai grea si mai jalnica lovitura ce poate fi, osandindu-ne singuri la ocara si obida in viata aceasta si la osanda in viata de dincolo. Crezand ca-L putem pacali pe Dumnezeu – mare nerozie – pe noi ne lipsim dintr-odata de tot binele si pe pamant si in ceruri. Sa nu fie asa!
Sa retinem lectia Arhidiaconului-marturisitor: pentru cei curajosi si nerusinati de El, Hristos se ridica in picioare, cu dragoste si respect, pe cei fricosi ori caldicei ori fatarnici ori cu doua sau mai multe fete ori crezand in viclenii ieftine de tipul “am facut-o numai de forma” ii leapada, se rusineaza de ei, ii stie ca se sortesc de buna voia lor iezerului de foc. Sa fii crestin inseamna, in istorie, sa asumi anumite riscuri, sa poti infrunta pericole de pe pozitii de tarie sufleteasca. Curajul, frati crestini, se dovedeste pana la urma a fi si calea cea mai inteleapta si e nu numai o virtute ci si o datorie crestineasca.
Suntem intrupati si traim in lume. De aceea relatia noastra cu Hristos nu este numai de ordin pur intim. Ea presupune legatura dintre suflet si Mantuitorul sau dar imbraca si chipul legaturii indirecte ins-comunitate-Dumnezeu. Ne indreptam, ne curatim si ne inaltam crezand cu inima; ne adeverim insa fiinta si credinta prin marturisire in fata oamenilor; nu putem face abstractie de “ceilalti “. Domnul ne-o spune deslusit si pilda stralucita a Sfantului Stefan confirma dumnezeiestile cuvinte relatate de evanghelisti”.
extras din Parintele Nicolae Steinhardt, “Daruind vei dobandi”
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor.
Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Să nu ne mirăm de ce există o aşa mare degradare în societatea de azi. Tineretul îşi are rădăcina în familie. Dacă familia a fost sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi societatea şi lumea tineretului a mers pe un drum sănătos. Dar după ce lumea s-a supramodernizat, tineretul nostru a fost dezbrăcat nu numai de costumaţia lui originară, ci şi de fondul lui sufletesc. Că a schimbat iţarii în blugi, a schimbat viaţa lui într-una uşuratică; pentru că a intrat televizorul în casă, radioul şi toate lucrurile acestea, cum spunea ţăranul nostru când a văzut radio-ul pentru prima dată în casă: „Măi, ăsta-i diavolul în casa noastră”. Lumea s-a modernizat din ce în ce mai mult, a intrat într-o tehnică oarbă.
Acum omul nu mai poate merge cinci metri. Aşteaptă tramvaiul 15-20 de minute că nu poate merge pe jos, e obosit. Aşa că tehnica ne-a lenevit, ne-a dus într-o stare de amorţire şi trupească şi sufletească. E distanţă mare între mama noastră de altădată care avea de dus câte două oale la sapă, avea şi un copil după ea, altul la sânul ei, ducea viaţa aşa încât o întreba soţul: „Măi, dar târziu ai mai venit!” „Păi, am venit târziu că am dus copilul la şcoală, l-am învăţat pe cel mic ca să-l pot lăsa singur acasă şi viaţa noastră de familie nu este aşa de uşoară”. Dacă intri într-un muzeu să vezi cusătura la un epitaf de o frumuseţe artistică ce îţi fură ochii, înţelegi că femeia a fost acolo într-o oboseală şi trudă cu nopţi nedormite. continuare »
Foto: Flux24. Trio pentru antihrist: un luteran, un papistaș, un ortodox ecumenist
Pe fondul dezbinării naționale, generată de lupta politică, care a instigat român contra român, vizita papei Francisc a părut pentru mulți naivi “aducătoare de pace și mângâiere”. De la #rezist la #insist, toți au făcut apologia unirii dintre creștini, divagând o teologie ce avea ca efect doar pregătirea venirii marelui înșelător, antihrist, ce-i va uni pe toți acești papă-lapte sub imperiul său satanic. O spunem cu milă, dar nepăsarea și prostia sunt mari păcate, iar cei înșelați nu vor avea nicio îndreptățire în fața judecătorului Hristos, care le va spune cu dreptate: “Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi!”
În plan spiritual, terenul a fost pregătit pentru acest nou pas, prin sinodul eretic din Creta. Denumirea istorică de “Biserici” recunoscută prin semnătura tuturor ierarhilor BOR în Creta a evoluat acum la titulatura de “frate drag”, așa cum i s-a adresat papa patriarhului Daniel. Bineînțeles că nu e vorba de un termen ce simbolizează fraternitatea lumească dintre două persoane, ci exprimă erezia “bisericilor surori”, căci vorbim de doi conducători religioși. Sub o falsă smerenie papa Francisc s-a considerat simplu pelerin în România, dar viclenia sa l-a făcut să adauge: frate pelerin. Aceeași idee o induce și referirea la cei doi Sfinți Apostoli, Petru și Andrei, deși Sf. Petru nu are nicio legătură cu Roma. Se merge “pas cu pas”, vorba sasului, spre ținta finală a papismului: subordonarea ortodocșilor față de papă. continuare »
Mărturisire a dreptei credințe și condamnare ecumenismului – Monahia Teofilia Țuicu
Hristos a înviat! Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru mila Sa cea mare pe care mi-a arătat-o mie roabei Sale; nu m-a lăsat și nu m-a părăsit în toate încercările vieții mele. Din om de rând, logodnica Sa m-a făcut prin cinul monahal pe care mi l-a rânduit și pe care l-am primit. Mulțumesc că în ograda Sa a rânduit să mă nasc, să fiu o oaie în “Staulul” pe care Însuși Mântuitorul l-a întemeiat – Sfânta și Unica Lui Mireasă – Biserica Ortodoxă. Cel mai mare dar pe care l-am primit a fost să fiu, și eu, mădular nevrednic al Uneia Sfinte Sobornicești și Apostolești Biserici – Biserica Ortodoxă.
Totul a fost măreț și minunat, peste tot cerul senin și curat, dar iată că furtuna a venit și negura s-a întețit. Ani de zile din Sfânta Scriptură și Scrierile Sfinților m-am hrănit; în aceste cuvinte m-am odihnit și sufletul meu s-a călit. Nu este nimic mai mare în viața aceasta decât a fi ortodox, decât a avea Cap unic pe Domnul nostru Iisus Hristos. În Ortodoxie mă simt ca acasă, nimic nu-mi lipsește, toate sunt din plin și bune foarte. Tot ceea ce este mântuitor doar în Biserica Ortodoxă se află. Ea este Mireasa lui Hristos cea neîntinată. De câțiva ani, citind mai mult din scrierile apologetice, conștiința mea teologică s-a ascuțit și mi-am dat seama mai mult că, în afară de dragoste, cucernicie, și evlavie, Biserica cuprinde și lupta pentru credință. Tezaurul pe care l-am primit prin Sfinții Părinți cu multă sudoare s-a făurit. Dușmanul Mirelui nu se bucură de Mireasa Lui și din timpuri îndelungate a vrut s-o necinstească. Astfel divolul și-a găsit uneltele potrivite, oameni cuprinși de patimi trupești și sufletești, care prin mândrie, orgolii și ambiții personale au răstălmăcit legea și învățătura dumnezeiască. Asftel au apărut ereziile luptătoare de Dumnezeu. Diavolul fiind potrivnic lui Dumnezeu a născocit aceste împotriviri la poruncile pe care Dumnezeu pentru mântuirea noastră ni le-a revelat. De două mii de ani și mai ales după persecuțiile generalizate împotriva Creștinismului, când din exterior Biserica a avut pace, lupta din interior, prin aceste erezii, s-a întețit. Sinoadele Ecumenice și Locale au analizat aceste abateri de la Dreapta Credință, le-au condamnat și au formulat și explicat, prin intermediul canoanelor, dogmele dumnezeiești, dogmele Bisericii, care au fost făcute de Dumnezeu odată cu Biserica. Toate acestea sunt cuprinse în cartea numită Pidalion care constituie cârma Bisericii. Toate ereziile sunt contrare acestor canoane. continuare »
Încearcă “noii teologi” deraierea de la linia trasată de Sfântul Paisie Aghioritul și Marii Duhovnici Români cu privire la lupta contra actelor cu cip?
Cei ce ne-am adăpat din învățătura marilor duhovnici ştim că tema cipurilor n-are cum fi primitivă. Voi demonstra mai jos că cererea noastră n-a fost nici diversionista, ci o continuare fireasca a unei promisiuni publice făcute în urmă cu aproape doi ani. Să ne amintim: continuare »
Între poporul evreu de odinioară, care a mers dintr-o încercare într-alta până în zilele noastre, și cel de astăzi este o distanţă ca de la cer la pământ. Nemulţumirea şi îndărătnicia lor i-a adus de la teocraţie, adică de la conducerea, de la oblăduirea directă a lui Dumnezeu, la primele forme de organizare politică. Aceasta s-a produs când au cârtit împotriva proorocului Samuel cerând rege.
Pentru cetatea Atenei, Platon considera: ca un popor să fie condus într-adevăr la culmile scopului său, ar trebui ca aleşii poporului să fie dintre oamenii cei mai deştepţi, dintre oamenii cei mai culţi, savanţi şi tot ce avea mai frumos şi mai ales comunitatea.
Ei bine, acum, de pildă, să luăm, să urmărim firul popoarelor din zilele noastre. Este atâta indiferenţă, pentru că şi popoarele antichităţii aveau şi un alt gust politic, şi o altă civilizaţie, aveau şi o altă cultură şi, după agerimea minţii lor, reuşeau să-şi aleagă oamenii vrednici ă-i conducă. Iar poporul nostru, în perioada aceasta a comunismului, când îşi alegea, de pildă, membrul de partid, era sigur că a ales pe cel mai bun dintre cetăţeni, asta după ce a trecut de faza de încercare din ’49, ’60-’70 încoace, când şi-au format elementele lor, cadrele lor în liceu, facultăţi, şcoliţi în străinătate. Dar, ca să găsească un membru de partid, căutau şi ei de acum oameni de elită, oameni noi. Şi se opreau la câte unul pe care-l socoteau a fi foarte bun şi care, în acelaşi timp, era creştin şi, atunci, nu putea fi ales pentru că: „bă, e foarte bun, dar e creştin, merge la biserică…” Deci deodată se punea problema aceasta a bunătăţii omului şi anularea ei în acelaşi timp pentru că era creştin. Asta înseamnă tocmai inversarea întregului sistem de valori a omului.
Aseară 19 martie 2019, la o Conferință despre Sfinții Închisorilor susținută în Iași, din icoana părintelui Justin Pârvu a izvorât mir.
Părintele Justin este cel ce a scos din întunericul temniței la lumina adevărului idealul și crezul camarazilor săi de suferință, ce și-au sacrificat tinerețea și întreaga lor viață slujirii cuvioase a lui Dumnezeu și dăinuirii neamului românesc. De altfel Părintele Justin este primul Stareț care închină o mănăstire în memoria acestor martiri și mărturisitori ai Bisericii lui Hristos, martiri ce prin smerenie și demnitate nu și-au închinat genunchii înaintea fiarei roșii de la Răsărit, salvând onoarea României, într-un regim de aprigă asuprire comunistă.
Părintele Justin întotdeauna s-a simțit dator să le cinstească memoria și să le recunoască jertfa:
„Aceşti sfinţi ai închisorilor, de la Aiud, Piteşti, Gherla, din toate puşcăriile noastre, formează cea mai măreaţă şi frumoasă coroană pentru împodobirea ţării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluţia grăitoare, numai nu strigă de acolo. Izvorârea sf. mir din osemintele lor, aşa după cum se cunosc minunile acestea, e aşa de grăitoare încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta şi eroismul vieţii lor. Acesta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceştia sunt ultimii dintre sfinţii români care izvorăsc mireasmă şi vindecări în toate colţurile lumii – mesajul este să le urmăm viaţa, curajul mărturisirii. Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile noastre la închinare moaştele acestor sfinţi mucenici” (Din învățăturile și minunile Părintelui Justin).
– Părinte, copiii de cinci-şase ani trebuie să postească înainte de Sfânta Împărtăşanie?
– Cel puţin seara trebuie să mănânce mâncare de post cu untdelemn. Dar aceasta este o problemă pe care o rânduieşte duhovnicul. Este mai bine ca mama să întrebe pe duhovnic, deoarece copilul poate avea o problemă de sănătate şi este nevoit să bea lapte.
– Părinte, cât trebuie să postească un copil?
– Dacă este sănătos, trebuie să postească. De altfel, acum există o mulţime de mâncăruri de post. Mai demult copiii posteau şi toată ziua alergau şi se jucau, dar mâncau de mai multe ori. În Farasa, în Postul Mare, toţi, mici şi mari, posteau până la ceasul al nouălea[1]. Părinţii îi adunau pe copii în Castru[2], le dădeau jucării, iar la ora trei după-amiază, când suna clopotul pentru Liturghia mai-înainte-sfinţită, mergeau şi se împărtăşeau. Sfântul Arsenie spunea: Dacă atunci când copiii se joacă toată ziua nu-şi mai aduc aminte de mâncare, acum când îi va ajuta şi Hristos oare nu vor rezista?
Cei mari, când nu postesc, sunt mustraţi de conştiinţă atunci când îi văd pe copii postind. Când eram mic lucram pentru mai multă vreme cu meşterul meu la câte o casă şi mâncam acolo, dar miercurea şi vinerea plecam acasă să mănânc, deoarece aceia nu posteau. Odată, într-o miercuri, mi-au adus o baclava. „Mulţumesc, le-am spus, dar postesc”. „Ia te uită, copil mic şi posteşte, iar noi, oameni mari, mâncăm de toate!”.
[1] Ceasul al nouălea după ora bizantină înseamnă ora 3 după masă.
[2] Veche fortăreaţă în Farasa, în care în perioada bizantină locuiau ostaşi împreună cu familiile lor, care erau rânduiţi de statul bizantin ca străjeri ai regiunilor mărginaşe ale imperiului.
Extras din “Viaţa de familie“- Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2012.
Teofan Savu a participat la inaugurarea spurcatului templu de slujire la idoli numit Sinagoga mare din Iași, unde a ținut și un cuvânt blasfemiator, prin care-și demonstrează trădarea Dreptei Credințe.
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII):
Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.
Si Sfântul Ioan Gură de Aur il condamna! Iată ce spune sfântul despre iudei și sinagoga lor:
“Stiu ca multi ii cinstesc pe iudei si socot ca vietuirea lor de acum este plina de buna-cuviinta. Acest lucru ma face sa smulg din radacina o astfel de parere! Am spus ca intru nimic nu-i mai bun teatrul decat sinagoga. Si o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinta decat profetii! Ce spune dar Profetul? „ Fata de desfranata ti s-a facut fata! Fara de rusine te-ai facut tuturor!” . Iar casa in care sta desfranata este casa de desfrau. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casa de desfrau si teatru, ci si pestera de talhari, si locuinta de fiare salbatice. „Pestera de hiena a ajuns pentru Mine casa voastra” , spune Profetul. Casa lor n-a ajuns locuinta unei fiare oarecare, ci locuinta unei fiare necurate. Si mai spune Profetul: „ Am lasat casa Mea, am parasit mostenirea Mea”. Iar cand Dumnezeu paraseste casa, ce nadejde de mantuire mai poate fi? Cand Dumnezeu paraseste casa, locul acela ajunge locuinta draceasca.
Dar, negresit, mi se va spune ca si iudeii se inchina lui Dumnezeu. Doamne fereste! Sa nu se spuna una ca asta! Nici un iudeu nu se inchina lui Dumnezeu.
– Cine spune asta?
– Fiul lui Dumnezeu! „Daca ati sti pe Tatal Meu, spune El, M-ati sti si pe Mine; dar nici pe Mine nu Ma stiti, nici pe Tatal Meu nu-L stiti” . Ce marturie mai vrednica de credinta decat aceasta sa-ti aduc?
Mai indrazneste cineva dar sa spuna ca sinagoga nu-i locas de inchinare la idoli, odata ce iudeii nu-L cunosc pe Tatal, odata ce iudeii L-au rastignit pe Fiul, odata ce iudeii au respins ajutorul Duhului? In sinagoga lor nu I se slujeste lui Dumnezeu, Doamne fereste! Sinagoga lor e locas de slujire idoleasca.”
“Mai bine să apună soarele decât să tacă gura lui Ioan!”
”… O clădire are importanța sa prin arhitectura sau vechimea sa, însă atunci când acesta este locas de închinare, casă de rugăciune către Dumnezeu, valoarea ei este cu mult mai mare…”, spune, începând cu minutul 1:57:00. RUȘINE, iudo!!! Ce motiv mai aveți să mergeți la slujbele acestui eretic sau să îl mai pomeniți la Sfintele slujbe? Nu este evident că se leapădă de Hristos, că batjocorește Dreapta Credință și că de fapt în Creta doar a mimat, pentru naivi, că apără Ortodoxia, semnând până la urmă documentele eretice!
Vedeți înregistrarea integrală mai jos:
Reinaugurarea Sinagogii Mari din Iaşiluni, 3 decembrie, ora 17.00Transmisiune directă TVR IaşiComunitatea Evreilor IasiPrimăria Municipiului Iași
Se întâmpla în luna septembrie a anului 2011, când Părintele Justin în vârstă de 92 de ani, trăgea semnalul de alarmă că la Roșia Montană, masoneria și securiștii, ce slujeau intereselor străine României, pregăteau un mare jaf, iar noi ne alegeam cu o mare poluare.
Între timp, de partea cealaltă, chiar la Roșia Montană, Băsescu făcea lobby pentru evreii de la Gold Corporation pentru ca exploatarea să aibă loc. Cine credeți că asigura mediatizarea acestei trădări? Securi… pardon, ziaristul “onlain” Victor Roncea.
Doar că pentru acest joc dublu, Părintele Justin i-a dat ce merita. Imediat după întâlnirea cu Băse, agentul V. Roncea a avut tupeul să revină la mănăstire, probabil cu gândul de a-l face pe Părinte să se răzgândească în privința Roșiei Montana. Decum l-a zărit i-a și zis: “Măi, dar eu credeam că ești de încredere, dar ești un mare trădător. Pleacă, să nu te mai văd…”. Și dus a fost, fără replică!
Acum iese la iveală că de fapt maleficul Băsescu primea bani de la jidani pentru acel lobby. I-a strecurat ceva și bietului ziarist?
ATENȚIE, Români, iată ce vi se pregătește: Recent, atât Liviu Dragnea, cât și Calin Popescu Tăriceanu, au declarat public ca după Referendum (INDIFERENT DE REZULTAT), vor începe procedura pentru a legaliza PARTENERIATUL CIVIL intre persoane de acelasi sex!
Deci, daca nu va veti mobiliza sa mergeti la vot sa protejati DEFINITIA CASATORIEI in Constitutie, urmatoarele etape vor fi, asa cum au fost deja in multe alte tari:
Legalizarea CASATORIILOR intre homosexuali
Legalizarea ADOPTIEI de copii de catre cupluri de homosexuali
Folosirea de MAME SUROGAT(sau purtator) de catre cuplurile de homosexuali – care nu pot avea copii pe cale naturala
Introducerea obligatorie in toata manualele scolare, incepand de la gradinita sau clasa 0 a propagandei LGBT care sa invete copiii ca exista mai multe tipuri de “familie”
Propaganda masiva finantata de stat(adica din banii nostri) pentru remodelarea mentalitatii colective pentru acceptarea drept “normale” a “casatoriilor” si “familiilor” homosexuale
Realizarea si promovarea de carti de povesti si filme pentru copii care sa promoveze dragostea intre personaje de acelasi sex
Ingradirea libertatii de exprimare (nu veti mai putea sa spuneti ce ganditi in mod liber, fara sa fiti amenintati, marginalizati, amendati, concediati sau inchisi)
Ingradirea libertatii de constiinta (veti fi obligati sa faceti sau sa spuneti lucruri care sunt impotriva contiintei voastre, asa cum in unele tari primari au fost inchisi pentru ca au refuzat sa oficieze casatorii gay, persoane private care nu au vrut sa furnizeze servicii la ceremonii pentru cupluri gay au fost pedepsite)
Ingradirea libertatii religioase(in unele tari preotii deja sunt obligati de stat sa oficieze cununii intre homosexuali, sau sunt pedepsiti daca afirma ca, conform Bibliei, homosexualitatea este un pacat)
ACESTE LUCRURI DEJA SE INTAMPLA IN ALTE TARI, deci nu puteti sa spuneti ca nu ati stiut. Va avertizam ca, daca nu veti vota la Referendum pentru apararea Casatoriei si a Familiei, aceste schimbari vor avea loc si la noi, si atunci va fi prea tarziu sa mai faceti ceva.
Va sfatuim sa va informati ce se intampla in Europa si in lume legat de casatorie, familie, si ideologia LGBT, si sa nu va lasati pacaliti si manipulati de minciunile promovate de mass-media vanduta si formatorii de opinie fara constiinta. Ganditi si cu capul vostru, si vedeti adevarul: ca acest Referendum nu este al lui Dragnea, nu sunt bani risipiti, nu e o intrebare capcana, nu e fraudat din start…E vorba strict de protejarea CASATORIEI, FAMILIEI, COPIILOR, si a NORMALITATII. Si nu in ultimul rand, este despre APARAREA democratiei, suveranitatii si a LIBERTATILOR castigate cu sangele eroilor din decembrie 1989.
Daca stati acasa si boicotati lasandu-va manipulati, sa nu spuneti mai tarziu ca noi nu v-am avertizat despre ce va veni dupa…
Da-i Doamne, Românului, mintea cea de pe urma!
O primă emisiune despre REFERENDUM, după ce a fost stabilită data organizării pe 6 și 7 octombrie 2018, a avut loc aseară la postul realitatea tv, în cadrul emisiunii Jocuri de putere, moderată de Rareș Bogdan.
Trecând peste faptul că invitații pro-referendum au fost, cu acceptul moderatorului, pe tot parcursul emisiunii întrerupți în discurs, jigniți (chiar pe singura doamnă din platou) și luați peste picior de către noile portavoci ale comunității LGBT, cel mai scandalos este faptul că homosexualul public declarat, Bucurenci Dragoș, a afirmat cu tupeul și nesimțirea ce caracterizează acest soi de comunitate, că adopția de copii este următoarea țintă a membrilor LGBT, imediat ce parteneriatul civil va fi adoptat. Mai precis, într-o dispută cu Mihail Neamțu, vroia să-i smulgă o declarație de susținere a parteneriatului civil, care “în primă fază nu va include adopția de copii”. Așadar, gura păcătosului adevăr grăiește, căci ne dezvăluie că există mai multe faze, odată ce parteneriatul civil va fi legiferat, următoarea fiind adopția de copii.
Apoi în altă discuție cu dna avocat Ana-Corina Săcrieru, la dezvăluirea faptului că în toate țările unde a fost adoptat parteneriatul civil, după 2-3 ani a fost legiferată și adopția de copii de către cuplurile gay, pentru a nu fi discriminate în comparație cu cele heterosexuale, homosexualul Bucurenci s-a arătat stupefiat că de ce nu e normal să fie așa: “Și știți de ce?”, întreabă el. Prin urmare, în gândirea lor bolnavă, cei din comunitatea LGBT cred că e un curs firesc al dobândirii de drepturi, dar nu spun că vor ceea ce generează societatea sănătoasă și normală, anume cuplurile heterosexuale care dau naștere la copii. Adică vor ceva anormal, rezultat din ceva normal. Pai nu asa, tovarăși. Vreți copii, atunci prestați până rămâne “partenera” voastră gravidă. Nu furați copiii, ca să le suciți mințile cu ideologia voastră bolnavă.
După momentul REFERENDUMULUI, următoare luptă este să nu permitem așa-numitul parteneriat civil, care din punct de vedere creștin, nu este altceva decât curvie legiferată.
Deja ALDE condus de Tăriceanu, dar și Dragnea în unele declarații mai vechi, au adus în discuție această anomalie, parteneriatul civil, care nu se justifică, întrucât drepturile de moștenire, sprijin în caz de boală etc. pot fi obținute, notarial, de către acele cupluri ce le consideră necesare. Invocarea acestor motive nu este decât o manipulare grosolană a sensibilității oamenilor, ca și clipurile de boicotare a referendumului ce uzează cuvântul sfânt iubire, de parcă manifestarea unei nevoi bolnăvicioase ar avea vreo legătură cu Dumnezeu, căci asta înseamnă iubire. Dar în acest sens sunt mai multe de zis, căci Sfânta Scriptură este cât se poate de clară în ce privește păcatul sodomiei.
Aceasta prelegere poate fi considerata o adaugare la lucrarea inceputa de parintii Serafim Rose si Gherman Podmoshenski la manastirea Platina din California. In anii 70 acesti parinti au organizat, pe perioada a cativa ani, un curs de educatie Ortodoxa numit “Orthodox Survival Course” (disponibil in format PDF pe websiteul Orthodox Australia, a caror activitate misionara a fost infiintata prin binecuvantarea parintelui Gherman in anii 80).
In acest curs, parintii Serafim si Gherman au facut o analiza detaliata a progresului procesului de Apostazie, surprinzand foarte bine modul in care acest proces s-a desfasurat pe perioada mai multor secole indreptandu-se incet spre punctul final – verirea lui antihrist. S-a analizat in acest curs procesul continuu de distrugerea a imaginii lui Dumnezeu, de coruptie a tuturor valorilor Crestine si de inlocuire a acestora cu un nou sistem de valori morale bazat in exclusivitate pe principii umaniste. continuare »
Vasilică Militaru, reprezentantul Asociaţiei Neamul Românesc, a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău o plângere penală în care îl acuză pe Patriarhul Daniel şi pe membrii Sinodului BOR de concepţii rasiste şi xenofobe, care sunt prezentate în Biblie, scrie Mediafax. În replică, BOR consideră plângerea “o aberaţie”, pe care nu o va lua în considerare.
Plângerea cu pricina a fost trimisă și la agențiile de presă, fiind preluată de mai multe publicații online, chiar dacă textul este de-a dreptul patologic, în termeni teologici explicându-se ca un efect al demonizării unui om care până de curând se considera “teolog” și “preot”. Iar presa aservită ocultei are acum muniție nouă, căci pusese de câteva zile tunurile pe Biserică pentru că sprijină referendumul pentru căsătorie, sau cum îl numesc mai nou, “referendumul PSD”.
Iată cum își explică gestul hulitorul de Sfinți, Vasile Militaru:
Nu este vorba despre nemulţumirea mea, este vorba despre aplicarea legii în România. Atât timp cât legea a stabilit în mod clar şi explicit interzicerea şi condamnarea promovării în public a ideilor rasiste şi xenofobe, precum şi violenţa pe motive etnice şi rasiale sau religioase, descoperim texte biblice care conţin asemenea idei în care se prezintă explicit crime săvârşite de către sfinţi, proroci, respectiv Moise şi Ilie. (…) Aceştia sunt proslăviţi în mod special de Biserica Ortodoxă Română prin rugăciuni speciale şi sărbătorirea lor’, a declarat, autorul plângerii.
Biblia, dar şi celelalte cărţi religioase, ar trebui să conţină o atenţionare înaintea textelor care descriu acţiuni violente. Nu se pune problema a scoate textele Bibliei. Este un demers prea radical. Conform altor precizări făcute în sensul acestei legi, instituţiile statului român au recomandat ca în astfel de situaţie, respectivele texte care conţin astfel de crime să conţină o atenţionare care să prevină cititorul că acolo se poate întâlni cu un Dumnezeu care comandă crime şi un executant ca Moise, care ucide copii. (…) Vi se pare normal astfel de texte? Dacă justiţia românească va stabili că este normal, eu mă supun hotărârii. Eu nu condamn pe nimeni. Eu am supus justiţiei un aspect care afectează grav moralitatea copiilor noştri, pentru că ei învaţă la orele de religie că Biblia este o învăţătură scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt şi e cuvântul lui Dumnezeu‘, a mai precizat Militaru.
Patriarhul Daniel promovează personalitatea criminală’ a unor sfinţi: Plângerea e depusă pe numele făptuitorului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi membrii Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române care aprobă tipărirea Bibliei cu aceste texte, aprobă publicarea calendarului creştin ortodox care conţine cinstirea unor sfinţi criminali. (…) Am rămas stupefiat când am descoperit că Patriarhul Daniel a elogiat public personalitatea acestui criminal care a omorât prin înjunghiere 450 de oameni. (…) Criminalul acesta este Sfântul Ilie’.
Răspunsul Patriarhiei:
Acest domn care nu este nici teolog autentic şi nici preot, este un inginer care se recomandă că a studiat teologia, se ceartă cu Sfânta Scriptură, se ceartă cu Biblia şi cu cărţile din Vechiul Testament, cu profeţii biblici, pe care îi acuză la incitare la violenţă. (..) Îl acuză pe Patriarhul Daniel şi pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române că fac trimitere, din când în când, ca orice teolog creştin, la cărţile din Vechiul Testament şi la exemplele din Biblie, pe care le consideră nepotrivite şi pline de mesaje violente. Acesta spune că inclusiv în manualele de religie s-ar fi strecurat uneori asemenea texte. Dumnealui are o problemă de înţelegere a realităţii şi nu poate discuta despre Sfânta Scriptură care este cartea fundamentală atât pentru catolicism, cât şi pentru tot creştinismul universal. Eu nu iau în serios o asemenea plângere şi nici un judecător evident nu va da curs unei plângeri care îi priveşte pe profeţii Vechiului Testament‘, a declarat, pentru Mediafax, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Vasile Bănescu.
Totodată, Bănescu mai precizează că plângerea depusă de Militaru este o aberaţie şi o tulburare de percepţie a realităţii cărţii’.
Plângerea penală a fost depusă în data de 13 septembrie 2018 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Intr-adevar, s-ar putea ca procuratura sa nu trimita un asemenea dosar in instanta, insa ce va fi cand cineva va depune o plangere penala bazata pe recenta lege in care se interzice afirmarea adevărului biblic că Mântuitorul Hristos a fost răstignit de către Ponțiu Pilat ca urmare a acuzațiilor aduse Lui și ulterior chiar prefectului roman (Ioan 19,12) de către cărturarii și fariseii iudei?
Un cuvant n-au scos Patriarhul Daniel si Ierarhii la vremea cand respectiva lege era in dezbatere, nici in perioada dintre votarea ei in Parlament si promulgarea de catre Presedintele Klaus Johannis si nici dupa aceea.
† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
n Stefan, caci despre el e vorba, era unul din cei sapte diaconi alesi spre a sluji la mese. A fost dat in judecata sinedriului in temeiul unor marturii mincinoase, invinuit a fi rostit cuvinte de hula impotriva templului si a Legii, si osandit a fi ucis cu pietre. Ceea ce a si avut loc, victima rugandu-se, intocmai ca Domnul Hristos, pentru iertarea ucigasilor sai.
Să nu ne mirăm de ce există o aşa mare degradare în societatea de azi. Tineretul îşi are rădăcina în familie. Dacă familia a fost sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi societatea şi lumea tineretului a mers pe un drum sănătos. Dar după ce lumea s-a supramodernizat, tineretul nostru a fost dezbrăcat nu numai de costumaţia lui originară, ci şi de fondul lui sufletesc. Că a schimbat iţarii în blugi, a schimbat viaţa lui într-una uşuratică; pentru că a intrat televizorul în casă, radioul şi toate lucrurile acestea, cum spunea ţăranul nostru când a văzut radio-ul pentru prima dată în casă: „Măi, ăsta-i diavolul în casa noastră”. Lumea s-a modernizat din ce în ce mai mult, a intrat într-o tehnică oarbă. 
