† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !
Parintele Arsenie Papacioc este in acelasi duh cu Parintele Iustin Parvu : “ARE DREPTATE ! Mai ales ca suntem de aceeasi parere, intim!”
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=32-XblfR50o]Mojicii de la radio Dobrogea s-au folosit de parintele Arsenie Papacioc (neexplicandu-i absolut nimic despre planul de inrobire a populatiei cu ajutorul microcipurilor), pentru a lovi in Parintele Iustin Parvu, ce sta in coasta ierarhiei cazute !
Parintele Iustin Parvu confirma cele spuse in Comunicatul scris.
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UJDjRzIIEpQ]In loc sa ne zvarcolim in dubii si indoieli, ar fi poate mai bine sa multumim lui Dumnezeu ca pana la venirea lui Enoh si Ilie, ne-a lasat pe cei doi pilastri ai ortodoxiei romanesti…tocmai asemnea celor doi profeti ce vor veni.Ii avem, dar inca mai cautam dovezi…(vezi “ortodox tv”-INTERVIURI CU PARINTI)
Dar cata credinta ne mai trebuie oare, sa intelegem unde sta curajul marturisirii si unde e senzatinoalul creat de jurnalistii generatiei “pro”?
Pai, cum am putea pune vreodata in balanta o generatie care a deschis ochii cu Sfintele Scripturi si spiritul jertfei pentru credinta, sfintind cu suferintele tineretii lor temnitele comuniste pentru apararea ortodoxiei si pe care Dumnezeu ni i-a lasat ca pilda vie, si generatia “coca-cola” care, probabil confunda chilia unui sfant cu un stadion de fotbal…
Doua icoane vii al credintei noastre mai stau de veghe inca pe acest pamant romanesc…Si ne cheama la TREZVIE.Plecati genunchii si multumiti Domnului pentru ca uite, desi amndoi se apropie de venerabila varsta de 100 de ani AU CANDELA CREDINTEI VESNIC APRINSA SI UN DUH AL MARTURISIRII VIU SI CURAJOS INTOCMAI CA AL SFINTILOR APOSTOLI! Vi se pare putin?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Parintele Iustin Parvu,este in duhul Sfintilor Parinti in aceasta problema.Apelul dumnealui l-am inteles corect,catre ce fel de lupta ne indeamna.Rauvoitorii i-au rastalmacit vorbele in fel si chip.Nu vreau sa fac nici cel mai mic compromis de bunavoie cu libertateaa data mie de BUNUL DUMNEZEU.Cred cu tarie ca micul compromis il va atrage dupa sine si pe cel mare si pierzator de mantuirestantarea pe mana si pe frunte.Despre felul in care vor reactiona multi dintre crestini,avem multe informaatii de la parintii bisericii din vecime,sau mai apropiati de zilele noaste.Vor primi stiind bine despre ce este vorba.Dumezeu sa ne lumineze.Amin
Traiasca Legiunea si Capitanul!
E o treabă foarte bună să postaţi acest material în care Pr. Arsenie afirmă că e de acord cu Pr. Iustin. Slavă Domnului că a pus gândul bun în inima acelor creştini de a-l informa pe Pr. Arsenie despre nepriceperea (sperăm de moment, altfel chiar ar fi păcat!) celor de la RadioDobrogea care au introdus derută prin ştirea transmisă ieri pe post, ştire care începea clar cu afirmaţia: '' Pr. Arsenie nu este de acord cu Pr. Iustin Pârvu''. Mă bucur că dragostea dă roade sub ochii noştri! Domnul să fie în mijlocul nostru până la sfârşit!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
si noi ne bucuram ca s-a limpezit acest "conflict", dorit doar de dusmanii Ortodoxiei. In curand va fi disponibil restul interviului cu parintele Arsenie Papacioc.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Gând la gând... chiar mă întrebam unde s-ar putea afla mai mult din acest interviu!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Si eu, aseara, cand am aflat de interviul Pr. Arsenie la Radio Dobrogea, m-am intrebat daca i s-a spus totul in privinta aceasta. Si chiar si asa, nu mi s-a parut ca il contrazice pe Pr. Iustin, doar ca are o alta tactica la aceasta problema. Si, lucru de mentionat, nu a negat problema, doar a minimizat-o, la masura la care a stiut de ea.
Deocamdata nu am sunet, ca sa pot asculta ce spune parintele in filmuletul pus aici, dar sunt nerabdator... Abia astept sa ajung acasa.
Doamne ajuta!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cuvantul si viata sfintilor
Poate va amintiti situatia petrecuta in viata Sfantului Ioan Hrisostom, cand pustnicii, batrani purtatori de Dumnezeu, ies in cale trupelor imperiale trimise impotriva populatiei. Niste batrani slabi, filiformi, in piei de animale, ciufuliti, cu barbile incalcite, in fata cavaleriei imperiale cu armuri, cu sabii, cu lancii. Cei slabi si desculti, dar purtatori de Dumnezeu, ii intorc inapoi pe soldatii cei puternici, sa-i spuna imparatului ca acesti oameni care ii doreste el morti nu sunt ai lui, nu le-a dat el viata, deci nu le-o poate el lua.
Poate va amintiti si de episodul, smerit si slavit, din viata Sfantului Leon ce a fost papa (arhiepiscop) al Romei in sec.V, in care iese singur in fata unei invazii barbare conduse de Attila Hunul si , dupa o convorbire de taina, Attila isi intoarce toate armatele si nu ataca Roma. Cutremuratoare imagine: un mosulet mic de statura, dar purtator de Dumnezeu, drept, smerit, bland sta senin in fata lui Attila "Biciul lui Dumnezeu", de a carui frica tremura toata Europa, care nu gasise nici o opozitie militara pe masura armatelor sale sangeroase, si dupa cateva cuvinte cu putere multa Attila i se supune si isi intoarce armatele lasand Roma neatinsa.
Sigur ca de-a lungul timpului au fost destui cei ce nu au avut loc in sufletele lor sa primeasca cuvintele Sfintiilor contemporani lor, nu au avut ochi si urechi de vazut si auzit adevarul, ba chiar i-au ucis pe cei ce au marturisit dreapta vietuire si dreapta credinta, ce presupune libertate si virtute. Insusi Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Izvorul Intelepciunii, este rastignit de cei ce nu doreau sa fie deranjati din confortul sufletesc in care se autoinstalasera, pentru ca le vestea o fericire inconfortabila, o fericire in prigoane, infometare, in plans, in saracia duhului, in ocara si cuvinte rele.
Astazi sfinti contemporani noua au marturisit prin viata lor ca au gustat fericirea cea vestita de Hristos. Fericirea prea dulce ca sa mai para amara au gustat-o in puscarii, in prigoane, in denigrari, in marginalizari. Unii au murit in ele fericiti, lasandu-si in urma marturie, oasele binemirositoare si facatoare de minuni. Altii mai traiesc si rugaciunea lor tin tara. Mai trimit cuvinte smerite si cu putere multa poporului lor pe care-l iubesc, si pentru care isi sacrifica si acum la 90 de ani toata vremea, alinand, indrumand, purtand de mana spre Dumnezeu ca unii ce cunosc drumul, ca-l fac mereu.
In principiu, acesti sfinti, Parintele Arsenie si Parintele Iustin, indeamna impreuna indemnul evanghelic "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor", poate doar accentul cade la fiecare in mod diferit (la Parintele Arsenie mai mult pe "pocaiti-va", iar la Parintele Iustin mai mult pe "s-a apropiat Imparatia"). Oricum, anii de temnita si suferinta demna pe care ii au in spate amandoi, striga impreuna de la sine.
De ce ne-am smintit noi? Cred ca ni s-a “tulburat” confortul sufletesc in care ne instalam autosuficienti. Ca ni s-a vestit ca au venit vremuri de rastigniri, prigoane, plans si saracie. Pentru ca noi credeam ca le putem avea pe amandoua. Si viata duhovniceasca si confort material, caldut.
Este la noi un curent care isi doreste Impartasire foarte deasa, dar si mancare de frupt, si isihasm si televiziune cu 100 de canale, si duhul Sfintilor Parinti si masini luxoase, si marturisire ortodoxa si cipuri in pasaport, sa nu ne stricam cu puternicii zilei, sintetizand , un crestinism fara cruce, un eshaton apocatastatic, fara iad, doar cu norisori, un trai roz fara sfarsit.
Spectrul apropiat al crucii ne inspaimanta, ne face sa ne indreptatim comoditatile cu orice pret chiar mintindu-ne ca e normal sa fim amprentati, ascultati, urmariti. Toate aceste tehnici de control total al persoanei deschid portile unor abuzuri ale celor puternici asupra celor slabi, fara precedent in istoria omenirii. In fata acestor abuzuri se ridica smerit si demn sfintii contemporani, ca altadata Sfantul Leon si Sfintii Pustnici, indemnandu-ne si pe noi sa nu acceptam cucerirea in pasi marunti, vicleana, perfida a libertatii noastre. Sfintii ne indeamna din dragoste cu duiosie, iar unii dintre noi ii acuza ca ne tulbura rutina caldicica a pravilei de rugaciune, uitand ca Dumnezeu nu e pravila ci Iubire.
Sa urmam sfintilor nostri, fara frica, senini, deschisi spre jertfirea de sine, amintindu-ne ce scriu parintii filocalici (Cuv. Petru Damaschinul talcuind Fericirile) ca varful si implinirea vietii duhovnicesti este cununa muceniceasca, ganduri ce rasuna peste veacuri in viata si cuvintele sfintilor contemporani: “Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie”- sfantul cuvios mucenic Daniil (Sandu Tudor).