† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !
Parintele profesor Mihai Valica, autorul materialului intitulat “România – un posibil loc de inceput al pecetluirii apocaliptice?”, postat si pe acest blog, a simtit, in urma ecourilor inregistrate, nevoia unor precizari principiale, mai ales de natura teologica, pe care le puteti citi in continuare.
Omul intre imago Dei si cip-ul biometric
Introducerea cip-urilor biometrice in pasaport si in alte documente personale este, fara indoiala, un scandal. in toate aceste cazuri, neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privita ca o reactie pe fondul unui fanatism religios, asa cum incearca unii din mass-media sa sugereze, ci, mai intâi de toate, ca „o reactie de aparare impotriva unei inregimentari fortate intr-un sistem de supra-veghere suspect”[1].
Lasând la o parte orice panica si tulburare, care nu fac cinste crestinilor, experimentele pe care guvernarile României de dupa 1989 le aplica in serie[2] ar trebui sa ne puna pe gânduri si sa ne intrebam daca cei ce ne conduc ne reprezinta interesele, daca ne mai trateaza ca pe cetateni si persoane umane, ori doar ca pe o simpla marfa, pe care se poate pune o eticheta sau niste cip-uri si livra oricui.
Cred ca este timpul sa se supuna aceasta tema dezbaterii publice, ca o problema
de etica cetateneasca sau de etica biometrica a tehnologiei moderne[3], asa cum s-ar cuveni unei tari democratice, in care se pare ca suntem doar figuranti.
Introducerea cip-urilor este neconstitutionala si antidemocratica, intrucât nu s-a realizat prin dezbatere publica nationala si incalca flagrant „drepturile omului” prevazute in Constitutia României[4] si in alte legi internationale[5].
in ciuda faptului ca UE recomanda 36 de luni ca timp acordat pentru dezbateri publice si apoi implementarea sistemului cip-ului biometric[6], guvernarea trecuta nu a tinut cont de acest lucru si, cu o graba suspecta si tacita, a trecut la executarea lui.
Privându-ne de libertatea noastra de opinie si optiune, executând orbeste si slugarnic toate recomandarile UE, ba chiar mai scurtând timpul de executie si prin faptul ca nu incearca sa le (re)negocieze si sa le nuanteze dupa specificul nostru national sau spiritual, statul român devine astfel doar un simplu angajat si functionar al Uniunii Europene.
in speranta ca aceasta problema va fi luata in discutie, voi vorbi pe scurt in cele ce urmeaza despre valoarea omului si destinul acestuia din punctul de vedere al antropologiei crestine ortodoxe. Mi-ar placea sa se tina seama, in eventualitatea unei dezbateri, si de acest aspect teologic.
in filosofia elena, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[7], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezinta un termen fundamental, iar in Vechiul Testament constituie insusi nucleul antropologiei. in Noul Testament termenul se imbogateste cu un continut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. Dupa Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevazut”[8]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[9], ci chiar imago Dei[10], deci „chipul si asemanarea Lui”. in literatura patristica imago Dei este axa in jurul careia se structureaza cosmologia, antropologia si insasi hristologia[11].
Tema imago Dei reprezinta temelia antropologiei ortodoxe[12]. Acest lucru face foarte greu de explicat – si cu atât mai greu de inteles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adica omul. Conform Revelatiei divine, el este creat din trup si suflet. Trupul este din materia comuna Cosmosului, iar natura sufletului are o inrudire speciala cu Dumnezeu. „Omul este inrudit cu Dumnezeu”[13], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explica de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice – atheoretos –, adica nu poate fi cuprinsa intr-o formulare definitiva, sau o definitie clara a „chipului”. El argumenteaza ca „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinta ca «chipul» Lui din om sa nu fie si el de necuprins”[14]. Din acest motiv, tot el spune, este mai usor sa cunosti cerul decât pe tine insuti. Omul ramâne un mister si devine preotul intregului cosmos : „in calitate de pamânt, sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare”[15]. Deci chiar prin actul creatiei omul poate participa la Existenta divina, este „neamul lui Dumnezeu”[16], si din acest motiv „chipul” anticipeaza indumnezeirea[17].
Termenul de imago Dei este imbogatit de Sfintii Parinti ai Bisericii prin diverse pareri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: ”in câte moduri se spune expresia «dupa chip»? Dupa faptul ca omul are ratiune, intelect si libertate; dupa faptul ca mintea omului naste cuvânt si emite duh; dupa calitatea de stapân a omului….”[18]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede ca chipul lui Dumnezeu in om este in toata fiinta umana si „unde anume este sau unde se implineste chipul lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu insusi, Cel Care a dat prin har omului existenta Sa dupa chip”[19]. Sfântul Macarie Egipteanul considera ca chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[20]. Sfântul Maxim Marturisitorul vorbeste despre o „reciprocitate intre Dumnezeu si om”. Ontologic, aceasta reciprocitate se refera la relatia Arhetip si imaginea Sa, care trebuie sa devina evidenta la nivel existential, printr-o dubla miscare: miscarea lui Dumnezeu spre om, prin intrupare, si miscarea omului spre Dumnezeu pentru indumnezeire (theosis).
Asemanarea omului cu Dumnezeu „priveste nivelul existential”[21], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viata Dumnezeirii, indumnezeindu-ne prin participare la viata divina. „in sensul indumnezeirii, asemanarea aceasta contine desigur un aspect supranatural, insa acesta e mai mult preconditionat decât un efect”[22].
Lasând la o parte orice panica si tulburare, care nu fac cinste crestinilor, experimentele pe care guvernarile României de dupa 1989 le aplica in serie[2] ar trebui sa ne puna pe gânduri si sa ne intrebam daca cei ce ne conduc ne reprezinta interesele, daca ne mai trateaza ca pe cetateni si persoane umane, ori doar ca pe o simpla marfa, pe care se poate pune o eticheta sau niste cip-uri si livra oricui.
Cred ca este timpul sa se supuna aceasta tema dezbaterii publice, ca o problema
de etica cetateneasca sau de etica biometrica a tehnologiei moderne[3], asa cum s-ar cuveni unei tari democratice, in care se pare ca suntem doar figuranti.Introducerea cip-urilor este neconstitutionala si antidemocratica, intrucât nu s-a realizat prin dezbatere publica nationala si incalca flagrant „drepturile omului” prevazute in Constitutia României[4] si in alte legi internationale[5].
in ciuda faptului ca UE recomanda 36 de luni ca timp acordat pentru dezbateri publice si apoi implementarea sistemului cip-ului biometric[6], guvernarea trecuta nu a tinut cont de acest lucru si, cu o graba suspecta si tacita, a trecut la executarea lui.
Privându-ne de libertatea noastra de opinie si optiune, executând orbeste si slugarnic toate recomandarile UE, ba chiar mai scurtând timpul de executie si prin faptul ca nu incearca sa le (re)negocieze si sa le nuanteze dupa specificul nostru national sau spiritual, statul român devine astfel doar un simplu angajat si functionar al Uniunii Europene.
in speranta ca aceasta problema va fi luata in discutie, voi vorbi pe scurt in cele ce urmeaza despre valoarea omului si destinul acestuia din punctul de vedere al antropologiei crestine ortodoxe. Mi-ar placea sa se tina seama, in eventualitatea unei dezbateri, si de acest aspect teologic.
in filosofia elena, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[7], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezinta un termen fundamental, iar in Vechiul Testament constituie insusi nucleul antropologiei. in Noul Testament termenul se imbogateste cu un continut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. Dupa Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevazut”[8]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[9], ci chiar imago Dei[10], deci „chipul si asemanarea Lui”. in literatura patristica imago Dei este axa in jurul careia se structureaza cosmologia, antropologia si insasi hristologia[11].
Tema imago Dei reprezinta temelia antropologiei ortodoxe[12]. Acest lucru face foarte greu de explicat – si cu atât mai greu de inteles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adica omul. Conform Revelatiei divine, el este creat din trup si suflet. Trupul este din materia comuna Cosmosului, iar natura sufletului are o inrudire speciala cu Dumnezeu. „Omul este inrudit cu Dumnezeu”[13], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explica de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice – atheoretos –, adica nu poate fi cuprinsa intr-o formulare definitiva, sau o definitie clara a „chipului”. El argumenteaza ca „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinta ca «chipul» Lui din om sa nu fie si el de necuprins”[14]. Din acest motiv, tot el spune, este mai usor sa cunosti cerul decât pe tine insuti. Omul ramâne un mister si devine preotul intregului cosmos : „in calitate de pamânt, sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare”[15]. Deci chiar prin actul creatiei omul poate participa la Existenta divina, este „neamul lui Dumnezeu”[16], si din acest motiv „chipul” anticipeaza indumnezeirea[17].
Termenul de imago Dei este imbogatit de Sfintii Parinti ai Bisericii prin diverse pareri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: ”in câte moduri se spune expresia «dupa chip»? Dupa faptul ca omul are ratiune, intelect si libertate; dupa faptul ca mintea omului naste cuvânt si emite duh; dupa calitatea de stapân a omului….”[18]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede ca chipul lui Dumnezeu in om este in toata fiinta umana si „unde anume este sau unde se implineste chipul lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu insusi, Cel Care a dat prin har omului existenta Sa dupa chip”[19]. Sfântul Macarie Egipteanul considera ca chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[20]. Sfântul Maxim Marturisitorul vorbeste despre o „reciprocitate intre Dumnezeu si om”. Ontologic, aceasta reciprocitate se refera la relatia Arhetip si imaginea Sa, care trebuie sa devina evidenta la nivel existential, printr-o dubla miscare: miscarea lui Dumnezeu spre om, prin intrupare, si miscarea omului spre Dumnezeu pentru indumnezeire (theosis).
Asemanarea omului cu Dumnezeu „priveste nivelul existential”[21], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viata Dumnezeirii, indumnezeindu-ne prin participare la viata divina. „in sensul indumnezeirii, asemanarea aceasta contine desigur un aspect supranatural, insa acesta e mai mult preconditionat decât un efect”[22].
Chipul omului redus de la sacru la profan
Daca se respinge din motive de bioetica clonarea biologica, de ce nu s-ar respinge din aceleasi considerente si „clonarea electronica biometrica”, având ca motivatie teologica invatatura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Prin harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatal si prin impartasirea Sfântului Duh”[23], omul reuneste, in ipostasul sau creat, divinul si umanul, dupa chipul lui Hristos, adica „chipul Celui ceresc”[24], ajunge „la masura vârstei plinatatii lui Hristos”[25] si astfel devine dumnezeu prin har. in acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare ca „omul este o faptura care a primit porunca sa devina dumnezeu”[26], adica „chip al Chipului” – eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, intrucât isi are originea (αρχιν) in Hristos, Care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a nascut atunci când Hristos a intrat in viata si S-a nascut”[27], iar ziua nasterii lui Hristos „este zi de nastere a umanitatii”[28]. Deci omul prin Hristos este alcatuit teologic, iar chipul sau are o valoare teologica, hristica, si nu il putem amaneta sau imprumuta, ori permite sa fie folosit fara voia si libertatea lui.
Valoarea ontologica a omului nu consta sau nu se afla in el insusi, inteles in mod autonom, cum sustin teoriile materialiste, in suflet, minte, intelect, sau exclusiv in persoana omului, cum sustin sistemele filozofice contemporane, ci in Arhetipul lui. Omul este inteles astfel de Parintii Bisericii “in mod ontologic numai ca fiinta teologica. Ontologia lui este iconica”[29].
A permite ca chipul nostru sa fie „clonat electronic”, inregimentat in cip-uri si apoi manipulat dupa bunul plac al cuiva, aceasta inseamna a „amaneta” ceea ce nu ne apartine si a reduce identitatea noastra iconica, care este unica, la un numar intr-o bucata de plastic.
Din punct de vedere moral, aceasta este o desacralizare, intrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, intr-o folosinta strict materiala si terestra. Or, chipul nostru apartine Arhetipului divin, adica lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, in acest context, contravin invataturii biblice si patristice despre antropologia crestina, intrucât reduc, circumscriu si marginesc chipul/icoana fiintei umane la o simpla tehnologie, la un suport electronic de emitatoare si implanturi.
Pr. Mihai VALICa
Dr. Theol. Caritaswissenschaft und christliche sozial Lehre
al Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania
Dr. Theol. Caritaswissenschaft und christliche sozial Lehre
al Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania
[1] Citat in https://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-urilor/
[2] Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea si livrarea” României la UE fara referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice etc.
[3] Vezi BITE (https://www.biteproject.org/) – Research and to launch public debate on bioethics of biometric technology;
https://www.cssc.eu/media_coverage.php:
[4] Vezi art.26: Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si viata privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi si art. 53 si 148.
[5] Art. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului spune ca toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
[6] Vezi
[4] Vezi art.26: Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si viata privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi si art. 53 si 148.
[5] Art. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului spune ca toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
[6] Vezi
https://ec.europa.eu/prelex/detail_dossier_real.cfm?CL=en&DosId=189152;
https://register.consilium.europa.eu/pdf/en/04/st06/st06406-re01.en04.pdf
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:385:0001:0006:EN:PDF
https://register.consilium.europa.eu/pdf/en/04/st06/st06406-re01.en04.pdf
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:385:0001:0006:EN:PDF
[7] Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon“, in Recherches de science religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4, 1959, pp. 459-479. Aceeasi idee o gasim la Sf. Macarie Egipteanul: “intre Dumnezeu si om exista cea mai mare inrudire”, Omilia XLV, in Scrieri (Omilii duhovnicesti ), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Bucuresti, 1992, p. 266.
[8] Coloseni 1, 15.
[9] Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
[10] Facerea 1, 26-27.
[11] Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
[12] Antropologia crestina ortodoxa cuprinde si notiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care vin in completarea notiunii de imago Dei.
[13] Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul si Creatia in teologia ortodoxa si in preocuparile ecumenismului contemporan, Teza de doctorat, in Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi si Pr. Dr. Vasile Raduca, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1996, pp.109-113.
[14] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcatuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal indumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxa, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
[15] Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
[16] Fapte 17, 28-29.
[17] Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
[18] Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe in Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
[19] Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60.
[20] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovncesti, ed. cit. pp. 82-83.
[21] Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[22] Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[23] 2 Corinteni 13, 14; Romani 16, 24.
[24] 1 Corinteni 15, 49.
[25] Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui (christopoiesis).
[26] Paul Evdokimov, Femeia si mântuirea lumii, Editura Christiana, Bucuresti, 1995, p. 51.
[27] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos 4, PG 150, 604A.
[28] Sfântul Vasile cel Mare, La Nasterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A.
[29] Panayotis Nellas, op. cit., p. 69.
[8] Coloseni 1, 15.
[9] Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
[10] Facerea 1, 26-27.
[11] Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
[12] Antropologia crestina ortodoxa cuprinde si notiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care vin in completarea notiunii de imago Dei.
[13] Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul si Creatia in teologia ortodoxa si in preocuparile ecumenismului contemporan, Teza de doctorat, in Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi si Pr. Dr. Vasile Raduca, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1996, pp.109-113.
[14] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcatuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal indumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxa, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
[15] Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
[16] Fapte 17, 28-29.
[17] Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
[18] Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe in Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
[19] Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60.
[20] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovncesti, ed. cit. pp. 82-83.
[21] Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[22] Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[23] 2 Corinteni 13, 14; Romani 16, 24.
[24] 1 Corinteni 15, 49.
[25] Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui (christopoiesis).
[26] Paul Evdokimov, Femeia si mântuirea lumii, Editura Christiana, Bucuresti, 1995, p. 51.
[27] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos 4, PG 150, 604A.
[28] Sfântul Vasile cel Mare, La Nasterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A.
[29] Panayotis Nellas, op. cit., p. 69.
sursa : blogul Razvan Codrescu
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Prea Cucernicului Parinte Profesor Doctor MIHAI VALICA- toata recunostinta noastra pentru materialele publicate pe acest blog: "Romania- un posibil loc de inceput al pecetluirii apocaliptice" si "Omul intre imago Dei si cip-ul biometric". Calitatea si pertinenta acestor scrieri au convins pe multi, printre care si pe mine, de necesitatea refuzarii cu hotarare a " inregimentarii fortate intr-un regim de supraveghere suspect", si, mai ales, de a nu permite "desacralizarea chipului iconic uman ( cu valoare teologica hristica), ce apartine Arhetipului divin, prin clonarea electronica, inregimentarea in cip-uri si manipularea dupa bunul plac al altcuiva". Va multumim foarte mult, Parinte, pentru informatiile pe care ni le-ati furnizat cu atata generozitate si speram din toata inima ca nu veti avea de suferit din cauza pozitiei in care v-ati situat vis-a vis de aceasta problema.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Scopul nostru in viata este indumnezeirea,iar daca a introduce cipurile reprezinta un pas spre aceasta atunci nu cred ca ne mai putem numi crestini sau fii ai lui Dumnezeu asa cum gasim in cea de-a saptea fericire "fericiti facatorii de pace,ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema".Doamne ajuta.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Imago Dei sau chipul lui Dumnezeu este in mintea, in sufletul omului, mai bine spus, in duhul din el. Dar pacatul, oricare ar fi el, de la batjocura cea mai mica pana la crima cea mai odioasa, altereaza acest chip al lui Dumnezeu din om. Iar aceasta nu este o slabiciune a lui Dumnezeu sau a chipului Sau, ci a vointei libere si a responsabilitatii omului care se lasa netrebnicit.
Diavolul ajunge prin pacat la adancimile omului. Isi bate joc de chipul lui Dumnezeu, de om. Este un adevar crud. Tocami asta este problema, ca nu trebuie lasat pe pielea noastra.
Iar mesajul preponderent al studiului Pr. Mihai Valica cred ca este faptul ca noi suntem chipul lui Dumnezeu si nu ar trebui sa facem ce vrem cu acest chip. Nu-l putem reduce la niste date biometrice care sa ne reprezinte. Suntem cu mult mai mult. Tocmai ca omul este chipul lui Dumnezeu si nu poate fi redus la informatia despre scanarea ochilor, la amprente digitale, cazier ...
Aceasta desacralizare nu e permis sa se produca nici la nivel de masa, nici la nivel personal.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu am studii teologice si nu scriu aici sa ma indreptatesc personal in neputintele mele nici sa imi impun un punct de vedere, ci vorbesc din experienta mea pacatoasa trecuta prin protestantism si intoarsa la dreapta credinta.
Aproape aceleasi argumente mi se aduceau cand eram in protestantism, ca tot ceea ce conteaza de fapt este chipul lui Dumnezeu in om, si mai adaugau ei, ceea ce este in inima omului, ajungand pana la extrema ca de fapt corpul nu conteaza, atata timp cat te trage numai spre pacat. Si pt ca corpul nu conteaza, atunci poti face orice cu el: al mutila, al picta, etc. (vezi episcopii anglicani homosexuali), atata timp cat ceea ce conteaza este numai interiorul lui.
Bunul Dumnezeu a venit pe pamant si ca om (nu numai ca Dumnezeu), in carne si oase (nascut din Duhul Sfant si dintr-o fecioara pamanteasca) si nu a coborat din cer ca un fulger. A facut asta sa ne arate cele doua naturi ale Sale si implicit ale omului, pe care El l-a creat, si le-a sfintit: sufletul si trupul (chip si asemanare). De aceea trupul nostru este templul Duhului Sfant. A pune accent numai pe partea de duh a omului, este a nega partea umana a Domnului Iisus si de aici caderea in extreme si erezie (a nega natura umana a Domnului Iisus, icoanele care reprezinta natura fizica, etc).
De aceea biserica ortodoxa respinge mutilarea trupului uman, prin autopsie, transplant de organe, crimare, etc. Si v-as intreba pe dvoastra ce prejudicii ar duce sufletului astfel de practici, mai ales cand omul fizic a incetat sa mai fie? Si daca sfintii parinti nu le-au acceptat, cum credeti ca ar fi acceptat numerotarea oamenilor ca pe vite, indosarierea, amprente digitale, oculare s.a aberatii? Cu ce ajuta astea la mantuirea noastra? Si daca ele nu ajuta, de ce trebuie sa le acceptam? asa cum apostolul de indeamna...cercetati toate lucrurile si pastrati numai ce va trebuie...
Sunt multe tainele Domnului pe care nici cei mai mari sfinti ai bisericii nu le-au putut afla in intregime, darmite eu o pacatoasa. Si daca in mintea mea de simplu crestin (laic) ortodox gandesc ca Domnul a numit corpul nostru (unitar) "templul Duhului Sfant", fara a-l diseca in fata, amprentele, etc., si tot Domnul, in rai l-a numit pe barbat Adam, si nu i-a dat un numar de intregistrare. eu de ce as face altfel?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sunt pr. Valică şi mă simt obligat sa fac câteva precizări în legătură cu cei ce cred că eu aş reduce imago Dei doar la chipul uman. Nici vorbă.Problema este mult mai complexă şi nuanţată. Până voi da detalii biblice şi patristice mai multe, vreau doar să spun că esenţa omului nu se află în materia din care a fost creat omul, nici în chipul lui, ci în Arhetipul (modelul) după care a fost creat şi spre care tinde. Aşa cum adevărul icoanei se află în persoana zugravită - pictată pe ea, tot aşa şi adevărul omului se află în modelul lui, Dumnezeu.
Creatorul chipului nostru uman, este Creatorul „tuturor celor vazute şi nevăzute”, care cheamă pe om să ia parte la chipul Fiului Său.(Romani 8,29)
Teologia patristică trebuie să fie o continuă inspiraţie harică şi practică şi nu o povară sau un “brand” al teologiei ortodoxe sau “ca un soi de marcă înregistrată”. Momentul patristic necorelat la prezent, la nevoile actuale, ci redus doar la trecut şi idealizare, la o simplă înşiruire de cunoştinţe, scolastic chiar, etc. duce teologia ortodoxă actuală şi viaţa pastorală în impas.
Teologia ortodoxă cea biblică şi patristică este o “teologie a feţei”; ca atare, ea nu poate să apară, să crească şi să rodească decât în condiţiile întâlnirii “faţă către faţă” . Teologia Schimbării la Faţă a Mântuitorului de pe Tabor ne învaţă, printre altele, că Dumnezeu vrea să ne arate faţa sau “chipul omului aşa cum este el dorit de Dumnezeu” . Deci Ortodoxia este centrată pe o “faţă” - chip (vezi icoanele) şi se adresează unei alte feţe (omului) . De aceea sărutăm icoanele cu sărutare sfântă şi ne apropiem feţele de icoane şi le atingem, ca semn de comuniune şi iubire. Faţă către faţă este imaginea vieţii celei veşnice şi a vieţuirii cu Dumnezeu.(Vezi Numeri 12, 8; 1 Corinteni 13, 12; 2 Petru 1, 19. 2 Corinteni 3, 18)
Scopul fundamental al Evangheliei, al teologiei biblice şi patistice şi al vieţii pastorale în general este acela al îndumnezeirii omului, deci a persoanei umane şi a ipostasului uman, care include şi chipul nostru. Nu poţi îndumnezei persoana dacă nu o iubeşti, dacă nu o slujeşti. Dacă nu o iubeşti atunci ori o subjugi, ori o manipulezi, ori o foloseşti. Indumnezeirea omului nu se face prin demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, ci prin afirmatio – adică a mărturisirii revelaţiei divine - şi prin imitatio Dei, a dăruirii din iubire şi prin împărtăşirea din Sf. Taine.
Eu vreau să conştientizez valoara feţei omului şi a teologiei noastre iconice şi "faţă către faţă" şi nicidecum să reduc destinul omului doar la o imagine...şi cine e credincios în puţin va fi şi în mult..dacă eu desconsider îmvăţătura patristică şi biblică despre chipul omului, adunci îl amanetez oricui...
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Cora
De ce crezi ca " introducerea cip-urilor este un pas spre indumnezeire" ?!
@Ellaina
De unde ai informatiile ca "biserica ortodoxa respinge autopsia si transplantul de organe "? ("crimare" nu stiu ce inseamna!).
@Parintele Mihai
Ca intotdeauna - clar si precis.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
cine ma poate ajuita ????
am nevoie de pozitia bisericii protestante fatA de transplantul de organe...pls
Traiasca Legiunea si Capitanul!
"esenţa omului nu se află în materia din care a fost creat omul, nici în chipul lui, ci în Arhetipul (modelul) după care a fost creat şi spre care tinde. "???????
Ce reprezinta asta?
Esenta omului nu se afla in Arhetip, adica in Hristos, caci El e arhetipul omului, pentru ca Hristos are propria Lui esenta, dumnezeiasca, necreata, la care omul nu are acces. Omul are esenta creata, chip creat, dar se indumnezeieste prin HAR ul lui Dumnezeu, care e lucrarea necreata a lui Dumnezeu asupra omului (harul nu e esenta lui Dumnezeu, care ramane necunoscuta si inaccesibila omului, si e o lucrare necreata).
esenta omului nu se afla in arhetip, fiind o esenta creata, si se indumnezeieste doar prin har necreat, ramanand esenta creata (ca nici sfintia ta daca faci o papusa de lemn, nu se numeste ca esenta acelei papusi e in sfintia ta).