Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi sa faceti lor asemenea

Arhim. IOIL Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a II-a a lui Luca (sau a XIX-a după Rusalii) (Luca 6:31-36)

Daca intr-adevar oamenii ar vrea sa studieze si sa aplice Sfanta Evanghlie, atunci nu doar societatea noastra ar fi deosebita si cu adevarat umana, ci ne-am fi apropiat si de virtutile pe care le are Insusi Parintele nostru cel Ceresc.

Exact acest adevar ne invata si pericopa evanghelica pe care o vom auzi duminica in sfintele noastre biserici. Prin deosebita sa harisma literara si prin darul exceptional al dumnezeiestii insuflari de care a dispus, Sfantul Evanghelist Luca descrie cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dezvaluie in Predica de pe Munte.

Fara doar si poate nu trebuie sa existe credincios care sa ignore aceste cuvinte din „Predica de pe Munte”, care rezuma Revelatia evanghelica si-l povatuiesc pe om in a deveni copil adevarat al lui Dumnezeu.

Acum, sa ne oprim inaintea unui diamant ceresc si sa incercam sa aruncam cateva priviri asupra lui, insa cu hotararea statornica sa implinim in viata noastra indrumarile pe care ni le daruieste. „Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi faceti lor asemenea” (Luca 6:31).

Nu stiu, fratii mei – chiar daca noi vrem sa ne numim crestini credinciosi – nu daca implinim acest cuvant, ci daca macar am constientizat inaltimea si adancimea lui…

Evident ca nu! Cel putin  nu la dimensiunea la care ar trebui. Din nefericire, si acest text face parte dintre acele cuvinte ale Domnului pe care noi le-am dispretuit.

Si nu este rupt de realitate si nici exagerat cuvantul unui sfant contemporan ca: „Daca oamenii ar implini acest cuvant ceresc, nu numai infricosatoarele razboaie (cel putin dintre „crestinii” civilizati) ar inceta aceasta actiune distructiva a lor, ci chiar si scarile tribunalelor ar fi inverzit (in sensul de a creste verdeata pe ele), deoarece nimeni (cel putin dintre credinciosi) nu ar fi trecut portile lor pentru a calomnia sau a pagubi pe fratele sau”.

Ce ati vrea, iubitii mei? Este un mare adevar expresia inteleptilor nostri stramosi: „Unde sunt multe legi, acolo e si multa faradelege!”.

Cautati sa aflati numarul mare al celei din urma legi care a fost promulgata in tara noastra si va veti ingrozi de miile de legi care au fost promovate si exista, desigur, constituind in realitate un nesfarsit imperiu de hartii, in care ele insele isi pierd cursul lor logic!

Si toate acestea, desigur, pentru a inlesni pe om, pe cetatean, societatea…

Intr-adevar, cand va intelege in sfarsit omul, cu o simplitate de copil mic, ca bucuria si fericirea sa le va gasi doar langa Dumnezeu, implinind sfanta si mantuitoarea Lui Lege?

Sa vorbim acum despre ce au castigat societatile noastre, in mod oficial atee si, in plus, satanice, atunci cand ajung sa voteze  (sub o mantie democratica) legi care se impotrivesc direct poruncilor promulgate de Dumnezeu? De unde sa incepem si unde sa ne oprim? Divorturi, intelegeri de libera convietuire, avorturi si culmea stricaciunii si a apostaziei, legalizarea homosexualitatii cu toate cele asociate acesteia, care provoaca sarmanului om dezgust si scarba, iar in cele din urma il dovedesc si mai rau chiar decat animalele necuvantatoare, care, in cele din urma, raman si se misca in limitele firii lor. Dar acestea sunt o alta realitate tragica a societatilor indepartate de Dumnezeu, realitate care raneste profund si aduce dreapta urgie si pedeapsa a lui Dumnezeu.

Sa incheiem acum prin cuvantul : „Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi sa faceti lor asemenea”; acesta trebuie sa constituie pentru credinciosi o regula de viata si de comportament, regula pe care o intelege si cel mai simplu om, o considera corecta si o poate implini cu usurinta.

Implinirea acestei porunci ne va conduce la toate celelate pe care le mentioneaza pericopa evanghelica si in cele din urma ne va duce spre gustarea dulcetii indurarilor. Este foarte important ca Domnul Iisus incheie acest canon (regula) al comportamentului social perfect printr-un indemn de o mare importanta:”Fiti dar voi milostivi, precum si Tatal vostru Cel ceresc milostiv este” (Luca 6:36). Adica: Fiti induratori fata de aproapele vostru, compatimitori in necazurile lui, oricine ar fi acesta, ca si Dumnezeu, Tatal vostru Cel ceresc, sa fie indurator fata de toti si fata de voi insiva.

Exista intr-adevar vreo indoiala ca daca societatea noastra ar fi implinit aceasta regula si daca oamenii si-ar fi ritmat comportamentul lor cu acest desavarsit criteriu, cu cuvintele lui Hristos, viata noastra ar fi fost armonioasa, pasnica si in toate binecuvantata?

(traducere din limba greacă: monahul Leontie; sursa: [email protected])