Vaccinarea si mutatiile genetice : mobilitatea materialului genetic intre formele de viata

In septembrie 1971 a devenit evident faptul ca vaccinarile pot sa modifice structura genetica a omului; la acea data oameni de stiinta din Geneva au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Initial, bacteriologi japonezi au descoperit ca bacteriile unei specii au transferat propria rezistenta la antibiotice bacteriilor dintr-o specie complet diferita. Dr. Maurice Stroun si dr. Philip Anker de la Departamentul de Fiziologie a Plantelor din cadrul Universitatii din Geneva, au inceput sa acumuleze dovezi ca transferul de informatie genetica nu se limiteaza la bacterii, ci poate sa survina si de la bacterii la specii superioare de plante si animale. Potrivit unui articol din “World Medicine” din 22 septembrie 1971, “oamenii de stiinta din Geneva sunt convinsi ca animalele si plantele normale pot elibera ADN si acest ADN este preluat de alte celule din alt organism”.

In cadrul unui experiment, cercetatorii din Geneva au extras auriculele din inima de broasca si le-au imersat pentru mai multe ore intr-o suspensie de bacterii. Dupa aceea, ei au gasit un procentaj inalt de hibridizare ADN-ARN intre ADN-ul bacterian extras din aceeasi specie de bacterii ca cea folosita in experiment si ADN-ul titrat extras din auriculele care fusesera imersate in suspensia bacteriana. ADN-ul bacterian fusese absorbit de celulele animale. Acest fenomen a fost denumit “transcesiune”. Exista dovezi ca acest fenomen se intampla permanent in interiorul corpului omenesc. Se poate presupune, de exemplu, ca afectarea inimii dupa reumatismul articular acut ar putea fi rezultatul actiunii sistemului imunitar impotriva propriilor celule care produc un ARN strain ca urmare a absorbtiei de ADN strain.

In revista “Science” din 10 noiembrie 1972, a aparut un articol in care s-a demonstrat ca in celulele creierului de broasca a fost gasit ARN bacterian dupa o infectie bacteriana peritoneala. In numarul din aprilie 1973 al “Journal of Bacteriology”, ADN-ul bacterian eliberat spontan a fost gasit incorporat in nucleii celulari ai auriculelor de broasca. Studiile lui Phillipe Anker si Maurice Stroun au demonstrat producerea urmatoarelor fenomene : procese de eliberare spontana de ADN din celulele mamiferelor, transfer spontan de ADN de la bacterii la organisme superioare, transfer spontan de ADN intre celulele organismelor superioare, eliberare de ARN din celulele de mamifere si activitate biologica a complexelor eliberate care contin ARN.

Transformari celulare maligne cauzate de ADN-ul strain

Exista dovezi ca ADN-ul strain circulant poate cauza transformare maligna. Intr-un numar din 1977 a “International Review of Cytology”, vol. 51, Anker si Stroun discuta posibilele efecte ale ADN-ului strain in transformarea celulara maligna. Cand ADN-ul strain este transcris intr-o celula dintr-un organism diferit, “acest eveniment biologic general este legat de preluarea de catre celule a ADN-ului bacterian eliberat spontan, sugerand astfel existenta ADN-ului circulant. Avand in vedere transformarile maligne obtinute cu ADN, este postulat rolul oncogen (cauzator de cancer) al ADN-ului circulant”.

Problema a devenit si mai interesanta dupa anul 1975 cand s-a descoperit ca virusurile cauzatoare de cancer la animale poseda o enzima speciala numita revers-transcriptaza. Aceste virusuri sunt numite ARN-virusuri. Un ARN-virus, care poseda revers-transcriptaza in structura sa, are capacitatea de a forma lanturi de ADN care se integreaza cu usurinta in ADN-ul celulei-gazda pe care virusul a infectat-o. Studii ale dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers indica faptul ca virusurile ARN care nu cauzeaza cancer pot, de asemenea, sa formeze ADN, chiar fara prezenta revers-transcriptazei. ADN-ul format in acest fel, dintr-un virus ARN se numeste provirus. Se stie ca unele virusuri necancerigene au tendinta sa persiste timp indelungat in celule ca provirusuri, fara sa cauzeze, in aparenta, vreo boala. Cu alte cuvinte, raman in stare latenta. Exemple de virusuri ARN obisnuite care nu cauzeaza cancer, per se, dar au capacitatea de a forma provirusuri sunt : influenza (gripa), pojarul, oreionul si virusul poliomielitei. In numarul din 22 octombrie 1967 al “British Medical Journal”, cercetatori germani au relevat faptul ca scleroza multipla pare sa fie provocata de vaccinarile impotriva variolei, febrei tifoide, tetanosului, poliomielitei, tuberculozei si difteriei. Chiar mai devreme, in 1965, Zintchenko a raportat 12 cazuri in care scleroza multipla a aparut dupa vaccinarea anti-rabie.

Amintiti-va faptul ca intre anii 1950-1970, milioane de oameni au fost injectati cu vaccinurile polio (anti-poliomielita) care contineau virusul simian 40 (virus de la maimuta, numit SV-40), transferat in vaccinuri din rinichiul de maimuta contaminat, folosit pentru cultivarea vaccinului. Este imposibil sa indepartezi virusurile animale din culturile vaccinale. Va reamintim ca SV-40, al 40-lea virus descoperit in tesuturile simiene este un virus oncogen (cauzator de cancer).

Programele de vaccinare in masa impotriva gripei, pojarului, oreionului si poliomielitei reprezinta, de fapt, insamantarea oamenilor cu ARN si provirusuri care devin latente pentru perioade lungi de timp in interiorul corpului omenesc, si care se activeaza mai tarziu, in cursul vietii.

Sindromul post-poliomielita este un bun exemplu in acest sens. Alte exemple pot include asa-numitele boli mezenchimale si de colagen, ca artrita reumatoida, scleroza multipla si lupusul eritematos, in care sistemul imunitar produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi ale bolnavului – tesuturi care au fost impregnate cu material genetic strain.

Potrivit unui numar special al revistei “Postgraduate Medicine” din mai 1962, “desi organismul omenesc nu produce, in conditii normale, anticorpi impotriva propriilor tesuturi, se dovedeste ca mici modificari in caracterul antigenic al tesuturilor poate face ca tesuturile respective sa fie identificate ca straine de catre sistemul imunitar si devin astfel o tinta pentru producerea de anticorpi”. Doi ani mai tarziu, in 1964, au fost facute studii asupra virusului polyoma, un virus ADN producator de tumori. S-a descoperit ca ADN-ul genetic persistent in virusul polyoma a produs transformari maligne in culturile de celule embrionare de hamster. Aceasta descoperire a fost publicata in numarul din 23 noiembrie 1964 al “Journal of the American Medical Association”. Chiar si virusuri obisnuite, necancerigene, inclusive cele din vaccinul anti-variola si virusul polio 2, pot actiona ca oncogene (producatoare de cancer).

In revista “Science” din 15 decembrie 1961 s-a raportat faptul ca aceste virusuri obisnuite au actionat ca si catalizatori in producerea cancerului cand au fost administrate soarecilor in combinatie cu substante organice carcinogene cunoscute, acestea din urma fiind date in cantitati prea mici pentru a produce cancer prin ele insele. Aceasta inseamna ca unele vaccinuri vor induce cancer atunci cand se combina cu efectul in crestere al poluarii mediului inconjurator prin produse toxice din agricultura (pesticide pe si in mancare) si industrie.Bineinteles ca aceasta informatie este ascunsa publicului pentru ca FDA (Food and Drug Adminstration), EPA si industriile bazate pe agricultura sa mearga inainte cu “aprobarea” a mici cantitati de poluanti in mancare, apa si aer. Legatura sus-amintita cu poluantii nu a fost facuta publica spre bucuria industriei chimice, a National Cancer Institute si a industriei dezvoltate in jurul cancerului, care continua, in mod fraudulos, sa solicite donatii publice ca sa-si justifice existenta. Ca o paranteza, a fost deja recunoscut faptul ca vaccinarea impotriva poliomielitei a cauzat 100% din cazurile de poliomielita in SUA dupa anul 1980 si marea majoritate a cazurilor de poliomielita paralitica de dupa anul 1972 (“Science”, 4 aprilie 1977). Se suspecteaza faptul ca vaccinurile anti-poliomielita Salk si Sabin, produse prin cultura pe tesut de maimuta, sunt, de asemenea, responsabile de cresterea leucemiei in SUA.

Avand in vedere faptul ca aceste informatii se cunosc de peste 20 ani, folosirea virusurilor, bacteriilor si tesuturilor animale in campanile de vaccinare in masa constituie crearea intentionata a unui risc pentru organismul omenesc. Impactul global asupra marii diversitati a genotipului omenesc este dificil de evaluat, dar impactul este, fara indoiala, negativ si permite insamantarea fiintelor umane cu provirusuri latente. Acest lucru nu poate avea alta motivatie decat asigurarea unui profit medical continuu si constituie o conspiratie criminala de proportii vaste, o politica de genocid impotriva populatiei, reprezentand, prin urmare, crime impotriva umanitatii care sunt, la nivel international, pedepsite cu moartea.

Dar acest lucru este, bineinteles, ignorat si ascuns de publicul larg, mai ales in SUA, in ciuda unei pledoarii facute in 1984 de cativa medici americani intr-un raport catre Natiunile Unite. Faptul ca acest lucru merge inainte cu buna stiinta a comunitatii medicale internationale il transforma intr-o conspiratie internationala in care populatia nu are nici o scapare, avand in vedere ca vaccinarile devin treptat obligatorii si constituie conditii necesare pentru multe programe sociale.

Persistenta virusurilor si a proteinelor straine in organismul omenesc si relatia lor cu bolile cronice si degenerative a fost, de asemenea, semnalata de dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers in 1976, cand s-a adresat cercetatorilor la un seminar al Societatii Americane a Cancerului, spunand ca “aceste provirusuri ar putea fi molecule in cautarea unei boli”. Dr. Wendell Winters, un virolog de la Universitatea California a afirmat “vaccinarile pot cauza schimbari ale virusurilor lente si modificari in mecanismul ADN-ului”. Desi celulele gazda care contin particule virale latente actioneaza mai mult sau mai putin normal, ele incep sa sintetizeze proteine virale sub controlul ADN-ului viral, creand circumstantele pentru variate boli autoimmune, incluzand boli ale sistemului nervos central, care, din nefericire, agraveaza fenomenul in crestere al comportamentelor sociale aberante.

Titlul articolului original : Vaccines and Production of Negative Genetic Changes in Humans
Locatia articolului original : https://poisonevercure.150m.com/vaccines/vaccines_and_production_of_negat.htm
Articol tradus din limba engleza de dr. Anca Nitulescu