Video si text de la Conferinta Teologica Internationala: „Marturisirea Credintei: intre Dragoste si toleranta.”

Parintele Nicolae Tanase

[vodpod id=ExternalVideo.921758&w=425&h=350&fv=]

Danion Vasile, teolog, scriitor si publicist ortodox din Romania

„Apologetii tolerantei sunt apologetii apostaziei”

„Daca tema noastra este „marturisirea credintei, intre dragoste si toleranta”, am sa arat pana unde merge adevarata dragoste crestina. Fiind in inchisoare, Valeriu Gafencu s-a imbolnavit de plamani, a facut tuberculoza si fiind foarte bolnav, a reusit sa faca rost de medicamente, de streptomicina, fiind medicamente care ajungeau foarte greu in inchisoare.

Numai ca in loc sa ia medicamente si sa supravietuiasca, Valeriu Gafencu a preferat sa dea medicamentele unui pastor evreu, Richard Wurbrand. Cel care dupa ce a iesit din inchisoare a plecat in Occident si a scris, si a vorbit mult despre prigoana din Romania secolului XX. Si Gafencu a murit, iar pastorul evreu a supravietuit zeci de ani si in Romania exista voci, chiar in randul clerului, care se opun canonizarii acestui nou mucenic, spunand ca a fost antisemit, ca nu i-a iubit pe evrei. I-a iubit atat de mult, in cat si-a dat viata pentru ca Richard Wurbrand sa traiasca. Aceasta, iubitilor, este masura dragostei la care ne cheama Hristos. Suntem noi in stare sa murim in locul mamei noastre? Fiti sinceri, cei care sunteti casatoriti, sunteti gata sa muriti pentru sotia voastra sau pentru sotul vostru, sau pentru copiii vostri? Sa recunoastem ca inimile noastre sunt pustii, ca nu stim sa iubim. Tocmai de aceea este foarte important sa ne rugam acestor noi marturisitori sa ne invete sa mergem pe urmele lor, sa avem iubire jertfelnica, pentru ca adevarul poate fi un cutit, poate fi o sabie rece, putem sa sufocam si pe ceilalti cu „adevarul” nostru si sa ii ducem si pe ceilalti in iad. Trebuie ca in inimile noastre sa fie iubire. […]

Traim intr-o lume care si-a facut din toleranta un idol

Traim intr-o lume care si-a facut din toleranta un idol. Traim intr-o lume care a facut din toleranta un zeu. […] In Noul Testament, in Sfanta Scriptura nu gasim cuvantul „toleranta”.

Sensul vechi al cuvantului „toleranta”, facea referinta la purtarea celuilalt. In dictionarul limbi romane editat de Academia Romana in 1983, definitia cuvantului toleranta este urmatoarea: „a ingadui, a permite un lucru, o situatie, un fapt nepermis, a trece cu vederea, a admite, a arata”. Adica, sensul era de a rabda ceva nepermis. Numai ca in zilele noastre, termenul „toleranta” a fost denaturat. Dusmanii adevarului schimba sensul termenilor si in declaratia principiilor tolerantei din 16 noiembrie 1965, Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), spune asa la paragraful 1.3: „toleranta implica respingerea dogmatismului si absolutismului”. Si cum talcuiesc doi comentatori, doi teoreticieni ai tolerantei, practic, orice convingere religioasa, politica sau culturala poate conduce la intoleranta in cazul in care ea, convingerea, nu lasa loc pentru nici o indoiala de eroarea ideilor in care credem si falsitatea ideilor pe care le tagaduim. Adica, daca noi credem in Dumnezeu fara sa lasam in sufletele noastre o urma de indoiala, dupa aceasta noua definitie, suntem intoleranti. Parintele Gherghe Florovski spunea ca „intoleranta” este doar o denumire defaimatoare a „convingerii”.

Daca il iubim pe Hristos, suntem denumiti „fanatici”, „intoleranti”, „retrograzi”, „habotnici”

Societatea de astazi vrea sa lasam loc indoielii in sufletele noastre. Adica, sa fim apostati. Apologetii tolerantei sunt apologetii apostaziei si incearca sa ne convinga sa amestecam adevarul cu minciuna. Un intelectual roman, Cosmin Nicolescu spunea asa: „in mod evident, sunt lucruri de care spiritual vorbind, nu se pot tolera unele pe altele. Binele nu poate tolera raul, adevarul nu poate tolera minciuna, dreptatea nu poate tolera nedreptatea, frumosul nu poate tolera uratul, valoarea nu poate tolera nonvaloarea”. Cu toate acestea, in ziua de azi, este din ce in ce mai accentuata invatatura masonica stabilita in „declaratia de principii masonice” din 1921, potrivit carora: „crestinismul a dominat lumea prin intoleranta sa”. Daca il iubim pe Hristos, suntem denumiti „fanatici”, „intoleranti”, „retrograzi”, „habotnici”. Iubitilor, in ziua de azi sa ni se spuna „retrograzi” este un nume de cinste, e un cuvant pe care trebuie sa-l purtam cu bucurie in sufletele noastre. Ar trebui sa ne bucuram ca pastram adevarul Mantuitorului Hristos si al Sfintilor Parinti si ar trebui sa ne intristam daca am primi minciuna. […]

In pastorala de Craciun a Preasfintitului Episcop Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, se zice asa: „Am crezut in decembrie 1989 ca democratia inseamna inclusiv libertate religioasa si pentru aceasta, am consimtit cu totii la toleranta. De aceea consider ca avem tot dreptul acum ca privind cum ne sunt demonizate prezentarile crestine, sub pretextul unei tolerante intolerante, sa ne intrebam daca nu cumva avem de a face cu o „demonocratie”, iar nu cu o democratie autentica. Pentru ca imaginile adeseori imorale, promovate de televiziune si internet, sunt tolerate. Imaginile sfinte, adica icoanele de ce sunt intolerabile? Daca marsurile stradale ale persoanelor care cer dezincriminarea pacatelor impotriva firii, sunt morale, simbolurile religioase, de ce sunt imorale?  Si daca prostitutia si drogurile se cer pana si de cea mai inalta institutie a statului dezincriminate, de ce sunt condamnate crucifixele? Ce sunt mai nocive, imaginile sfinte ori cele imorale? Iata ca in numele tolerantei, credinta noastra crestina este ingenuncheata. Ni se spune ca noi sa fim ingaduitori cu toate sectele, in timp ce altii se poarta dur cu credinta noastra. Ni se spune sa primim in tara noastra pe toti, de toate confesiunile, de toate religiile, in timp ce crestinii ortodocsi care se duc sa faca misiune in Israel, sunt prinsi, arestati si condamnati pentru acest curaj”.

Parintele Nicolae Tanase, presedintele asociatiei „Pro-Vita” din Romania:

„Iubirea nu exclude toleranta”

„In Romania inotam in sange, nu pana la glezne, nu pana la gat, ci pana peste cap pentru ca populatia existenta in Romania este de 18 milioane, restul se afla la munca in strainatate sau la studii. In 20 de ani, de la moartea lui Ceausescu incoace, s-au omorat 18 milioane de copii.

Aceasta este cifra oficiala, pentru ca exista una neoficiala care arata aceasta stare de fapt si anume ca cifra ar putea fi dubla. Fata de aceasta situatie, noi, cei de aici, cu luare aminte sa fim, pentru ca problemele sunt inauntru si mai putin in afara. Adica, inauntru nostru si mai putin in afara noastra. De aceea cuvantul „dragoste” este primul cuvant asezat aici si apoi cuvantul „toleranta”. Eu am fost o vreme in preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii ataca, sectantii ataca, ateii ataca, toti ne ataca si numai noi ne certam intre noi si pe fondul acesta ei vor birui”.

Postesc pentru ca Eminescu a postit

Trebuie sa marturisim credinta azi, acum si in felul in care traim acum, pentru ca daca vrem sa marturisim credinta cum au marturisit inaintasii nostri de 2 mii de ani incoace, lucrul acesta va fi si mai greu. Inca nu ni se cere sange, ni se cere marturisire. Scrie „sa nu te arati ca postesti”. Da, asa este, ca sa nu te mandresti. Dar intr-o lume in care nu se mai posteste, trebuie sa aratam, fara mandrie, ca postim. Si daca ne intreaba cineva: „Dar de ce postesti?”, raspunsul sa fie: „Pentru ca Eminescu a postit, Iorga a postit, Stefan a postit, Mihai Viteazu a postit si pentru ca ei au postit, postesc si eu pentru ca, de fapt, respect o chemare a Mantuitorului Hristos pe care ei au respectat-o.

La judecata nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii nostri, cu sotia noastra, cu sotul nostru, cu parintii nostri, cu vecinii nostri, cu prieteni si acolo ne vom da seama de ceea ce am facut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importanta lucrarea in Biserica Ortodoxa, nelepadarea de credinta, dar in acelasi timp, aplicarea in practica a credintei.

Se fac avorturi. Suntem vinovati cu totii, pentru ca nu luam nici o atitudine

Daca se fac avorturi, nu se fac vinovati doar cei care fac avorturi: mamele, tatii, asistentele, medicii. Suntem vinovati cu totii, pentru ca nu luam nici o atitudine. Avortul nu este o crima simpla, este o crima complexa. Pentru ca omori un corp, moare copilul nebotezat, pentru ca nu stim unde merge sufletul lui. Ca in iad nu poate sa mearga pentru ca nu a facut rau, in rai nu poate sa mearga pentru ca nu a fost botezat.

In anul 2050 Romania va avea doar sase milioane de locuitori

Dupa noul statut al Bisericii Ortodoxe Romane, la parohii s-au organizat centre sociale. Avem si noi unul, se numeste „Pro-Vita pentru cei nascuti si nenascuti”. Adica, viata pentru cei ce se nasca si pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu inseamna mult fata de cele 18 milioane, dar inseamna ceva. Anume acesti copii demonstreaza prin prezenta lor ca este cazul sa ne preocupam de esenta. Asta nu inseamna ca neglijam postul sau metania, asta nu inseamna ca nu mai citim acatiste, dar va trebui sa lucram, pentru ca natia noastra este in pieire. Anul 2050 va prinde Romania cu sase milioane de locuitori, situatie care nu se poate repara curand. […] Familia nu mai este familie. Tocmeala dintre parintii fetei si parintii baiatului se sfarseste sau uneori chiar incepe cu problema „cum sa facem ca sa nu nasca in curand copii”. Problema care este pusa negativ este problema care darama familia. Dar aceasta se continua: „De ce sa ma mai casatoresc si civili, si chiar religios pentru ca o sa am probleme cu soacra, cu ambianta? Fac o casatorie de proba”. Acest lucru este groaznic, pentru ca aceasta casatorie de proba este desfranare.

Tu esti liber sa fii homosexual. Dar eu sunt liber sa nu fiu de acord cu tine

Iubirea nu exclude toleranta. Adica, „te iubesc si te tolerez”. Pana unde te tolerez? Pana cand libertatea pe care tu ti-ai luat-o, intra si ataca libertatea mea. Tu esti liber sa fii homosexual. Din pacate, esti liber, asa sunt legile. Dar eu sunt liber sa nu fiu de acord cu tine. Eu sunt liber sa apar ochii copilului meu de manifestarile tale. Asta nu inseamna ca nu sunt tolerant, asta inseamna cu nu sunt prost, pentru ca tu vrei sa fiu tolerant pana la prostie.

sursa: Flux.md