Parintele Dumitru Staniloae – Sa vorbim despre stiinta si credinta. Despre taina persoanei

Stiinta ne lasa inchisi in descrierea legilor diferitelor existente, dar nu vrea sa stie ca aceste legi trebuie sa fie de la cineva mai presus de legi. Ea nu explica nimic, descrie numai; descrie mai mult legile lucrurilor materiale. In secolul XIX se credea ca poate sa cunoasca si cele spirituale, dar nu le poate cunoaste. Psihologia este cea mai slaba dintre stiinte pentru ca vrea sa reduca la cateva legi viata spirituala a omului; omul este o mare taina.

Eu sunt o mare taina fata de celalalt, desi ma deosebesc de altii si fiecare se deosebeste de altii; fiecare este o taina de necuprins, de nedefinit. Fiecare este o taina, fiecare este mereu nou, fiecare este altfel decat altul, asa ca nu poti sa reduci viata persoanei la o stiinta precisa, asa cum pretinde stiinta. Persoana e o mare taina, dealtfel si lucrurile, fiecare sunt taine…   Ce insemneaza acest „este”, „a fi”… cine poate sa spuna?… Cioran nu-si pune nici o problema, desi e laudat – vad – foarte mult; la el totul e nimic, totul e de dispretuit, nici macar nu-si pune problema lui „este”: ce-i aceasta „este”?… Problema nu o poate rezolva nici antropologia sau paleontologia; nu cred ca omul a iesit din maimuta: cu cat ma duc mai in trecut cu atat vad un om mai superior; mai superior decat omul de astazi. Avea o intelegere a tainei, a lucrurilor tainice omul de dinainte. Cei ce au scris Biblia sunt cu mult mai intelepti decat cei de astazi; sunt in stare oamenii de astazi sa scrie asa ceva?… Cine poate intrece pe cei care au scris cartile Bibliei?… Cu cat te duci mai in urma, cu atata dai de oameni mai intelepti. Ce-a ajuns stiinta asta a Occidentului; unde a ajuns: a ajuns la o practica a asa-zisei tehnici a civilizatiei: au dezvoltat cele materiale dar cele spirituale…

Am fost astazi la Cernica si am trecut pe la marginea orasului; sunt niste blocuri cu totul lipsite de simtul esteticului, de simtul spiritualului, sunt niste mormane asa in care nu mai este omul, a disparut omul. Si cum te simti cand te duci in natura, ce gandire se dezvolta in tine… Ce gandire are Occidentul fata de gandirea pe care o avea poporul nostru de la sate?… ce gandire are?… catolicismul sustine ca in taina nu e energia necreata ci ca e o gratie creata; atunci Hristos nu este in taina si ca urmare au venit sectele si au spus: „ce ne mai trebuie taine” si au ramas cu discursuri; fiecare cu discursul lui. Pe cand tainele te unesc, sunt aceleasi, si noi suntem o unitate pentru ca avem tainele si pentru ca le cunoastem: poporul cunoaste tainele toate… intelectualii nu mai recunosc nici o taina, parca stiu tot: nu stiu nimic. Trebuie sa recunosti taina, fiecare lucru chiar lucrul material este o taina, cu atat mai mult o persoana este o taina… De aceea Ortodoxia a pastrat crestinismul de la inceput, mai vechi decat catolicismul, si a pastrat sentimentul acesta al tainei; si ce superficialitate traiesti cand mergi prin orasele acestea cu blocurile lor, cu tehnica lor, si ce sentiment avea in suflet taranul cand facea o fantana… caci el stia ca dincolo de astea toate sunt o taina mare… Pe cand astia cred ca nu mai e nimic decat atata; tehnica aceasta. Si ce prost te simti, ce stramtorat te simti in mijlocul lor… Nici nu-si pun intrebarea despre sensul lucrurilor; daca nu-i decat lumea aceasta, cu dependentele ei, cu legile ei, totul e fara sens. Daca oamenii mor rand pe rand definitiv, apar alte generatii si mor definitiv, ce sens mai vad ei: nici unul. Nu-i nici un sens in alt plan, superior acestuia.

Lumea aceasta e foarte complexa, cine-o patrunde?… Si chiar daca o patrunzi nu te satisface daca nu recunosti ceva mai presus de ea. Nu te satisface; nu ma mantuieste lumea aceasta.

Persoana e o mare taina, o taina care ma inalta, imi da o bucurie… de-as avea toata lumea, daca n-ar fi o persoana atenta fata de mine as fi cel mai nenorocit om. Numai daca am o persoana care-i atenta fata de mine, numai atunci ma simt fericit. Deci ce mare lucru este persoana, cine-o poate defini?… stiinta nu cred ca mai poate pretinde astazi ca poate defini persoana. De fapt unde a ajuns lumea?… nu mai are nici o intelegere a tainei; cei mai dinainte de noi aveau alta intelegere.

Cred ca e veche omenirea, mult mai veche dar nu iesita din maimuta: nu stiu cine spunea de niste gene care au aparut deodata intr-un ins avand 47 de gene in loc de 46, si acela a fost omul, dar cum a aparut?… Sigur ca nu L-a vazut nimeni pe Dumnezeu cum face pe om: cum aduna pamant si ii face trupul si ii sufla suflare de viata si asa mai departe. Dar e o taina aparitia omului: omul nu a putut aparea asa, din animal, din maimuta. Este cu totul altceva: e ratiunea asta prin care judeca toate, prin care este constient de toate. Au si animalele o ratiune, dar e o ratiune obiect; omul e o ratiune subiect. Este adevarat ca sunt si animale care parca au afectiune, sunt caini, pisici, chiar in flori, in plante e ceva care parca e un fel de simtire, dar o simtire inconstienta; e altceva. Are si cainele o afectiune fata de stapanul sau, dar nu e totusi ratiunea care gandeste la viitor, care vede pe toate in armonia lor.

Eu cred ca aparitia omului este o taina si in taina aceasta e o taina suprema – spune Sfantul Grigorie de Nyssa: „Nu se poate sa fi fost candva cand n-a fost nimic.” Nu se poate… Unii oameni de stiinta spun ca n-a fost nimic si a aparut din nimic; nu se poate sa fi fost candva cand n-a fost nimic; ori Acest care a fost totdeauna, care a fost fara inceput, n-are cauza. Toate au o cauza: de la Acela sunt; in Acela sunt cauzele tuturor, deci trebuie sa fie perfect, trebuie sa fie desavarsit, trebuie sa fie constient, trebuie sa fie deasupra legilor, trebuie sa fie Absolutul, de nesupus legilor. Acesta este Dumnezeu, care are puterea sa faca din nimic, nu din sine, ca daca ar fi din sine ar fi toate perfecte, ori nu pot fi din El; nu pot fi nici dintr-o materie preexistenta pentru ca in acest caz n-ar fi perfect El; trebuie sa fie cineva din veci perfect si absolut, desavarsit, iar datorita complexitatii Lui, El trebuie sa aiba caracter de persoana, nu se poate sa nu aiba caracter de persoana. Si nu poti sa gandesti persoana fara persoana; deci iata Treimea… Trebuie sa fie o persoana care iubeste. Nu se poate sa ai alta persoana pe care sa nu o iubesti, sau una de care sa nu vrei sa fii iubit; nu poti… Totdeauna vrei sa ai o persoana care sa te iubeasca si tu o iubesti pe ea; si ce iubire mai inalta si mai curata este decat cea intre Tata si Fiu, si daca sunt numai doi care se iubesc in veci, iubirea lor e perfecta cand impreuna iubesc pe al treilea; nu se pot margini; si fiecare din ei are o bucurie mult mai mare cand are si pe altul care se bucura de celalalt. Tatal are pe Duhul care se bucura impreuna cu El de Fiul, Fiul are pe Duhul care se bucura impreuna cu El de Tatal. Asa ca invatatura despre Treime apare inevitabil.

„N-a fost candva cand n-a fost”, e cea mai intemeiata stiinta… Stiinta nu spune nimic despre originea lumii: stiinta este foarte marginita. Credinta vede realitatea, vede ca nu poate sa fie lumea aceasta de la ea. Trebuie sa fie cineva perfect si fara inceput. Aceasta este cea mai sigura stiinta. Credinta este adevarata stiinta. Mi-a spus un doctor: „Eu nu cred in Dumnezeu; eu stiu de Dumnezeu…” Nu e vorba de o credinta in Dumnezeu ci de stiinta; adevarata stiinta. Si cred ca Occidentul acesta va ajunge la un mare fiasco daca nu se opreste. Poate sa duca la sfarsitul lumii cu aceasta civilizatie tehnica, care nu-si pune problema tainei.

Nu-mi da nimic, nu-mi explica nimic aceasta stiinta atee, fara Dumnezeu; absolut nimic. Dar nu vrea sa recunoasca ca totul este o taina… este o taina… Aceasta e stiinta adevarata, sa stii ca exista o taina a tuturor lucrurilor. Si taina suprema este Dumnezeu, dar o taina de care esti sigur; taina pe care o constati in mod sigur, si cred ca daca omenirea s-ar mai putea maturiza, ar trebui sa revina la aceasta intelegere a tainei lucrurilor, a neputintei stiintei de a explica ceva. Stiinta ne scrie legile…ei si ce-i cu asta; ne scrie niste legi practice de care te folosesti in aplicarea lor: cum sa faci case, sa faci diferite lucruri; dar ce-si poate explica, si ce poate crea?… tot lucruri moarte. Este o moarte tehnica aceasta. Poate ca se potriveste cu ceea ce se spune la Apocalipsa, ca se vor inmulti Gog si Magog – aceste multimi straine de Dumnezeu, si vor ramane putini cei ce vor trai cu adevarat credinta, cei care vor fi cu adevarat credinciosi.

Si iata respectul pentru cei ce au fost, ca lucrurile cele mai minunate le-am mostenit din trecut, de la generatiile trecute, lucrurile spirituale, spiritualitatea.

Credinta este stiinta adevarata, si stiinta adevarata este stiinta tainei, care raspunde pe de alta parte aspiratiei omului de a cunoaste la infinit: niciodata nu poti sa cunosti ceea ce este in taina complet, trebuie sa inaintezi la infinit in aceasta cunostinta; si asta corespunde aspiratiei omului. De aceea Ortodoxia este mult mai inalta decat Occidentul acesta care nu stie de taina si care a redus crestinismul la ceva foarte apropiat de stiinta aceasta marginita.

Intrand in Occident, crestinismul a intrat intr-o lume barbara. In Rasarit a intrat intr-o lume care depasise toate posibilitatile filosofiei, care nu satisfaceau. Evanghelia a venit cu Taina Persoanei, pentru filosofie era o esenta acolo… daca e esenta totul trebuie sa fie impersonal si supus unor legi uniforme. Ori nu-i asa: de unde sunt persoanele care sunt atat de variate?… fiecare este alta si e taina libertatii in persoane. Crestinismul a venit intr-o lume care depasise toate aceste faze. Pe cand in Occident a ajuns la niste barbari: spunea un protestant: „Noi n-am intalnit nimic crestin decat „sa nu furi si sa nu ucizi.” Inainte furau si ucideau. Atata stiu ei din crestinism, si ce inalt este crestinismul… Poate fi depasit de vreo doctrina, de vreo gandire?… Poate fi depasita Evanghelia lui Ioan?… As vrea sa lucrez daca imi ajuta Dumnezeu la o carte despre Hristos in Epistolele Sfintilor Apostoli. Este extraordinar; atata bogatie, atata profunzime, este inepuizabil; ce-s toate filosofiile pe langa Epistolele Sfantului Apostol Pavel?… Cioran spune ca a fost epileptic…- poate un epileptic sa creeze asa ceva?…- ca a nesocotit marile filosofii ale antichitatii. Ce-mi explica marile filosofii ale antichitatii?… ce-mi explica Platon?… si ce-mi dau filosofiile occidentale? filosofii atee care insusindu-si acest spirit, ca nu exista taina, spun ca Dumnezeu e distant. Un Dumnezeu care n-are rol in viata noastra nu este… filozofie atee… si cati oameni se hranesc cu filosofiile acestea si pretind ca cugeta… Pe cand Evanghelia hraneste de generatii si va hrani pana la sfarsitul lumii. Acesta este crestinismul adevarat. Si aici e credinta: credinta este sesizarea tainei lucrurilor; si taina suprema este persoana, si e persoana care iubeste… Credinta care-i adevarata stiinta. Adica nu poti desparti stiinta de credinta adevarata: stiinta care n-are credinta nu-i stiinta. Insa la cei vechi gasim mai multa intelepciune.