Despre erezia monofizita din Ziarul Lumina. Un motiv in plus de a boicota aceasta publicatie

In articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 apare un articol ce prezinta intr-o maniera distorsionata de adevarul ortodox, situatia ereticilor monofiziti.

Voi incerca sa fac un scurt comentariu asupra acestui articol.

Suntem in perioada Penticostarului, timp in care cinstim in mod deosebit Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta perioada de bucurie este caracteristica atat Bisericilor Ortodoxe care accepta dogma hristologica de la Calcedon (cum sunt cele din Rusia, Serbia, Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia), cat si Bisericilor Ortodoxe necalcedoniene, numite si Vechi Orientale, cinci la numar, care s-au indepartat de Biserica-Mama dupa Sinodul IV Ecumenic, in secolul al V-lea. Va invitam in lumea acestor Biserici.

Ortodoxia este caracterizata de sobornicitate. Cred intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica. Nu poate exista ortodoxie necalcedoniana, sinodul de la Calcedon fiind sinod ecumenic, a toata ortodoxia, iar Duhul Sfant marturisind ortodoxia prin gurile Sfintilor Parinti, in urma carora au fost anatemizati cei ce nu il mai aveau pe Duhul Sfant.

Nu pot fi numiti cei ce nu Il mai au pe Duhul Sfant ortodocsi, iar sintagma ortodocsi necalcedonieni este una absurda. Nu pot fi numite ortodoxe niste biserici care s-au indepartat de la biserica mama, una fiind biserica ortodoxa, iar cei ce sunt altfel nefiind ortodocsi.

Pana in urma cu aproape jumatate de secol, pentru milioanele de crestini ortodocsi orientali, raspanditi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar si in diaspora lor, noi, ortodocsii de rit bizantin, eram considerati nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziti.

Se relativizeaza in acest paragraf problema ortodoxiei unei biserici, considerandu-se ca este o chestiune de considerare. De asemenea, se face hula impotriva noastra, a ortodocsilor, circumscriindu-se ritul nostru dumnezeiesc la un areal geografic ce margineste o realitate duhovniceasca cu una spatiala, denumindu-se rit bizantin, si se spune ca pentru niste eretici, noi eram eretici, punandu-se aceasta hula prin relativizare la acelasi nivel cu o marturisire de credinta ortodoxa venita prin Duhul Sfant, si anume ca ereticii monofiziti sunt monofiziti, hotarare soborniceasca de la Duhul Sfant.

De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie si Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, si al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Asadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adica de erezia lui Eutihie care considera ca in Iisus Hristos este doar o fire – cea divina, care a absorbit-o pe cea umana. In schimb, orientalii au raspuns prin acuzatia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care invata ca in Mantuitorul exista doua persoane (si nu firi): cea divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, si cea umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. Deci toata contradictia, si apoi schisma existenta pana astazi, a pornit de la neintelegerea corecta a celor doi termeni “persoana” si “fire”.

Se numeste o marturisire de credinta ortodoxa acuza bizantina, realizandu-se hula impotriva Duhului Sfant, in acest moment autorul articolului iesind din ortodoxie, si devenind eretic. Se minte bazandu-se pe lipsa de informare a cititorului ca o marturisire venita de la Duhul Sfant si soborniceasca se datoreaza unei confuzii omenesti. Autorul iarasi cade in erezie.

Cultul vorbeste de doua firi. Insa cercetarile recente si dialogul intreprins in a doua jumatatea secolului trecut intre reprezentantii celor doua grupuri au dus la concluzia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Se inlocuieste marturia Duhului Sfant de la Calcedon cu cercetarile recente si dialogul, si pe baza unor lucruri omenesti, nu de la Duhul Sfant, se indrazneste ca niste eretici sa fie denumiti ortodocsi, prin afirmatia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Autorul cade in hula fata de Duhul Sfant si iese din ortodoxie, conditionand ceea ce el numeste ortodoxia de cercetarile recente, nu de marturia lui Dumnezeu prin Duhul Sfant prin Sfintii Parinti.

Parintele profesor Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti a studiat in amanunt cartile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar si teza de doctorat pe aceasta tema. “Personal am aceasta convingere ca sunt intr-adevar ortodocsi, n-au nici o legatura cu monofizitismul. Nu am gasit in nici o carte de cult, in imnuri liturgice si nici in rugaciuni idei monofizite. Ci peste tot numai marturii despre cinstirea celor doua firi ale Mantuitorului”, spune pr. Necula.

Aici se spune ca ereticii monofiziti marturisiti astfel de Duhul Sfant sunt sunt intr-adevar ortodocsi. Aceasta afirmatie este eretica, caci este impotriva Duhului Sfant care a vorbit la Calcedon prin Sfintii Parinti si articolul care o contine este eretic.

“Predicatorii, arhiereii si Patriarhul nostru recunosc ca dialogul intre biserici a scos la iveala unitatea de doctrina, spune Talaat Takla Mourkus Ataas, presedintele Asociatiei Ortodoxe Copte “Sfantul Mina” din Bucuresti. In toata istoria noastra am avut o conceptie ireala despre Bisericile Bizantine. Asa cum bizantinii ne numeau monofiziti, asa si noi ii numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicatii ortodoxe clare. A fost o neintelegere de termeni. Nu exista lipsa de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos in Biserica Copta.”

Aceasta afirmatie este plina de venin eretic. Daca un Sinod Ecumenic nu a scos la iveala ortodoxia, ci un dialog lipsit de Duh Sfant , caci ortodoxia este soborniceasca, si nu pe dialog, ci pe sobornicitate Duhul Sfant marturiseste ortodoxia, atunci erezia si veninul acestei afirmatii este limpede. Revelatia Duhului Sfant de la Calcedon si ortodoxia de la Duhul Sfant este acuzata de conceptie ireala. Aceasta este erezie.

Se spune ca explicatia de la Duhul Sfant de la Calcedon este absenta, si se spune ca n-a existat o explicatie ortodoxa clara. Aceasta este erezie. Se spune ca o marturisire ortodoxa a fost o neintelegere de termeni, o marturisire venita de la Duhul Sfant, de oameni pentru care termenii, si limba, erau de la har intelese si discernute, adica de la Duhul Sfant, caci Sfintii Parinti erau inspirati de Duhul Sfant si erezia o vedeau din Duhul Sfant.

Biserica Copta nu este biserica, caci numai bisericile ortodoxe care stau in sobornicitate sunt ortodoxe. Aceasta este ca tot articolul erezie.

Unire nefinalizata

La aceste concluzii a ajuns si dialogul intre cele doua grupari de biserici ortodoxe. Prima intalnire, neoficiala, a avut loc in 1964 in Danemarca. La sfarsitul discutiilor s-a semnat o declaratie comuna, din care reiesea ca intre cele doua Biserici nu exista deosebiri de doctrina, iar diferentele sunt mai mult de terminologie. Din partea BOR a participat prof. Nicolae Chitescu. Au urmat alte trei intalniri neoficiale, pentru ca in 1985, la Chambésy, sa fie prima intrunire oficiala. Dar prima declaratie comuna a venit la urmatoarea intalnire, in 1989, din Egipt: “Noi suntem de acord sa condamnam ereziile nestoriana si eutihiana. Noi nu separam, nici nu divizam natura umana de natura dumnezeiasca in Hristos. Cele patru expresii folosite pentru a descrie taina unirii ipostatice apartin traditiei noastre comune (neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit, n.r.)”. Tot atunci s-a renuntat la denumirea de “Bisericile necalcedoniene” fiind inlocuita cu “Bisericile Orientale Ortodoxe”. Peste un an, la Chambésy, intr-o noua runda de discutii, orientalii au recunoscut si definitiile ultimelor patru sinoade ecumenice (IV-VII).

In acest paragraf se face deosebire intre doctrina si terminologie. Doctrina si terminologia luate separat nu inseamna nimic, ci dogma este expresia ortodoxiei data de Duhul Sfant. Nu exista in ortodoxie doctrina si termninologie, ci Adevar revelat dogmatic, teologic, in care cuvintele surpind Adevarul ortodox.

Se numeste traditia ortodoxa comuna cu o falsa eretica traditie copta. Nu exista traditie decat in Duh Sfant, si Duhul Sfant se manifesta in biserica prin totul, deci cei ce nu sunt in Duhul Sfant nu au traditie in sens dogmatic, iar aici punerea la o lalta a traditiei Duhului Sfant si a ratacirii este erezie.

Asa-zisii orientali nu au recunoscut cele 4 sinoade, pentru ca pentru aceasta ei trebuiau sa se reboteze, si sa paraseasca total haina lor murdara eretica pagana si sa devina ortodocsi, astfel ei putand recunoaste cele 4 sinoade ecumenice. Ceva ce spune ca recunoaste ceva ortodox dar nu este ortodox nu le redcunoaste, caci nu are harul Duhului Sfant, iar harul Duhului Sfant conteaza.

Ei au zis-asa recunoscut sinoadele pastrandu-si ratacirea intacta, si amestec al intunericului cu lumina nu este. Afirmatia este eretica.  Se foloseste cuvantul definitii, nepotrivit pentru Adevarul Duhului Sfant.

Ultima intrunire a fost in 1993, la Chambésy. Cu aceasta ocazie s-a hotarat ridicarea anatemelor si restabilirea unitatii eclesiale. “In 1993, noi am semnat actul de unire definitiva cu aceste biserici, si urma ca sa definitivam modalitatile de conslujire, chiar de impartasire si impreuna slujire a Sfintei Liturghii. Dar au intervenit unele semne negative din partea Bisericilor Ortodoxe Grecesti si Rusesti si s-a amanat. Dar documentul exista, fiindca el a fost semnat de toti reprezentantii bisericilor ortodoxe si vechi orientale”, spune pr. Nicolae Necula, reprezentant al BOR la dialog alaturi de Mitropolitul Antonie Plamadeala.

Cine se uneste cu cei dati anatema nu prin sinod, ci prin conferinta sau alte chestii este anatema, caci numai prin sinod ereticii renunta la erezie si sunt primiti in sobornicitate, iar acesta nu a fost sinod.

Actul de unire este eretic, nefiind mai prejos decat unirea cu Roma eretica sau alte acte similare, este eretic, iar bisericile ortodoxe care au semnat acest act raman ortodoxe numai din cauza ca acest act nu este sinodal si nu are valoare in ortodoxie, fiind o hartie fara rost.

Bisericile ortodoxe ruse si grecesti au marturisit ortodoxia, si iata cum sobornicitatea ortodoxiei a salvat iarasi ortodoxia multora, caci Duhul Sfant lucreaza prin sobornicitate.

Documentul este periculor pentru ca insituie o autoritate alta decat sobornicitatea in ortodoxie care instituie elemente de compententa sobornicitatii, si aceasta practica trebuie incetata.

Este bine pentru sobornicitatea ortodoxiei ca acest document sa fie anatemizat, si ortodoxia sa nu se mai intineze cu lucruri ce nu sunt de la Duhul Sfant.

“Nu este nevoie de o liturghie noua”. Cu toate acestea, intalnirile au continuat la Atena si Damasc, pe subcomisii, in care s-a pus problema in ce limba se va sluji. “S-a spus foarte limpede: in momentul in care ne ducem intr-o biserica veche orientala se oficiaza cultul Bisericii de acolo, in limba respectiva si intr-o traducere in engleza. Iar intr-o biserica ortodoxa rasariteana se slujeste liturghia bizantina. Nu este nevoie de o liturghie noua sau ceva hibrid, creat special pentru asa ceva, fiindca avem o bogatie extraordinara de creatii liturgice cultice care depasesc orice imaginatie si orice inspiratie care am mai avea-o noi acum. Nu avem nevoie de ceva nou, avem fiecare o zestre extraordinar de bogata, mostenita din timpul Sfintilor Parinti. De aceea, in cult putem sa ne vedem adevarata identitate. Invataturile de credinta, marturisirile de credinta si studiile de teologie au mai variat din cand in cand, dar, daca cercetam cartile de cult, ne dam seama ca invatatura Bisericilor Vechi Orientale este una ortodoxa, nu una monofizita. De aceea, izvorul principal, zic eu, sunt cartile de cult, nu manualele de teologie care s-au scris, intre timp, de o parte si de alta”, crede pr. prof. Necula.

Cred ca asemuirea slujirii ortodoxe liturgice, ingeresti si singura ortodoxa cu erezia si preadesfranarea ereticilor este erezie si numai alaturarea este anatema.

De asemenea, apare iarasi afirmatia eretica ca aceia sunt ortodocsi, si prin aceasta cel ce o face cade din ortodoxie si este anatema. De asemenea, se face o distinctie intre cartile de cult si manualele de teologie, si se compara cartile de cult ortodoxe, care sunt singurele care merita numite carti de cult, cu cele eretice, care nu sunt carti de cult, ci manuale de vrajitorie sau asa ceva.

De asemenea, se introduce factorul timp in ecuatie, si se da impresia ca manualele ortodoxe de teologie ar fi eretice pentru ca nu numes pe ereticii monofiziti cum ar vrea autorul acestei afirmatii, desi aceste manuale sunt arpobate de Sfantul Sinod si sunt ortodoxe. nu trebuie sa relativizam lucruri marturisite de Duhul Sfant, caci aceasta este hula impotriva Duhului Sfant, adica erezie, si este anatema.

“Noi trebuie sa ne reconsideram aceasta atitudine si sa scoatem din cartile de cult anatematismele impotriva lor, pentru ca n-au fost vinovati. Ei erau nationalisti puri, tineau foarte mult la poporul lor. Spre exemplu, ortodocsii copti sunt foarte buni egipteni – sunt adevaratii egipteni, pentru ca arabii s-au suprapus peste ei – si tin la traditiile lor adevarate. De aceea merita toata atentia”, mai spune parintele profesor

Aceasta afirmatie este telul in viclenie al acestui articol, si indeamna nesocotirea unor anatematisme sobornicesti ce sunt de la Duhul Sfant. De asemenea, se cade in justificarea ereziei prin nationalism, si se raporteaza conditia de a fi in harul Duhului Sfant sau nu la elemente istorice, justificandu-se prin aceasta o erezie ce vine de la diavol.

Se spune ca cineva care nu este ortodox merita toata atentia referindu-se indirect la o atentie ce ar trebui sa duca la legitimarea ereziei lor, deci o atentie impotriva Duhului Sfant.

De asemenea, trebuie stiut ca cine ridica anatematisme contra ereticilor date prin sobornicitate iese din sobornicitate si pierde ortodoxia.

Catolicosul armean, nascut in Romania

Despre relatiile actuale dintre BOR si Bisericile Ortodoxe Orientale am aflat detalii de la pr. Michael Tita, consilier patriarhal pe probleme externe. Potrivit acestuia, relatiile se desfasoara in cadrul dialogului teologic cu ortodocsii orientali (Biserica Ortodoxa cu Bisericile Orientale). Insa, o relatie mai apropiata este cu Biserica Armeana. Fostul catolicos al Bisericii Armene, Vasken I Baljian, s-a nascut in Bucuresti. “A fost un patriarh foarte venerat. In acea perioada la noi era patriarh Iustinian. Au fost relatii foarte bune intre cei doi. Si acum avem relatii foarte bune, mai ales ca exista o episcopie armeana in Romania, veche de la 1400. Insa, ei fiind un popor care a trecut prin multe incercari, la fel ca si noi, foarte multi au emigrat, avand o diaspora foarte puternica. In general, toate bisericile acestea orientale au o diaspora foarte puternica si activa. Armenii sunt raspanditi peste tot. Sunt oameni instariti, foarte bogati si atasati de biserica. Si coptii au comunitati foarte puternice in SUA, Australia, Europa Occidentala etc.”

Se numeste erezia armeneasca, anatemizata prin atatea sfinte sinoade, cu care Sfantul Nifon, Sfantul Neagoe Basarab, Basarab Tepelus, Stefanita, Alexandru Lapusneanu, Sfantul Paisie Velicikovscki si toti ortodocsii au luptat pe plaiurile noastre biserica ortodoxa, iar acel eretic armean din fruntea lor se cheama patriarh, aici facandu-se inca o hula sobornicitatii bisericii ortodoxe. Anatema.

Asemanari si deosebiri in cult

Parinte profesor Necula, care este specificul cultului Bisericilor Vechi Orientale, in general, si al Bisericii Ortodoxe Copte, in special?

Au o traditie liturgica foarte asemanatoare cu cea din Biserica Ortodoxa, fiindca au fost biserici care pana in secolul al V-lea au fost impreuna, separandu-se in urma sinodului de la Calcedon, invocand sub forma de motiv teologic separarea religioasa, deoarece doreau sa se elibereze de sub tutela bizantina.

Credinciosul care participa la slujbele din Biserica Ortodoxa Copta ramane foarte surprins ca in afara de limba (araba si copta), care n-o poate intelege, aproape ca se afla intr-o biserica ortodoxa. Sigur ca textul liturghiei in mare se deosebeste de al nostru, fiindca ei savarsesc liturghia Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Grigore de Nazianz si a Sfantului Chiril al Ierusalimului. Dar momentele principale sunt aceleasi. De aceea toata viata liturgica, randuielile liturgice, institutiile bisericesti legate de viata liturgica sunt asemanatoare cu cele din Biserica Ortodoxa Rasariteana.

Se numeste aurul, adica Litrughia ortodoxa, asemanator cu mizeria, adica curvia eretica. Anatema. Se justifica o erezie printr-o alta erezie, spunandu-se ca au cazut din Duhul Sfant pentru ca n-au vrut sa fie in Duhul Sfant. Anatema.

Se desemneaza ruptura de Duhul Sfant ca ruptura de Bizant, numindu-se cu alte cuvinte erezia pentru a nu se vadi, si se numeste ortodoxia tutela bizantina, folosindu-se un concept lumesc inventat astazi pentru o realitate ortodoxa de la Duhul Sfant. Mana autorului scrie fara mintea sa. Se spune ca o separare de biserica ortodoxa are motivatie teologica, ca si cum asta n-ar justifica separarea, dar tocmai asta este separarea. Nu stie mana ce zice mintea.

Acum autorul se vadeste si arata ca este fara minte. Spune

Credinciosul care participa la slujbele din Biserica Ortodoxa Copta ramane foarte surprins ca in afara de limba (araba si copta), care n-o poate intelege, aproape ca se afla intr-o biserica ortodoxa.

Numeste erezia Biserica Ortodoxa, ca apoi sa spune ca credinciosul aproape se afla intr-o biserica ortodoxa. Se contrazice, si-si vadeste erezia si nebunia. De aceea am spus ca este fara minte. Sau are minte dar lucreaza pentru tatal nebuniei.

Apare inca o contradictie, ceea ce arata ca autorul nu isi poate stapanii termenii. Si spune si hula. Spune ca exista doua biserici ortodoxe, una ortodoxa rasariteana, si una copta. Duhul Sfant este unul intr-o singura biserica soborniceasca. Cine spune ca in afara sobornicitatii este Duh Sfant este anatema. Apoi foloseste pentru biserica ortodoxa numele rasariteana. Ce sa credem? Ca este stilist, ca aceia mai adauga alte lucruri la singura denumire soborniceasca a bisericii ortodoxe, si anume la cea ortodoxa. In orice caz este eretic.

Si ei cinstesc sfintii?

Da. Noi am decretat prin Sinodul IV Ecumenic cinstirea sfintilor si a moastelor, iar ei s-au separat imediat dupa sinod. Cu toate acestea, au si ei un cult, poate mai puternic, al icoanelor, sfintilor si moastelor. In toate bisericile copte gasim aceasta dragoste deosebita.

Orice cinstire a sfintilor si icoanelor este in Duh Sfant. Cine nu este in Duh Sfant nu cinsteste, ci huleste, iar ceea ce zice el ca sunt icoane nu sunt icoane, ci idoli ai desfranarii. Ortodoxia nu decreteata, ci marturiseste de la Duhul Sfant. Dragoste nu este decat in ortodoxie, caci dragostea este de la Duhul Sfant.

Cum pregatesc Sfanta Impartasanie?

Ca si noi, cu paine dospita, pe care o fac in ziua respectiva sub forma unor azime mari; nu au numai sfantul agnet si celelalte, ci pur si simplu folosesc o paine intreaga. Dar au aceeasi invatatura despre Sfanta Impartasanie, cred in realitatea Trupului si a Sangelui Mantuitorului Iisus Hristos in Sfanta Impartasanie

Mare erezie! Ochii mei nu-si pot veni in fire. Se compara Liturghia noastra de la Duhul Sfant, ortodoxa, cu o erezie spurcata, care nu are Sfant Agnet, dar nu numai Sfant Agnet, adica Trupul Mantuitorului, dupa prefacere, ci nimic. Se spuen ca nu au numai, de parca ei ar avea mai mult, desi ei au curvie, si iad. Invatatura ortodoxa este de la Duhul Sfant, iar ceea ce este in parelnice forme terminologice la fel, nu este, caci nu este in Duhul Sfant, iar Adevarul este numai in Duhul Sfant. De aceea Sfantul Maxim spunea ca nici daca diavolul spune adevarul, sa nu-l credeti. Daramite sa marturisiti ca el. Cine spune ca nu marturiseste ca ortodocsii, ci ca el, sa fie anatema.

Celelalte randuieli sunt asemanatoare cu cele din Biserica Ortodoxa. Au o slujba denumita “a tamaierii de seara”, care este slujba Vecerniei, “slujba tamaierii de dimineata”, care este slujba Utreniei. Sfintele Taine, ca randuiala, sunt poate mai lungi sau mai scurte, dar se aseamana foarte mult. Ritualul cununiei este mult mai dezvoltat decat la noi si rolul pe care il joaca mirii este important – la un moment dat isi schimba intre ei verighetele -, au o participare mai directa la aceasta slujba

Se numesc randuielile din predania Duhului Sfant iarasi asemanatoare cu cele diavoleste. Unde este asemanarea intre Duhul Sfant si diavol? Se spune despre curviile lor ca sunt Sfinte Taine, si ca pot exista Sfinte Taine care sa se asemene. Exista un singur set de Sfinte Taine, cele ortodoxe, iar altceva e curvie.

Cum se numeste cununie curvia? Si mirii lor au mai multa participare decat noi la curvie, daca au ceva mai mult, nu in ortodoxie. Pentru ca ei au numai participare la curvie, iar noi avem numai la har. Deci sa fie anatema.

Se regasesc in cultul bisericilor acestora instrumente muzicale?

Au o muzica bisericeasca foarte dezvoltata, canta toata lumea, au cete intregi de diaconi, care sunt de fapt cantareti, si au un acompaniament muzical de timbale, tobe si de triangluri; doar aceste instrumente de percutie, in rest n-au nimic altceva, orga sau instrumente de muzica. Sunt foarte ritmici, probabil influentati de arabi. Dar muzica bisericeasca este o muzica a lor, se deosebeste de muzica araba, este o muzica cu totul aparte, o canta in biserici, o stie toata lumea. Ciudat, cu toate ca limba copta nu se mai vorbeste, o stiu pe deasupra. Canta si slujesc in limba aceasta, pe langa textele care se citesc din Apostol si Evanghelie, iar textele din liturghii se canta si in copta, si in araba. Este impresionanta participarea credinciosilor copti la Liturghie. Cand rostesc Tatal Nostru, este o mare de lume care se roaga. De exemplu, in Catedrala Sfantul Marcu din Cairo, care este o biserica uriasa, cea mai mare din Orientul Mijlociu la ora actuala, o mare de lume ridica mainile catre cer si invoca pe Dumnezeu rostind Tatal Nostru; ti se face parul maciuca cand auzi cum se roaga. Sunt extraordinar de credinciosi si de atasati Bisericii lor.

La crasma se canta din instrumente, si cum acele capisti ale lor sunt crasme ale imbatarii cu satana, nu ma mir. Dar un ortodox sa alature crasma bisericii este de mirare, si el nu mai e ortodox, cel putin in acest text, daca nu se leapada de el. Se numeste desfranarea lor Liturghie. Se spune ca se roaga. Poate satanei, tatal lor, nu lui Dumnezeu. se numeste capistea din Cairo catedrala, admintandu-se episcopat eretic, si biserica, iar ei sunt numiti credinciosi. Poate satanei, si adunarii dracilor sai, nu altcuiva.

Pastele in Egipt

“Data Pastelui este aceeasi la toate Bisericile Ortodoxe, fie ele Rasaritene sau Orientale. Perioada pascala se intinde tot de la Inviere pana la Cincizecime. In aceasta perioada, noi, in Biserica Copta, nu postim deloc, nici miercuri, nici vineri. Salutul este acelasi, “Hristos a inviat!” – “Adevarat a inviat!”. Liturghia din noaptea de Pasti nu incepe peste tot la ora 12, ci uneori mai devreme – 19.00, 21.00 sau 20.00 – si se termina in jur de ora 01.00-02.00 noaptea. Bucatele sunt aceleasi, mai putin mielul, deoarece carnea de oaie este consumata regulat, taiem mielul saptamanal.

Se numeste erezia lor Paste. Se numeste ca au perioada pascala, Inviere si Cinzecime. Numai in Duhul Sfant sunt acestea, nu la eretici. Se justifica incarcarea randuielii postului miercurea si vinerea. Nimeni nu poate marturisi adevarul decat in Duhul Sfant, iar pe diavol nici de spune adevarul sa nu-l credeti. Se numete iarasi curvia lor Liturghie.

Luni, a doua zi de Inviere, avem o sarbatoare foarte mare, a primaverii, care este legata intotdeauna de Inviere. Interesant la aceasta serbare este faptul ca participa toti egiptenii, atat musulmani, cat si crestini. In aceasta zi se mananca oua rosii si peste. Cu aceasta ocazie se face o slujba speciala. Oul si pestele simbolizeaza Invierea: oul mormantul inchis, dar care are ceva viu in el, iar pestele fiind mort, totusi nu este stricat.

Se justifica sarbatorirea dintre pagani si eretici, ceea ce este bine, caci se marturiseste ca dracii impreuna traiesc, dar se trimite aceasta pangarire catre Sfanta Ortodoxie, si aici este erezia. Simbolismul eretic este eres, si nu se compara cu cel al ortodocsilor.

Postul Pastelui este acelasi, poate uneori mai aspru. Spre exemplu la Florii sau la Buna Vestire nu se dezleaga la peste. Sau in saptamana pregatitoare, a Branzei, in Biserica Copta nu se mananca branza, ci tot de post, dar cu un regim alimentar mai usor; chiar si numarul metaniilor este mai mic decat in timpul postului efectiv”, explica Talaat Takla Mourkus Ataas, originar din Egipt.

Monofizitism. O randuiala ce necinsteste ceea ce ei numesc Buna Vestire, caci sarbatorile numai in Duh Sfant sunt. Normal ca negand natura umana, ei nu se bucura. Sa fie anatema. Randuieli eretice sunt prezentate in comparatie implicita cu cele ortodoxe, ceea ce este erezie.

Bisericile Ortodoxe Orientale astazi

Bisericile Vechi Orientale au alcatuit un grup de Biserici cu o organizare de sine statatoare, conducere proprie si cult propriu in limba nationala. Ele se caracterizeaza printr-o puternica traditie veche si o viata cultica foarte intensa. La ora actuala, aceste Biserici sunt:

Se numesc erezie biserica. Grup, adica secta, capiste, e corect. Dracul e vechi de cand lumea.

Biserica Apostolica Armeana este una din cele mai vechi Biserici crestine, intemeiata istoric de Sfantul Grigorie Luminatorul, la inceputul secolului al IV-lea. Centrul religios este la Etchmiadzin. Intaistatatorul poarta numele de catolicos. Limba de cult e armeana veche.

Biserica copta din Egipt a fost intemeiata, dupa traditie, de Sfantul Evanghelist Marcu. Cultul este in limba copta. Din secolul al VIII-lea, limba curenta este araba. Foarte intensa este astazi misiunea monahala. Are sapte seminarii teologice si un Institut de studii copte la Cairo. Are multe parohii in Europa, USA, Canada si Australia, numarand aproape 18 milioane de credinciosi. Intaistatatorul este “papa si patriarh”.

Biserica Etiopiana, de departe cea mai numeroasa – 45 de milioane -, isi are originea in secolul al IV-lea, intemeiata de Sfantul Frumentiu, hirotonit de Sfantul Athanasie al Alexandriei. Apogeul acestei Biserici a fost in secolul al XV-lea. In practicile liturgice pastreaza inca traditii iudaice. In 1959, a fost ridicata la rangul de Patriarhie. Titlul intaistatatorului este de patriarh.

Biserica Siriana isi are originea din perioada apostolica, numita “iacobita” sau “siro-iacobita”. Cultul este in siriaca veche. Daca in Evul Mediu a cunoscut o mare inflorire, dupa invazia mongola a inceput sa decada si din cauza turcilor. Titlul intaistatatorului este de patriarh. Patriarhii si-au avut resedinta in Antiohia, apoi in Damasc, din 1959. Are o diaspora destul de mare in USA, Australia si Canada.

Biserica Siriana Malankara s-a format prin separarea credinciosilor tomiti din Biserica Asiriana a Rasaritului din India, care erau catolici, si trecerea sub jurisdictia Bisericii siriene iacobite, in secolul al XVII-lea. A avut statut de Biserica autonoma. Se afla in provincia Malabar din India. Din secolul al XlX-lea s-a numit “siriana a Sfantului Toma” din India, cu practici ale Bisericii Siriene. Are un Seminar teologic la Kottayam, scoli, colegii, spitale si orfelinate. Are o diaspora bine organizata in USA, Marea Britanie si Australia. Intaistatatorul are titlul de catolicos.

In acest paragraf se justifica unirea cu iudaizanti si oameni iesiti din erezia catolica. Oare suntem chiar asa de neghiobi? Oare am ajuns asa de neintelepti incat sa inghitim aceste mizerii? Cum se poate sa se prezinte intr-un ziar ce are binecuvantare patriarhala asemena erezii ce nici nu sunt de conceput pentru un om normal?

Sunt convins ca PF Daniel nu a vazut acest articol. Trebuie sa il vada si sa isi ia binecuvantarea de asupra sa. Trebuie retrase toate numerele din Lumina de pe piata, si trebuie condamnat public tot prin media acest gest eretic. Vad ca apare o tendinta. Sa se foloseasca presa pentru erezii.

Acum o saptamana a fost dat un comunicat tot eretic prin care ieromonahilor li se interzice sa oficieze cununii si botezuri. Prin acest comunicat, se introduce o diferenta intre preotia de mir si cea monahala, desi este aceeasi. Se fac doua preotii, una cu cinci taine, si alta cu sapte. Aceasta este erezie si trebuie retrasa, iar scuzele de rigoare cerute.

Recent doua publicatii ortodoxe au fost interzise de catre Patriarhie, pe un motiv lumesc si nu pe motive canonice, asa cum ar trebui interzis ziarul “Lumina”. Dar cine sa o faca?

Media bisericeasca trebuie sa fie controlata in privinta marturisirii ortodoxiei, pentru ca aici este vorba de ortodoxie si de Duhul Sfant.

Cu respect, Staretu Stefan, student anul II, Istorie, Iasi