Cazuri de persoane care dupa ce au luat un card bancar cu cip au cazut prada vrajmasului diavol

PRIMUL CAZ

Ma numesc .X
Doresc in aceste cateva randuri sa va relatez o mica intamplare personala care a avut ecouri profunde la nivel sufletesc.
In primavara acestui an (2008) am hotarat sa imi fac un CARD de cumparaturi pe internet. Dupa cateva cautari pe unele forumuri am gasit cea mai buna ocazie: Cardul de la Banca Transilvania, BT MONDO-care este recunoscut international la cumparturi online. Bun. Punct ochit,punct lovit. In cateva zile, la o agentie a BT mi-am deschis cont si Card. Nelinistea mea in privinta multor atentionari(spirituale-duhovnicesti) asupra acestor carduri a fost repede spulberata de imensul orizont al www-ului care se deschidea in fata ochilor mei. Site-uri peste site-uri, care mai de care stilizate si atragatoare incepusera sa ma imbie cu o gramada de produse atractive. Regele “comertului digital” -EBAY&PAYPAL, deja imi facea cu ochiul atragator.A fost doar o chestiune de timp pana cand aveam sa-mi pierd mult nopti si seri fara rugaciune (doar asa ,pe fuga-cele incepatoare) in compania acestor titani ai WEB-ului.
Marea mea bucurie fu intrerupta de imposibilitatea de a face tranzactii online datorita, insa, neacceptarii serviciului Paypal de a lucra cu banca mea.Suparari,peste suparari, am decis sa vad ce se intampla.Am mers la Banca, dar cei de acolo mi-au zis ca nu sunt probleme. Asa ca mi-a ramas ultima solutie: sa caut din nou pe forumuri.Alte nopti pierdute, suparari,dezamagiri,insa la inceputul unei dimineti am gasit solutia: Banca ING scosese pe piata un card “destept” , care continea “CHIP’ cu tehnologie “RFID”(ceea ce aveam sa aflu mai tarziu despre aceasta tehnologie-dureros).Sistemul era perfect si totodata promitator. Am hotarat astfel sa imi fac un Card VISA Electron la ING Bank. Prilejul de a face doar 5 min pana la sediul lor m-a urnit intr-o dimineata plina de soare. Ajuns in fata relatiilor cu clientii, am dat peste o doamna buna voitoare si intru totul”zambitoare” care m-a intrebat politicos ce doresc. I-am spus despre dorintele mele de a face cumparaturi online pe web si aceasta m-a asigurat ca “am venit unde trebuie”.

Oare venisem “unde trebuia” ?

In momentul in care mi-a explicat sofisticaria tehnologica proprietara doar grupului ING despre aceste “Card-uri”, am avut,dintr-odata, un sentiment, o senzatie stranie.O durere launtrica a inimii m-a cuprins,o neliniste, ca si cand cineva ti-ar implanta un pumnal in inima, cu ura,dorind sa se uite in ochii tai,sorbindu-ti ultima picatura de viata.Totul s-a petrecut la nivel de secunde, nici nu am avut timp sa ma gandesc daca e bine sau rau ce fac.A fost un simtamant care a depasit stadiul discernerii mele rationale. Acelasi simtamant l-am avut cand mi-am condus bunicul pe ultimul drum al acestei vieti,pe un drum de munte, intr-o zi deloc friguroasa de iarna.
Undeva, in strafundurile inimii mele stiam ca ceva era in neregula cu ceea ce facusem, ca dadusem voie unei “stari” interioare sa ma corupa si sa ma domine. (Acum, cand sunt deja eliberat de cele nesabuite ale mele-pot privi intr-o alta lumina lucrurile)
Nu doresc sa generalizez trairile mele, sunt doar ale mele, simtamintele,durerile, “placerile de moment” au participat toate,laolalta la schimbarea starii mele sufletesti,stare pe care o voi analiza ceva mai tarziu.
Intr-un fel sau altul, stiam launtric ca acea stare a durerii inimii de la ING era strans legata de acel card.Dar “bucuria privelistii digitale” care se deschisese in fata ochilor mei era cu mult mai mare decat avertismentul multor parinti si frati crestini.
Asadar, am hotarat sa neglijez acele mici “rabufniri” ale inimii si sa dau curs vietii cotidiene.Devenisem un om modern. Aveam doua Carduri, navigam de “placere” pe marile site-uri comerciale, puteam vitual sa cumpar tot ceea ce imi doream,bineinteles in functie de posibilitatile mele financiare.Au inceput alte zile si nopti pierdute, in sisteme de “licitatii” electronice, in cercetari si speculatii de “marketing” pt. oferte bune. Toate acestea mi se pareau minunate, mai ales ca noi, romanii, nu avusesem ocazia sa traim ca “europenii sau americanii”. Deja ma integrasem in mare “familie EBAY”.Eram ca si unul de-al lor.
Daca lucrurile pareau frumoase”in exterior”, in interior, insa, o mare prapastie se adancea din ce in ce mai mult. Simteam ca nu imi mai pot controla puterile sufletului.Stateam duminica la Biserica ,ajungand sa privesc din ce in ce mai des ceasul care urma sa ma trimita acasa mai repede, sa imi pot relua “noile” preocupari.
Cred ca acuma (dupa ce am renuntat la carduri) imi dau seama mai bine, pe pielea mea, cat de usor intra in vietile noastre acest sistem murdar. Te simti ca un numar intr-o turma, exact ca in filmul acela “Endgame”. Ajungi, intr-un fel, asa cum zicea Parintele Iustin Parvu int-un interviu ca primesti acea “inraurire demonica” prin acceptarea acestor carduri “cipate”. Si tind sa cred, din ce in ce mai mult ca avea dreptate, mai ales acuma ca am trecut prin atatea.
Informandu-ma despre aceste tehnologii RFID am inceput, incet,incet, sa inteleg ca lucrurile nu prea stau asa cum ar trebui. Din ce in ce mai multe voci si pareri ale Parintilor cu care m-am consultat m-au ajutat ca in final sa iau decizia corecta pt. linistea sufletului meu.
Totul a venit intr-o zi de august , cand am hotarat sa merg la ING si sa dezactivez cardul, cu tot cu cont. Nu prea mai aveam banuti pe el.
In fata ghiseului, o alta doamna prezentabila, m-a intampinat cu acelasi “zambet” comercial, iar la intrebarea “Ce va aduce pe aici, Dl.X..?”, i-am raspuns ca doresc sa desfiintez cardul de la ei. A ramas socata, inghetand cateva clipe.Probabil ca am reusit sa o derutez destul de mult. Apoi m-a intrebat care este motivul acestei decizii, am preferat sa-i spun ca mai am deja unul la BT si imi este de ajuns. Nu a mai zis nimic si a inceput procedura de inchidere a cardului si contului.Nu stiu daca am facut rau sau bine nespunandu-i adevaratul motiv, dar cred ca pt. una ca ea, care deja este in “sistem”, nu ar fi putut sa ma inteleaga.Imi vin totusi in minte cuvintele Mantuitorului “..nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi.” (Mt.VII, 6)
Cu cateva clipe inainte sa semnez desfiintarea cardului si contului, m-a cuprins pe nesimtite un fior rece,corpul luase o pozitie de zburlire, simtind totodata ca ceva ma “tranziteaza”, ca trece prin mine. Facand un “feedback” pot spune cu certitudine ca era aceeiasi senzatie pe care o avusesem cu cativa ani in urma, la Sf.Manastire Vatopedu, cand mergeam de la ascultarea de seara catre chilie.Raspunsul aveam sa-l aflu a doua zi de la Paintele Theologos (noi ii spuneam Teologu’), atragandu-ne atentia ca multe “hoarde” de vrajmasi se napusteau asupra noastra sa ne sperie,trecerea lor prin trupurile noastre producandu-ne acele stari de friguri si frica.
Stau acum si imi analizez ambele trairi de dinainte si de dupa scoaterea Cardului si imi dau seama ca ceva era in neregula. Undeva, vrajmasul produsese o “fisura” in sistemul meu duhovnicesc, o “fisura” subtila, transparenta ca un fir de unditza in apa.Reusise sa creeze o “punte nevazuta” intre mintea mea si vointa lui.
Astfel,vrajmasul ma facuse sa “gandesc altfel”, sa fiu mai “tolerant” cu cei care isi fac carduri “cipate”, poate ca as fi devenit tolerant si fata de “pecete”, pt. ca cel rau sadise in mine acea”inclinatie-inraurire” rea.
Iar ca sa vedeti ca de fapt aceasta “inraurire demonica” a prins roade, am devenit astfel peste “zi” un misionar al bancii, din proprie vointa, indemand si pe bunul meu prieten de “beneficiile” acestui sistem bancar(ceea ce a culminat cu obtinerea unui card ING si pt. el) .
Astfel,devenisem “misionarul” bancii, din “prostie”. Tare mult mi-as dori ca acest prieten sa renunte la el, nu vreau sa port in suflet si pacatul acesta al “inselarii fratilor”..Sper ca Bunul Dumnezeu sa ma ierte de ceea ce am facut..
Oricum, ma simt mult mai linistit acum, sper sa imi revina incet,incet, linistea pe care o aveam inainte de nesabuita mea “alegere”.
Intr-o vineri de vara, am renuntat si la cel de la BT, si chiar ma simt bine.Intr-un fel ma simt ca si cand as fi recapatat ceea ce pierdusem. Si cand ma gandesc totusi cat de agitat si “multumit” eram cand mi-am facut aceste 2 carduri (BT si ING). Am ignorat complet starile mele sufletesti inainte de ale face.
Repet, nu vreau sa generalizez trairile mele, eu am spus doar ceea ce am simtit si pt. mine a fost cel mai bun lucru sa-mi recapat linistea, prin desfiintarea lor.

Aceasta stare “de dinainte si dupa” am spus-o si duhovnicului meu. M-a ascultat linistit, fara sa scoata vreo vorba, a stat pe ganduri si mi-a dat ceea ce imi doream: “odihna sufleteasca”. Cert este ca nu voi mai face niciodata acest nesabuit de card cu pecete radio-electronica.
Ma simt mult mai bine dupa spovedanie, ca si cand mi s-a luat o piatra din suflet.(simt aceeasi stare dinainte de card – a omului care poate trai liber si fara sofisticariile lor tehnologice).

M-am hotarat sa imi pun trairile mele in legatura cu aceste “experiente” care mi-au tulburat profund linistea sufleteasca, liniste la care sper sa mi-o recapat incet, incet, cu ajutorul Bunului Dumnezeu si a Maicii Domnului.

Celor care au simtamant duhovnicesc (acolo, si o picatura macar), ii indemn , ca unul care a trecut prin asa ceva, sa nu isi faca acel dureros CARD de la ING Bank sau nici unul care are CIP cu tehnologie RFID.
Doresc sa multumesc tuturor care m-au sustinut, in special Bunului Dumnezeu care mi-a dat puterea sa-mi revin, Maicii Domnului care stiu ca nu m-a parasit inca de cand am vizitat scumpa si frumoasa ei Gradina a Athosului, Parintilor care mi-au deschis ochii si m-au intarit in credinta, fratilor care m-au sustinut cu diferitele lor mesaje si tututor care se roaga pt. noi.
Sper ca mica mea experienta sa poata fi de folos fratilor, deoarece si datorita lor am luat cea mai buna decizie.

Mie mi-a fost de-ajuns..

Domnul sa va lumineze calea si trairea curat ortodoxa
al vostru frate intru Hristos,
x.x.

AL 2-LEA CAZ

„Ref. microcipuri pe acte, eu am luat acum cativa ani un card cu microcip (primele care au aparut) desi auzisem cate ceva dar am ignorat in ideea ca e doar un card si rau am facut (pe card este scris numele si semnatura posesorului ca si pe buletin). Tin sa spun ca am avut mari probleme dupa aceea. Am facut si pacate ce-i drept, dar coincidenta a fost cam mare, in ziua in care am primit cardul si l-am semnat (am facut dupa cativa ani legatura), in acea noapte am fost atacata de un duh necurat in somn si cand m-am trezit ma simteam rau, cu greu am facut fata acelei situatii, rugaciuni, aghiasma, tamaieri, (insa povestea a tinut un timp mai lung, manifestari prin casa, imi veneau idei de necredinta, nu mai puteam pronunta in gand numele Domnului, a fost groaznic, de abia dupa ce m-am spovedit -desi mult mai tarziu am precizat acest pacat- si impartasit a fost mai bine, insa a fost cel mai mare cosmar pe care l-am avut vreodata, prin ce am trecut nu pot sa descriu. Nu intelegeam de ce mi se intampla asa ceva (am inteles de abia anul trecut cand cu apelul Par. Iustin). Sau poate sa fi patit aceasta din cauza banilor (vandusem un imobil si ma bucuram sa am mai multi bani)… In orice caz, nu as mai lua niciodata acte cu microcip. As fi curioasa sa aflu si experienta altora care au sau au avut carduri sau pasapoarte cu microcip.
Dumnezeu sa ne fereasca!”

sursa: SACCSIV