Epistola unui sfant contemporan catre romani despre vremurile de pe urma: PREGATITI-VA!

“Domnul sa va binecuvanteze si sa va acopere cu mana Sa cea tare!

Piotr, Piotr, Bunelului ii este tare dor de tine. Piotr, nu stiu daca ne vom vedea in aceasta scurta viata pamanteasca, in aceasta pribegie a noastra catre Cer. Dar fiece scrisorica ce mi-o citeste batiuska V. de la tine si de la voi ma face pe mine, un mosneag noduros si ros de molii, sa iau pulsul inimii mele dulci.

Piotr, Piotr, am aflat si noi – mai bine zis, ingerasii acestia ai mei – prin anunturile care se fac la acest calculator, despre ceea ce se intampla acum in lumea larga. Eu nu stiu cum lucreaza acest aparat, dar V. mi-a spus ca se afiseaza cumva stirile cele mai importante ce se petrec in lume. Oh, inima mea dulce, vezi cat s-a inmultit rautatea in lume? Acolo, in Palestina, este acum mare varsare de sange si lucrurile nu cred sa mearga spre bine. Poate te vei mira, Piotr, dragul Bunelului, ca pe mine, un mosneag, ma preocupa lucrurile acestea; dar voiesc sa vi le zic pentru ca acum sunt vremurile de sfarsit, copile, sunt vremurile de sfarsit! Pacea in lume va fi, curand, un lucru rar.

Oh, dragul Bunelului, eu ma voi duce din aceasta lume desarta in curand, dar voi, voi veti prinde mari grozavii si mari rautati. Cand vor fi anume toate acestea?, il veti intreba pe Bunelul. Ei, Domnul Dumnezeu poate grabi sau mai poate amana sfarsitul, dupa a Lui socotinta; rautatea si desfranarea, eresul si delasarea s-au inmultit atat de mult in lume, ca nu stiu cat va mai ingadui Domnul lumea aceasta…

Copile drag, Piotr, sa stii ca grozavia cea mare va fi un razboi intre toate marile puteri ale lumii, si va fi atata foc si prapad peste toata omenirea, ca multi vor vrea sa se fi aflat in pamant, in morminte. Multi vor pieri…

Piotr, inima mea dulce, rostul duhovnicilor nu este sa-i infricoseze si sa-i inspaimante pe fiii lor duhovnicesti. Dar a ascunde adevarul, si anume ca mult nu mai e, ar fi o tradare a Adevarului Hristos.

Pregatiti-va, dragii Bunelului, pregatiti-va… Cum sa va pregatiti? Rugati-va cu sarguinta; Piotr, hrana si bautura noastra este pravila de fiecare zi si sfanta spovedanie. Feriti-va ochii si cugetele de desfranare, caci pentru desfranare va ingadui Domnul acest prapad prin foc.

Piotr, Piotr, cele ce ti se par grele, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt usoare si dulci. Tu stii lucrul acesta. Chiar in mijlocul lumii, harul lui Dumnezeu este cheita care deschide inimile noastre si lasa sa intre Viata vesnica. In mijlocul cetatii, Dumnezeu ascunde multi placuti ai Lui. Asa a fost intotdeauna.

Numai sa strigati, dragii Bunelului, sa strigati la Dumnezeu si la Preacurata Maica Sa cand veti avea vreo greutate pe suflet sau veti da de vreo ispita!

Acum, da, se deschid multe manastiri. Se scriu multe carti. Se tin multe conferinte de pace intre religii. Se infrumuseteaza bisericile cu felurite podoabe, cu aur si argint… Dar Dumnezeu nu cauta la acestea… Dumnezeu cauta la lucrarea tainica a inimii; la lucrarea cea dinlauntru, nu la cea dinafara. Cand se exagereaza cu lucrarea de dinafara, cum se intampla acum, e semn ca s-a parasit lucrarea launtrica… Mi-au povestit multe acesti parinti romani ai mei, de cand ii stiu eu pe ingerasii acestia… Sunt mii si mii de monahi, dar abia daca gasesti vreun povatuitor cu frica lui Dumnezeu. Eu plang adesea pentru aceasta, copile. Sunt multi stareti care se ingrijesc de gospodarie, de chiverniseala, iar de lucrarea launtrica aproape ca nu se grijeste nimeni.

Dragii Bunelului, voi sa faceti asa: petreceti fiecare zi in frica lui Dumnezeu, cu plinirea pravilei si cu gandul ca acea zi poate fi cea din urma. Petrecand asa, nu veti gresi. Chiar daca nu veti putea tine gandul acesta al mortii in fiece zi, macar o clipa, o secunda pe zi sa va ganditi la moarte, si tot va fi bine.
Dar mai cu seama, dragii Bunelului, sa tineti aceasta mare comoara ce a sadit-o Dumnezeu in inimile voastre – dragostea duhovniceasca.

Parinte Filaret, tineti aproape de Piotr. Piotr, cocorul meu alb, tine aproape de batiuska Filaret.

Acum, veniti fiind din Athos, unde ati intampinat multe ispite, asa cum ati scris mai demult Bunelului, trebuie sa va bucurati. Credeti ca Domnul a poruncit dragostea, fiind noi fara de greseala? Sau poruncit-a Domnul dragostea ingerilor din cer? Nu, nicicum, caci acestia sunt duhuri, sunt fapturi netrupesti care Il iubesc pe Domnul, Il slavoslovesc si asculta pururea poruncile Lui.

Nu, Domnul ne-a poruncit noua, celor de pe pamant, dragostea – noua, celor ce suntem tinuti de multe neputinte, celor ce ne oblojim ranile cu harul Sau, celor ce ne sangeram uneori unii pe altii din nestiinta duhovniceasca si din pricina boalelor de care suferim.

Domnul nu a spus: „Vindecati-va mai intai, si apoi faceti faptele dragostei ce va zic”. Nu, Domnul a poruncit sa ne iubim unii pe altii, asa cum suntem – si, pe masura ostenelii noastre, ranele se inchid, sangele se opreste, durerea inceteaza.
Dragostea noastra unul catre altul aduce roua smereniei. Iar, smerindu-ne, ajungem sa iubim mai adevarat. Numai smerindu-ne…

Dragostea este poarta catre cer. Prin aceasta poarta nu intra cei mari ai acestei lumi, cei voinici, cei perfecti. Nu, aceasta poarta este facuta pentru cei ologi, pentru cei garbovi, pentru cei orbi, pentru cei slabanogi, pentru cei paralitici… Dragul Bunelului, drag… Acestia intra pe poarta dragostei si ajung in curtile Domnului, unde incep sa se vindece. Ei nu intra pe poarta dragostei deja vindecati, tamaduiti, ci se vindeca prin dragoste. Hristos Domnul, Dragostea, ii iubeste asa cum sunt si ii vindeca.

Sfantul si feciorelnicul Ioan de-Dumnezeu-Cuvantatorul, la sfarsitul vietii sale imbelsugate de har, doar atat le spunea celor ce insetau de cuvantul mantuirii: „Iubiti-va unii pe altii…“. Si o rostea intr-una. Alta cale nu este…

Dragii Bunelului, Domnul sa va daruiasca a gusta din bucatele Raiului si, mai cu seama, din dulcea smerenie. Voi veti avea multa bucurie unul de la altul si, impreuna, de la Dumnezeu… Tineti aceasta dragoste unul pentru altul, dragii Bunelului, tineti acest dar de la Domnul. Asa cresteti, asa va vindecati, asa va mantuiti… Dragoste fara smerenie nu se poate. O, si pentru a sadi smerenia in inima mea invartosata, eu, mosneagul Selafiil, am racait mult, am zgariat zgura de pe inima mea; mult sange a curs intr-aceasta cercare a mea, si inca n-am izbutit sa ating smerenia.

Nu cumva sa va inchipuiti ca indemnul „Iubiti-va unii pe altii” e usor. Nu! Lumea nu intelege aceasta, si de aceea nu poate iubi. Dar voi, copiii mei, ati inteles acum ca fara sangerare nu se poate! Iese puroiul, se sparge buba, si inca mai ramane de stors… Apoi, cand vine harul, totul se face ca nou.

Va roaga un mosneag, paziti dragostea. Smeriti-va. Fiti o inima, un cuget. Vremurile rele sunt…

Bunelul va recomanda cartile Sfantului Ierarh Ignatie Briancianinov „Asketiceskii opiti” („Experiente ascetice” – n.tr.). Parintii romani mi-au spus ca s-au tradus doua volume si in romaneste, desi lucrarea e mai mare si mai cuprinzatoare. Acolo se afla un fascicul mai marisor ce se cheama „Faramiturile ospatului”. E o lucrare foarte potrivita a o citi in vremurile de acum, mai cu seama concluziile care le infatiseaza Sfantul Ignatie la sfarsitul acestui fascicul. Eu nu stiu, dragii Bunelului, de veti gasi cele ce vi le-am spus, desi imi amintesc ca intr-o scrisorica mai veche ati spus ca aveti scrierile Sfantului Ignatie, pe care le-ati si luat in Athos. Bunelul are o editie mai veche, care are 100 de ani, fiind din 1906, de pe vremea slavitului tar mucenic Nicolae.

Piotr, Piotr, cocorul meu alb, privesc la zborul tau si ma bucur.

Din cand in cand, mai treci si prin fata mosnegutului ros de molii din Siberia; eu ma voi uita pe fereastra si voi vedea cerul senin, si un cocor alb, vestitor al bucuriei.

Te iubesc,
†Selafiil”

(Parintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfantului Arhiepiscop Luca al Crimeii; scrisoarea integrala o gasiti in revista Presa ortodoxa, nr. 6/2009)