Aparitie editoriala de exceptie: Martiri si marturisitori romani din secolul XX. Inchisorile comuniste din Romania

Draga cititorule,

… Titlul e edificator. Si eu ca unul care am trecut prin iadul comunist am descoperit cu durere si dragoste clipe de viata in care am lacrimat, cu trupul si cu sufletul.

Din sirul celor enumerati in pagini, am cunoscut multi. Era normal, am baut din paharul amaraciunii impreuna. Ne-am rugat impreuna. Am subliniat pe cei care i-am cunoscut cu lacrimi. Am retrait momente sublime, cu toata inimaginabila suferinta prin care a trebuit sa trecem.

Multi dintre cei neinitiati, necunoscatori vor zice ca autorul are o imaginatie bogata; numai ca vazand multimea de cifre si date, nu se vor mai indoi.

Omeneste gandind, cine poate sa inteleaga oceanul de ura ce a zamislit atata suferinta, atata jale, atatia morti. Cum sa pricepi spiritul de jertfa, de dragoste fata de cel de-alaturi, daca nu te-a patruns sfatul Mantuitorului: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc”… si mai ales indemnul Apostolului Pavel: „Dragostea toata le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste, dragostea nu cade niciodata!”. Ori seninatatea cu care au intampinat martirii nostri tot soiul de chinuri, nascocite de minti bolnave, al caror poruncitor a fost lucifer – cum sa ne mai miram?

In nevrednicia noastra, a celor ramasi, care mai purtam jugul vietii, plina de ispite si de caderi, de ingenuncheri si pareri de rau, ne rugam Marelui Creator sa-i odihneasca in pace. Avem credinta nestramutata ca jertfa lor n-a fost in zadar si Ei sunt temelia de granit pe care neamul nostru se va ridica.

„De-aceea va zic: Aveti incredere in Dumnezeu, ca va va da putere sa marturisiti pentru El. Traim intr-o lume anarhica, intreaga clasa politica este vrajmasa lui Hristos si slujitoare raului” (Arhim. Justin Parvu). Nu pot sa nu inchei cu trei strofe din rugaciunea lui Andrei Ciurunga (Rugaciune pentru osanditii cazuti):

Primeste Doamne fumul rugaciunii
Ce se inalta, tremurand in grai,
Si urca pana sus pe scara lunii
Spre scaunul pe care stim ca stai.

Ingenuncheati pe lanuri secerate
Rugamu-ne Stapane de apoi
Sa-i vindeci cu azur si bunatate
Pe dusii prea devreme dintre noi.

Ei au plecat cu ranile deschise
De sub inalte maluri ce se rup
Cu visele din gand facute trup,
Cu ranile din trup facute vise.

Ilie Tudor, fost detinut politic