Trei ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Ioanichie Balan – exemplu de demnitate sub regimul comunist

de Ieromonahul Cosma, manastirea Sihastria

Sf. Apostol Pavel indemna pe credinciosii din timpul sau: ,,Aduceti-va aminte de mai marii vostri si privind cu luare aminte cum si-au incheiat viata, urmati-le credinta”. Parintele Ioanichie Balan s-a nascut in ziua de 10 februarie 1930 intr-o familie cu mai multi copii din localitatea Stanita, Judetul Neamt. A urmat cursurile scolii primare si generale din localitate, apoi si-a continuat studiile la un liceu comercial. La finalizarea studiilor, atras de faima staretului Sihastriei, intra in obstea acestei manastiri, in toamna anului 1949, la putin timp dupa ce Parintele Cleopa Ilie, inconjurat de un grup format din 27 de monahi, a fost trimis staret la Manastirea Slatina. Parintele Ioanichie (fratele Ioan) intra asadar in obstea acestei manastiri intr-un moment delicat din istoria ei. Pe de o parte obstea manastirii se injumatatise, fiind oarecum slabita din punct de vedere numeric dar si duhovnicesc, prin plecarea staretului si a celor mai importanti calugari la Manastirea Slatina. Pe de alta parte, in Romania se instalase deja regimul comunist la conducere, care proiecta planuri de subjugare, compromitere si discreditare sau chiar desfiintare a monahismului si a BOR.

Fratele Ioan Balan, fiind un om ,,scolit” pentru vremea respectiva[1] , a fost de un real folos Manastirii Sihastria, care, asa cum am amintit, trecea printr-un moment foarte delicat. El a fost randuit, la putin timp dupa intrarea in manastire, sa se ocupe de cancelaria si aprovizionarea manastirii. Parintele Ioanichie, inca de la inceputul calugariei, a avut preocupari scriitoricesti. In arhiva manastirii se pastreaza date si insemnari referitoare la evenimente petrecute in istoria Sihastriei. Cele mai multe au fost consemnate de el. A fost calugarit de Staretul Ioil Gheorghiu, in luna aprilie 1953 la Manastirea Neamt, primind numele fostului staret si reorganizator al vietii monahale de la Sihastria, Ioanichie Moroi. In acelasi an a fost hirotonit ierodiacon. Intr-un raport al Securitatii din 18 februarie 1950 se mentiona: ,,La Manastirea Sihastria-Neamt se afla tanarul Ioan Balan, din Roman, fost functionar la un magazin de stat, in scopul de a se calugari. Stabiliti care este activitatea susnumitului, legaturile sale, intrucat a fost membru activ al Oastei Domnului, cu toate ca era functionar de stat”[2].

Cu toate ingerintele si intimidarile securitatii, Parintele Ioanichie si-a dus la indeplinire cu mare vrednicie ascultarea incredintata de staretul Ioil Gheorghiu. In primavara anului 1959, la 23 aprilie, Parintele Ioil Gheorghiu este inlaturat din staretie si trimis in viata civila de autoritatile comuniste, dupa mai bine de 25 ani petrecuti in aceasta manastire. Este inlocuit cu Arhim. Maxim Bataca pana la intai septembrie, cand este asezat staret al Sihastriei, Protos. Caliopi Apetri. Parintele Ioanichie reuseste sa ramana in viata monahala, dupa emiterea decretului 410 in anul 1959, datorita interventiei energice a Staretului Caliopi, care avea rude si sustinatori in conducerea regionala a partidului din zona Neamt. Staretul Caliopi reuseste prin multa diplomatie sa castige pentru Manastirea Sihastria statutul de ,,azil pentru calugarii batrani din Moldova”. Prin aceasta, el a realizat doua lucruri deosebit de importante pentru acel moment. A adus la Sihastria un numar mare de calugari batrani, neputinciosi din alte manastiri, pe care nu avea cine sa-i ingrijeasca, in conditiile in care tinerii fusesera scosi din manastire. Situatia nou creata motiva aducerea unor monahi tineri in Sihastria in calitate de ingrijitori ai batranilor.

Intrucat Caliopi Apetri pe toata perioada staretiei, intr-o vreme extrem de grea pentru Biserica, a ajutat si a ocrotit pe multi calugari si calugarite, scosi din manastiri in urma decretului, a fost silit de autoritatile comuniste, prin bunavointa unor ,,buni frati” din cinul monahal, sa paraseasca staretia Sihastriei si manastirea in anul 1971. Parintele Ioanichie Balan, colaborator de baza si prieten devotat al Staretului Caliopi, a intervenit prin cunostinte si relatiile de care dispunea la protipendada vremii, pentru readucerea lui Caliopi la Sihastria. Faptul acesta a starnit reactii adverse cu repercusiuni grave asupra lui Caliopi, care a fost trimis, de ,,canon”, preot-duhovnic la Varatic, dar si asupra Parintelui Ioanichie, care s-au finalizat cu exilul la Manastirea Bistrita-Neamt in perioada 1971-1990. In 2010, se implinesc trei ani de la trecerea in vesnicie a Parintelui Ioanichie Balan. Pe data de 10 februarie ar fi implinit 80 de ani, dar mult iubindu-l Dumnezeu, a hotarat ca mai repede sa-l cheme la Dansul. Proorocul David spune in psalmul 89: ,,Zilele anilor nostri sunt saptezeci de ani, iar de vor fi in putere optzeci de ani si ce este mai mult decat acestia osteneala si durere. Parintele Ioanichie a trecut pragul vesniciei la varsta de 77 de ani pe data de 22 noiembrie 2007, dupa o ,,boala” de cativa ani, pe care a purtat-o cu rabdare, in pace cu sine, cu cei din jur, caci acei ultimi ani au fost traiti cu nevinovatie. Parintele, fiind asemenea celor fara rautate, primind cu simplitate si multumire ingrijirea atenta a ucenicului sau, ce-i purta grija ca o mama, nesolicitand singur nici apa, nici hrana, pe toate primindu-le ca intr-o ascultare. In acei ultimi ani, parintele nu si-a manifestat voia proprie, ci s-a incredintat grijii celui mai mic pentru ca, in adevar, el era mare, dar mare dupa socoteala lui Dumnezeu.

Cu acest minunat parinte s-a implinit cuvantul Evangheliei care zice: De nu va veti intoarce sa fiti ca pruncii, nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu. E greu de inteles adancul judecatilor lui Dumnezeu. De ce a trebuit ca trecerea din aceasta viata a unui om atat de bun, sa se faca prin suferinta? Din toate acestea trebuie doar sa invatam ca pronia divina transcende omenescul si toate sunt randuite mai presus de vrerea si socotelile meschine ale oamenilor, sfarsitul fiecarui om fiind dupa felul in care si-a dus viata. Noi, cei aflati in preajma parintelui, in ultima parte a vietii lui, am fost martori ai nevointelor, ai rabdarii, blandetii si transformarii imperceptibile care au precedat trecerea lina in Lumina cea neinserata. Odata cu trecerea timpului realizam mai bine cine a fost Parintele Ioanichie, simtim lipsa lui, deslusim mesajul ,,cuvintelor” si sensul ,,luptelor” duhovnicesti pentru care nu s-a crutat pe sine, punand mai presus de orice adevarul, cinstea si dreptatea. Parintele Ioanichie a fost o personalitate complexa, greu de inteles pentru noi cei de astazi, un monah care a petrecut 58 de ani in viata monahala, in rugaciune si post, facand rabdare, suferind prigonire.

La unul din hramurile Schitului, pe data de 6 august, pe cand traia si Parintele Cleopa, Mitropolitul Moldovei din acea vreme, actualul Patriarh al Romaniei, i-a asemanat pe cei doi mari duhovnici si predicatori ai Manastirii Sihastria cu proorocii Vechiului Testament, Moise si Ilie. Chiar daca aceasta comparatie este simbolica si oarecum pretentioasa, ea exprima totusi un mare adevar si cred ca, cei doi cuviosi parinti ai Sihastriei au urmat dupa putere misiunea, viata si ravna pentru adevar ale acelora, intr-o epoca de ratacire, de ateism si inchinare la idoli moderni. In fata tuturor momelilor, fagaduintelor si amenintarilor regimului ateu comunist, Parintele Ioanichie a ramas neclintit, ferm si cu demnitate, fara sa-si vanda sufletul, neacceptand sa fie coada de topor sau vanzator de frate pentru slava si bunuri trecatoare. Parintele a dus lupta cea dreapta cu un regim tiranic, demonizat, un regim care tesea, asemenea paianjenului, panze dese pentru asi prinde victimele, le ameninta viclean si le urmarea agonizarea, hraninduse din teama, din disperarea si lacrimile victimelor nevinovate. A fost urmarit si supravegheat, s-a incercat compromiterea lui in ochii celor mai dragi parinti, pentru ca izolarea sa-i faca si mai greu razboiul cu puterile intunericului. Dar s-a dovedit a fi un os prea greu de ros pentru cainii rosii, caci in dosarul de urmarire informativa ei mentionau: ,,Dovedinduse a fi un element bigot, depasit din punct de vedere al misticismului, neputand fi folosit nici in scopuri informativ-operativ, propunem inchiderea dosarului, prin urmarirea lui in continuare in S.I.C. dupa ce in prealabil se vor intreprinde urmatoarele masuri”. Dintre acestea redau cateva mai interesante:

,,Va fi contactat in continuare pentru compromiterea si izolarea lui. Contactarea va fi efectuata la Manastirea Bistrita in mod…., aceste contactari vor fi pregatite si cu aprobarea conducerii serviciului…. • De la ultima analiza si pana in prezent s-a actionat conform sarcinilor prevazute. A fost contactat mai des la telefon la manastire. S-au purtat discutii cu el la locul de munca, cat si la Sihastria cu unii calugari: Cleopa, Ioil si altii, in care li s-a dat de ,,inteles” ca Ioanichie este mai apropiat organelor noastre. • De asemeni i se va aproba plecarea la Ierusalim. Dupa intoarcerea in tara se vor lua masuri de….. la Bistrita cu scopul de a stabili ce comentarii face. In acest scop vor fi trimisi ,,Dan” si ,,Marin” din Manastirea Sihastria, ,,Jean” si altii. Discutiile vor fi inregistrate folosind mijloacele existente[3]…” . Parintele Ioanichie Balan a fost un calugar carturar care a imbinat intrun mod armonios datoriile calugaresti cu misiunea de preot duhovnic al cetatii, de predicator dar si de scriitor talentat si cronicar al vietii monahale. Activitatea scriitoriceasca a parintelui este deosebit de importanta pentru spiritualitatea ortodoxa, atat prin volum cat si prin calitatea scrierilor. Si, lucru foarte important, scrierile parintelui, au fost in acei ani intunecati raza de soare ce se strecura prin perdeaua grea de nori, care acoperea sufletele oamenilor. Prin scrierile parintelui Ioanichie a fost salvat un bogat material duhovnicesc si memorial, realizat intr-o perioada in care a fost tot timpul urmarit, marginalizat, cenzurat si prigonit de autoritatile comuniste. Materialele documentare din dosarul sau de urmarire informativa sunt deosebit de ,,graitoare” si arata modul in care acest harnic si curajos calugar a reusit sa realizeze un lucru atat de minunat in timpuri vitrege. In acest sens, o nota informativa mentioneaza: ,,Organele noastre urmaresc prin D.U.I. inca din anul 1971 pe calugarul Ioanichie Balan, ca suspect de activitate dusmanoasa desfasurata sub masca cultului si a preocuparilor scriitoricesti. Din datele obtinute pana in prezent, atat prin reteaua de informatori cat si celelalte mijloace ale organelor de securitate (S.T.), nu s-au obtinut date care sa ateste ca cel in cauza se manifesta dusmanos la adresa oranduirii socialiste din tara noastra. S-a stabilit insa ca acesta are preocupari scriitoricesti asa cum este cazul lucrarii intitulate Chipuri de calugari imbunatatiti”.

Fiind cenzurata aceasta lucrare, s-a ajuns la concluzia ca ,,are un continut antisocial, prin aceea ca autorul indeamna la izolare, neparticipare la viata de toate zilele, retragere in contemplatie, saracie si umilinta in scopul izolarii sociale. In lucrare se lauda desfacerea casatoriei in scopul intrarii in manastire, parasirea parintilor, a rudelor in acelasi scop. Cartea nu are nicio valoare documentara. Pentru continutul si spiritul in care este scrisa si impresia ce o poate produce in sufletele celor creduli, lucrarii trebuie sa i se interzica circulatia” . Acelasi dosar contine un referat de patru pagini al parintelui Ioanichie, adresat comandantului de Securitate in care argumenta utilitatea, valoarea si justifica tiparirea unei astfel de lucrari. Printre alte argumente parintele arata: ,,…potrivit instructiunilor primite, am urmarit in special vietile monahilor celor mai fideli neamului si BOR, exemple vii de modestie, supunere fata de preceptele evanghelice si aleasa tinuta morala. Am cautat sa scot in relief pe acei monahi care, de-a lungul veacurilor, s-au sacrificat pe sine pentru altii, pentru alinarea celor bolnavi, pentru mangaierea celor in suferinta, pentru ajutorarea celor lipsiti” . Parintele mai preciza ca ,,lucrarea in cauza este destinata numai pentru uzul intern al BOR, ca o carte specifica de reprezentare. Deci are un circuit strict inchis, oficial, in cadrul Bisericii” . La acest referat organele de Securitate au facut mai multe observatii din care redau doar cateva fragmente: ,,Lucrarea este o apologie a vietii calugaresti si a unor forme exacerbate de practicare a unor ritualuri monahale iesite din comun. Dorindu-se o carte despre vietile sfintilor, asa cum au, in special catolicii….Scrisa in stil carturaresc vechi, lucrarea, desi afirma ca vrea sa faca cunoscut sufletul romanesc si spiritualitatea poporului nostru, arunca o lumina falsa asupra caracteristicilor poporului roman. Autorul, bigot pana la manie, arata ca moldovenii sunt credinciosi, smeriti fata de Dumnezeu si aplecati spre o viata contemplativa; de izolare si de adoratie divina. Toata lucrarea ridica la rang de noblete sufleteasca: izolarea, neparticiparea la viata de toate zilele, retragerea in contemplatie, saracia, umilinta … oferind exemple numeroase de oameni din popor care au procedat astfel si care, pana la urma au fost remarcati de Dumnezeu.

Autorul vorbeste de revelatii divine, de transfigurari, trecand sub tacere faptul ca majoritatea acestor sfinti erau de fapt bolnavi mintali sau epileptici, ale caror halucinatii si crize sunt considerate momente de intrare in legatura cu divinitatea. Lucrarea nu este antistatala prin intentia autorului, ci prin mania sa mistica. Este o carte insa profund antisociala, care deruteaza mintile simple…” . Iata ca prin insasi vorbele lor, cei vicleni fara voie l-au disculpat si l-au marturisit pe acest mare om al neamului nostru, Parintele Ioanichie Balan. Noi dorim sa amintim doar ca el s-a nascut la vremea cand Dumnezeu cernea bland zapezi peste pamant, acoperind glia in care dormea ascuns graul, ziua Sfantului Haralambie. Pare ca sfantului i-a ales Dumnezeu prieteni asemenea: un parinte Ioanichie, un parinte Justin… Binecuvantata este aceasta zi de 10 februarie si binecuvantati suntem noi, cei ce am crescut la umbra acestor batrani.