Poeti dupa gratii – Manastirea Petru Voda lanseaza un volum de poezii scrise in inchisorile comuniste

Volumul de fata se doreste a fi o lauda adusa neamului romanesc si Bisericii dreptmaritoare, care ne-au daruit pe acesti mari patimitori si poeziile ce ne stau inainte. S-a nascut din dorinta de a pune la indemana cat mai multora comoara aceasta de marturisire si simtire romaneasca si crestina.

Ce a insemnat poezia in inchisoare o marturisesc cei ce au trecut prin acele locuri. A fost, alaturi de rugaciune, hrana sufleteasca, scara catre cer, intarire si izvor de traire in mijlocul unui regim inuman. Valoarea ei nu este in primul rand literara, ci aceea de marturisire a suferintelor si conditiilor de detentie, si mai ales a modului cum s-au reflectat acestea asupra sufletelor, asupra starii interioare a celor intemnitati. Toata aceasta imensa suferinta ce au indurat-o a determinat o profunda interiorizare, o puternica legatura cu Dumnezeu. Detinutii s-au imputinat trupeste, dar s-au imbogatit sufleteste. De aceea poezia este plina de simtiri curate si ganduri inalte. Dragostea de Dumnezeu si neam sunt simtamintele cele mai puternice pe care le-au purtat in suflete acesti alesi ai neamului si, bineinteles, tot ele sunt firul rosu ce strabate poeziile lor.

Intr-un loc in care moartea era mai prezenta decat viata, in care trecutul cu amintirile lui era prea departe si rascolitor, viitorul ca si inexistent, iar prezentul aspru si dureros, singurul sprijin pe care-l aveau detinutii era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu si Maica Domnului le-au fost mangaiere, nadejde si intarire. Poezia scrisa in inchisori este mai ales rugaciune, putand fi pusa, in majoritatea cazurilor, intre rugaciunile folosite in cultul Bisericii.

Poezia a fost ea insasi prigonita. Pentru un singur cuvant scris pedeapsa era foarte aspra. Se scria doar in minte, in memorie, hartia si creionul fiind cu desavarsire interzise. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii. Comunistii au incercat, prin regimul diavolesc pe care l-au impus, sa abrutizeze fiinta umana, sa faca un „om nou”, un neom.

Cine poate crede ca pentru un petec de hartie de marimea unei foite de tigara erai maltratat si tinut zile intregi, dezbracat in celula neagra, fara pat si fara ratia de mancare? Pentru recitarea unor poezii in inchisori s-au dat condamnari intre 10 si 25 de ani, pentru difuzarea lor s-a dat munca silnica pe viata, iar pentru trecerea lor in lumea libera s-au inventat comploturi unde s-au dat sentinte de condamnare la moarte. (Zahu Pana)

Poezia s-a nascut in aceste conditii si a fost printre cele mai puternice arme de rezistenta ale detinutilor. Caci lupta s-a dat in primul rand pe plan spiritual, cei inchisi fiind cu totul dezarmati din punct de vedere fizic. Au biruit doar cei ce au reusit sa-si pastreze pana la capat demnitatea si curatia sufleteasca, si aceasta doar cu ajutorul Domnului.

Condamnatul politic isi duce zilele cu o mancare neinchipuit de lipsita de vlaga hranitoare, in interdictia miscarii libere in afara locului (celulei) de detentie (…), neavand dreptul la lectura, iar conversatia, chiar daca se incumeta sa se avante in ea, trebuie purtata soptita si cu risc, isi va intoarce mintea asupra ei insesi, alungand de la sine evocarea bucuriilor libertatii, ca prea starnitoare de durere, si aprofundand conditia umila, extrem de umila, a omului permanent amenintat si fara nicio putere de a-si schimba soarta. Nu mai are decat inaltarea mintii in rugaciune, catre singurul aparator care i-a ramas, catre singura lui si ultima nadejde, catre Dumnezeu. (Mihai Radulescu)

Indraznim a crede ca nu este alt moment in istoria omenirii (culturii umane) in care poezia sa fi avut un rol atat de important in viata spirituala a omului. Ea nu a fost doar gandita cu mintea sau simtita cu inima, ci traita pe de-a intregul de detinuti. Este rupta din fiinta lor, din suferinta ce au indurat-o.

Poezia  aceasta este o metamorfozare, o sublimare a Golgotei acestui neam.

Ratiunea de a fi a poeziei universului concentrationar rezida nu in obiect, ci in act. Faptul de a o fi scris – impropriu spus, despre creion si hartie neputand fi vorba -, ca si acela de a o fi memorizat e relevant, nu poemul ca atare. Actul modifica sufletul. Poemul poate fi confiscat, poate fi tezaurizat, poate fi ars; actul, odata produs, nu. In umbra celulei, sub bolta fara lumina a minelor de plumb, alaturi de libarci si de trupuri schiloade, neinsufletite uneori, impreuna cu rugaciunea, poezia a fost un asemenea cuvant, nu mantuit, prin rostire, cum spune Lucian Blaga, ci mantuitor. Un omagiu mai deplin decat acesta, adus poeziei, consider ca nu e cu putinta. In temnitele comuniste din Romania, poezia a fost convertita in paine si vin, in trup si sange sacru. Si cat de bine si frumos ar fi ca aceasta convertire sa ramana un bun castigat. (Viorel Gheorghita)

Trebuie stiut si faptul ca poezia concentrationara, ca dimensiune si valoare literara, este un fenomen romanesc, unic in lume. Acum, cand se cunosc marturii despre intregul Gulag comunist, se poate vedea foarte bine acest specific al temnitelor din Romania. Intre anii 1993 si 1997, la initiativa si cu osteneala unor fosti detinuti politic, au aparut cinci volume de poezii intitulate „Poeti dupa gratii” (coordonate de catre Constantin Aurel Dragodan), care acum, dupa atata vreme, cu greu mai pot fi gasite. Lipsa materialului de acest fel de pe piata de carte din tara, si mai ales valoarea acestor poezii, ne-au indemnat la demersul republicarii lor, chiar daca doar partiale. In temnite s-au scris zeci de mii de versuri.

Am facut selectia dupa volumele mentionate mai sus, astfel incat sa le putem cuprinde intr-un singur volum, si aceasta mai ales datorita aspectului material. Ar trebui ca literatura de detentie sa fie publicata si studiata mai mult, si credem ca se va intampla acest lucru. Pentru moment am socotit sa contribuim si noi cu putinul acesta. Nu avem pretentia ca editia este exhaustiva. Volumele de la care am pornit au multe neajunsuri si corectura s-a facut anevoios. Este posibil ca biografiile sa contina inexactitati. Acolo unde informatiile au fost gasite, biografiile au fost actualizate. Ortografia a fost adusa la normele actuale. Unde am avut acces la variantele finale, eventual publicate, ale poeziilor, corectarea s-a facut dupa acestea. Ordinea poetilor am pastrat-o pe cea din editia ’93.

Multumim doamnei Simona Popa (fiica marelui poet Radu Gyr) si celorlalti mostenitori ai drepturilor de autor, ca si acelora dintre poeti care mai traiesc, pentru ingaduinta de a publica aceste poezii. Fata de editia la care am facut referire, am adaugat cateva poezii pe care le-am considerat reprezentative la Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Ion Golea, Zorica Latcu (Maica Teodosia). Am introdus, de asemenea, cateva dintre poemele doamnei Eugenia Indreica Damian. Marele Vasile Voiculescu a facut si el patru ani de temnita grea. Din pacate nu am putut sa-l includem in aceasta antologie deoarece nu am primit acordul familiei.

Dorim ca editia de fata sa fie un nou pas in mai buna cunoastere a acestui important capitol al literaturii romane – literatura detentiei. Speram ca atentia criticilor de specialitate, a tinerilor cercetatori, a profesorilor de limba si literatura romana sa se indrepte spre acest fenomen cultural, pentru a ajuta publicul larg si in special tanara generatie sa inteleaga valentele si mizele fundamentale ale acestor versuri de exceptie. Multumim in mod deosebit Parintelui Justin Parvu, care ne-a sprijinit atat material, cat si duhovniceste, la realizarea acestei carti. De asemenea, multumim doamnei Aspazia Otel Petrescu, care, in calitate de fosta detinuta politic, ne-a daruit un minunat cuvant despre poezie.

Manastirea Petru Voda, decembrie 2010

Pentru a fi accesibila unui numar cat mai mare de cititori, recomandam distribuitorilor ca pretul final de vanzare al acestei carti sa nu depaseasca 20 RON.
Comenzi la: telefon: 0747.499.930 e-mail: [email protected]