Episcopul antiecumenist Artemie avertizeaza: Pericol evident de schisma in cadrul Bisericii Ortodoxe a Serbiei

Mitropolitul antiecumenist şi patriot al Rascai si Prizreniei, Artemie, caterisit in mod necanonic, intrevede

PERICOLUL EVIDENT AL SCHISMEI IN CADRUL BISERICII ORTODOXE A SERBIEI

Prea Fericitul Patriarh al Serbiei conduce Biserica Serbiei pe calea „abominabilei Uniatii” şi a descompunerii Bisericii Sfantului Sava.

Cele doua scrisori ale Mitropolitului antiecumenist al Rascai şi Prizreniei Artemie, caterisit in mod necanonic si neregulamentar, adresate tuturor arhiereilor Bisericii Ortodoxe din toata lumea, prin care avertizeaza asupra pericolului schismei in Biserica Ortodoxa a Serbiei şi asupra mersului acesteia catre Uniatie.

Prin interventia sa, protopresviterul Theodoros Zisis cere arhiereilor antiecumenişti din Grecia sa fie alaturi de episcopul prigonit, sa „sparga” tacerea, sa ceara ieşirea Bisericii Greciei din Consiliul Mondial al Bisericilor, precum şi incetarea dialogului cu papistaşii[1], pentru ca in spatele prigoanelor impotriva episcopului Artemie se afla interesele papistaşilor.

Episcopul prigonit al Rascai şi Prizreniei, Artemie, un episcop antiecumenist, in virtutea canoanelor Bisericii, şi patriot, in scrisorile sale adresate atat arhiereilor Bisericii Ortodoxe din intreaga lume, cat şi Sinodului Permanent al Bisericii Serbiei:

1) Dezvaluie ca a fost caterisit in mod necanonic si neregulamentar, ca nu a fost chemat sa se apere şi ca a fost calomniat de catre alti arhierei.

2) Dezvaluie ca de dragul unitatii Bisericii Serbiei s-a supus deciziilor necanonice. Constata insa ca aceasta atitudine a sa a constituit inceputul unor urmariri penale şi prigoane din partea autoritatilor bisericeşti (impotriva celor care nu urmeaza linia conducerii bisericeşti actuale, n.tr.), declara ca işi retrage „ascultarea” fata de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei şi avertizeaza ca nu va avea nici o raspundere fata de o eventuala SCHISMA in cadrul Bisericii Ortodoxe a Serbiei, la care schisma, aşa cum afirma, Biserica oficiala a Serbiei lucreaza metodic din februarie 2010.

3) Dezvaluie ca acceptand de dragul pacii in Biserica caterisirea sa necanonica, in loc sa se ajunga la pace, a urmat haosul, pentru care este raspunzatoare conducerea bisericeasca actuala.

4) Dezvaluie ca au loc prigoane impotriva monahismului in mitropolia sa şi ca Patriarhia Serbiei colaboreaza cu institutii albaneze ilegale, prin care Patriarhia Serbiei sprijina actiunea de separare a provinciei sarbeşti Kosovo şi Metohia, caştigand laudele duşmanilor Serbiei.

5) Dezvaluie ca Prea Fericitul Patriarh al Serbiei impinge intreaga Biserica Ortodoxa a Serbiei pe calea „abominabilei Uniatii” şi a descompunerii Bisericii Sarbeşti intemeiate de Sfantul Sava.

Sa se intrerupa acum dialogul cu papistaşii

Inainte de a prezenta cele doua scrisori ale Mitropolitului Rascai si Prizreniei, care a fost caterisit in mod necanonic si neregulamentar, suntem datori sa prezentam noua interventie pe care a avut-o profesorul onorific al Facultatii de Teologie a Universitatii „Aristotel” din Tesalonic, protopresviterul Theodoros Zisis, in arhondaricul Bisericii Sfantului Antonie din Tesalonic (2 ianuarie 2010). El a cerut arhiereilor antiecumenişti ai Bisericii Ortodoxe sa „sparga” tacerea, sa ceara ieşirea Bisericii din Consiliul Mondial al Bisericilor, precum şi incetarea dialogului cu papistaşii, pentru motivul ca in spatele prigoanelor impotriva episcopului Artemie se afla interesele papistaşilor. Potrivit Parintelui Theodoros Zisis:

„Avem nevoie de personalitati precum episcopul Artemie, cel prigonit şi luptator, avem nevoie de asemenea personalitati profetice. Artemie a trimis scrisori catre toti arhiereii.

Repet apelul şi rugamintea mea catre arhiereii (greci) care in loc sa taca in fata fenomenului «Artemie» – nu l-am auzit pe nici unul sa vorbeasca! – ar trebui sa il imite şi nu sa se limiteze la a vorbi doar impotriva ecumenismului. Nu sunt multi antiecumeniştii, dar şi aceşti antiecumenişti care exista sa treaca la masuri concrete … Şi aşa cum a facut Artemie, sa ceara ieşirea noastra din Consiliul Mondial al Bisericilor, sa punem capat in sfarşit participarii noastre la acest Consiliu şi sa inceteze dialogul cu papistaşii. Din acest motiv este prigonit Artemie, şi, desigur, pentru patriotismul sau in Kosovo. L-au indepartat din Kosovo, ca sa ramana acolo terenul liber şi sa faca ce vor albanezii, americanii şi NATO. Din aceste doua motive, şi a spus-o el insuşi. «Pentru patria mea Kosovo, care reprezinta pentru Serbia ceea ce reprezinta Akropole pentru Grecia, şi pentru lupta antiecumenista». De aceea avem in Serbia aceste urmari, pentru ca acolo ierarhia bisericeasca a schimbat perspectiva şi a devenit filoecumenista.

Artemie urmeaza o atitudine patristica, atitudinea Sfantului Ioan Hrisostom şi spune cu indreptatire ca el este episcopul canonic in Kosovo. Nu el provoaca schisma. Cei care l-au indepartat şi l-au caterisit provoaca schisma. Nimeni dintre ai noştri nu vorbeşte. Aşa cum nici in timpul Sfantului Ioan Hrisostom nu s-a ridicat nimeni care sa ii ia apararea. Şi au fost prigoniti şi oamenii Sfantului Ioan, alaturi de diaconita Olimpiada, care a murit din pricina mahnirii provocate de alungarea nedreapta a Sfantului, a murit de intristare. La fel este prigonit şi episcopul Artemie astazi.”

Imaginea de sus reprezinta PLANUL de punere la mezat a Ortodoxiei, indraznind sa puna semnul de egalitate intre unitate si uniație – UNITY=UNIA. In varful momelii se distinge carligul ascuns al undiței. (Ὀρθόδοξος Τύπος, nr. 78, august, 1967)

Cele doua scrisori ale episcopului prigonit

Prezentam cele doua scrisori ale Episcopului prigonit al Rascai si Prizreniei, Artemie, aşa cum le-au transmis reprezentantii sai Agentiei de Ştiri Bisericeşti „Romfea” pe data de 29 decembrie 2010:

Prima scrisoare

CATRE FRATII ARHIEREI AI BISERICII ORTODOXE

CELEI UNA, SOBORNICEŞTI ŞI APOSTOLEŞTI DIN TOATA LUMEA

FRATE IN HRISTOS ŞI IMPREUNA-SLUJITORULE,

Credem ca au ajuns la Preasfintia voastra veştile despre evenimentele neplacute din Biserica Ortodoxa a Serbiei, adica cele despre noi[2], cel mai mic frate al vostru in Hristos. Mijloacele actuale de comunicare in masa sunt diverse şi numeroase şi prin urmare cred ca veti fi fost deja informat asupra faptului ca exact in ziua aniversarii a 50 de ani de la tunderea noastra in monahism, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Serbiei a hotarat caterisirea mea din demnitatea de episcop şi reintoarcerea in randul monahilor.

Nu cunoaştem care sunt motivele caterisirii mele mentionate in informatiile pe care le-ati primit şi nici modul in care acestea sunt prezentate. Ceea ce cunoaştem insa este faptul ca aici, in patria noastra Serbia, comunicatele oficiale ale Sinodului Permanent al Bisericii şi cele ale Guvernului Serbiei care circula in mass-media sunt pline de neadevaruri, de calomnii şi de acuzatii nefondate.

Un prim gust amar al acestei prigoniri orchestrate impotriva noastra il puteti avea afland ca Patriarhia Serbiei (adica Sinodul Permanent) l-a dat in judecata in urma cu cateva luni pe protosinghelul nostru, arhimandritul Simeon Vilovski, care se afla deja in Tesalonic pregatindu-şi teza de doctorat in cadrul Facultatii de Teologie a Universitatii din Tesalonic. Sinodul Permanent a depus impotriva acestuia o plangere penala in urma careia a fost pus sub acuzare pentru „abuz de putere”. Dupa emiterea mandatului international de arestare, parintele Simeon a petrecut trei luni in inchisorile greceşti aşteptand judecata Inaltei Curti de Casație si Justitie. Judecata a avut loc pe data de 6.07.2010.

Inalta Curte de Casație si Justitie prin decizia nr. 1410/2010 care a fost pronuntata public pe data de 13.07.2010, l-a declarat nevinovat pe parintele Simeon, refuzand cererea autoritatilor sarbe de extradare in Serbia, unde urma sa fie judecat pentru acuzatia de „abuz de putere”. Curtea de Casație si Justitie a decis prin urmare: a) ca este vorba de o acuzatie neintemeiata in spatele careia se ascunde o persecutie indreptata impotriva opiniilor sale politice şi religioase şi b) ca in Serbia nu ar avea loc o judecata dreapta.

Nedorind sa va lasam in intunericul dezinformarii in privinta cauzei noastre, folosim aceasta ocazie pentru a pune inaintea dragostei voastre – in anexa prezentei scrisori – scrisoarea noastra adresata Sinodului Permanent, la lectura careia veti cunoaşte modul in care s-a ajuns la separarea dintre noi şi Sinodul Permanent şi motivul acesteia.

Sinodul Permanent – compus din cinci membri, dintre care faceau parte acuzatori şi prigonitori ai noştri invederati (!) şi care au votat impotriva noastra fara sa ne cheme pentru a ne putea apara – a raspuns la scrisoarea noastra pe care tocmai am mentionat-o mai sus printr-o alta decizie necanonica in temeiul careia ni s-a interzis „savarşirea oricarei ierurgii” pana la intrunirea ierarhiei Bisericii din 17.11.2010. Aşteptand sa ni se dea cuvantul pentru a ne apara inaintea Sinodului, ca astfel sa straluceasca inaintea tuturor adevarul, am respectat decizia, in ciuda faptului ca era necanonica.

Din pacate nu am fost convocati la Sinodul Ierarhiei din 17.11.2010. De data aceasta Sinodul, la care au participat din nou acuzatori şi prigonitori ai noştri invederati (!), a pronuntat impotriva noastra decizia de caterisire şi degradare la treapta de simplu monah fara sa ni se dea dreptul de aparare şi fara sa fim preveniti, fapt care contravine Sfintelor Canoane şi Cartei Statutare a Bisericii Ortodoxe Sarbe.

In incheiere subliniez ca in cele patru dati cand, fie Sinodul Permanent, fie plenul Sinodului s-au ocupat de chestiunea noastra [a) 11.02.2010, Sinodul Permanent, inlaturarea provizorie de pe tronul mitropolitan, b) 2.05.2010, plenul Sinodului, „pierderea” tronului, c) 18.09.2010, Sinodul Permanent, oprirea de la savarşirea oricarei taine sau ierurgii, d) 18.11.2010, plenul Sinodului, caterisire], deciziile nu au fost precedate de procedura corespunzatoare de ancheta. Nu au fost convocati martori, nici ai acuzarii, nici ai apararii, nu am fost chemati sa ne aparam, cu exceptia datei de 2.05.2010, nu am fost convocati in Sinod şi nu am participat la nici una din aceste intruniri ale Sinodului şi, in sfarşit, judecatorii noştri erau acuzatori adeveriti şi cranceni calomniatori ai noştri in mass-media.

Avem in fata ochilor pilda Sfantului Ioan Hrisostom care şi el a fost judecat in mod nedrept şi necanonic, a fost caterisit, excomunicat şi trimis in exil. El insuşi niciodata nu a recunoscut decizia de caterisire, ci de-a lungul intregii sale vieti s-a considerat Arhiepiscop canonic al Constantinopolului, avea comuniune ecleziala cu multi episcopi din lumea creştina şi savarşea (atunci cand era posibil) dumnezeiasca Liturghie. De aceea, am actionat şi noi in chip asemanator. Nu am acceptat decizia Sinodului. Continuam sa ne consideram Episcopul legal şi pe viata al Rascai şi Prizreniei şi de aceea savarşim cu monahii şi cu credincioşii noştri dumnezeiasca Liturghie, in functie de situatii.

Va informam despre toate acestea, iubite frate, in nadejdea de a gasi intelegere şi sprijin frateşti, in nadejdea ca va birui adevarul şi ca vom ramane in comuniune duhovniceasca şi canonica, cu voi cu toti. Suntem la dispozitia voastra pentru furnizarea de lamuriri şi date suplimentare (documente etc.) care privesc cauza noastra.

Va uram ca praznicele Naşterii lui Hristos sa va fie cu bucurie şi cu binecuvantari de la Dumnezeu şi va strigam vesela salutare:

Slava intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pamant pace!

Binecuvantat noul an 2011!

Al vostru frate in dragostea lui Hristos Care S-a facut prunc şi impreuna-slujitor al vostru,

Episcop de Ras-Prizren si Kosovo-Metohia

† Artemie

A doua scrisoare

CATRE SINODUL PERMANENT AL BISERICII ORTODOXE A SERBIEI

BELGRAD

Surprins, şocat şi profund ranit de continutul, calomniile şi amenintarile de care este plin ultimul document al Sinodului Permanent (nr. de ordine 924, din 26.08.2010) sunt nevoit sa raspund potrivit conştiintei mele.

De cativa ani incoace am tolerat şi am acceptat multe din deciziile şi actiunile voastre necanonice si neregulamentare, in ciuda dezacordului nostru exprimat fata de acestea. Motivul pentru care am facut acest lucru era convingerea noastra de atunci ca este mai buna pentru Biserica şi pentru popor rabdarea noastra fata de incalcarile voastre de lege – la inceput mai mici şi apoi tot mai mari şi mai grave – savarsite in jurisdictia noastra, a Mitropoliei Rascai şi Prizreniei, pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o, desi in Biserica tensiunile cresteau si se acutizau.

Este necesar sa amintim? Sa amintim chestiunea plangerii noastre penale depuse la Strassbourg in legatura cu paguba care a survenit in urma evenimentelor (Pogromului) din 17 martie 2004 şi retragerea silita a acestei plangeri? Chestiunea Memorandumului din martie 2005? Chestiunea acceptarii „renovarii” cladirilor in 2008 şi 2009? Chestiunea manastirii Visoki Decani şi a schismei survenite in privinta administrarii acesteia? Chestiunea dreptului nostru de a judeca şi de a recompensa clerul Mitropoliei noastre? … In cele din urma am acceptat, deşi nu eram de acord, jefuirea necanonica si neregulamentara a Mitropoliei noastre şi alungarea noastra din provincia Kosovo şi Metohia.

Toate acestea le-am facut şi ne-am angajat sa le facem de dragul pacii, concordiei şi unitatii Bisericii Ortodoxe Sarbe. Am sperat ca va precumpani pacea şi buna intelegere.

Oare cedarea noastra in fata voastra a adus pacea in Biserica? Nu. A urmat haos. Prin actiunea voastra s-a provocat o paguba ireparabila Mitropoliei Rascai şi Prizreniei.

Ati persecutat monahismul Mitropoliei. Şi acum il expuneti la tulburari, şantaje, amenintari cu aducerea in fata tribunalului – bisericesc şi politic. Refuzati dreptul monahilor la legatura duhovniceasca cu noi, parintele lor duhovnicesc.

Colaborati cu institutii albaneze ilegale şi in felul acesta sustineti desprinderea provinciei sarbeşti Kosovo şi Metohia. Pentru aceasta ati caştigat deja laudele duşmanilor Serbiei.

S-a distrus randuiala liturgica şi s-a ajuns la haos in Mitropolia Rascai şi Prizreniei.

In afara tuturor acestora, lepadand Sfintele Canoane şi Sfanta Traditie, impingeti intreaga Biserica Ortodoxa Sarba pe drumul abominabilei Uniatii. Ce altceva arata de altfel cuvantarea Preafericitului nostru Patriarh la Viena in urma cu putine luni.

Nu mai avem nici un motiv indeajuns de convingator ca sa acceptam acele lucruri cu care nu suntem de acord. Nu mai avem un asemenea drept – nicicand nu am avut. Ca Episcop al Rascai şi Prizreniei nu ne este ingaduit, nu dorim şi nu putem sa participam la descompunerea Bisericii Ortodoxe Sarbe intemeiate de Sfantul Sava.

Parinti şi frati, ma adresez voua ca membri ai Sinodului Permanent şi sa se considere şi sa se faca cunoscut ca in acelaşi timp ma adresez şi plenului Sinodului, intai-statatorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale şi arhiereilor acestora, preotimii şi monahismului, precum şi tuturor ortodocşilor din toata lumea.

Motivul principal este ultimul document al vostru la care ne-am referit la inceputul prezentei scrisori.

Ati decis sa imi impuneti o noua pedeapsa, aratand astfel ca nu sunteti inca satisfacuti cu atatea pedepse talhareşti şi bine ticluite pe care ni le-ati aplicat pana acum, fara sa existe o baza canonica reala.

A devenit cunoscut tuturor şi dincolo de granitele Mitropoliei Rascai şi Prizreniei, inca şi dincolo de granitele Serbiei, care este in fond motivul indepartarii noastre din provincia Kosovo şi Metohia, interzicandu-ni-se inca şi sa locuim in vreuna din manastirile pe care noi le-am renovat şi le-am reconstruit, chiar şi in noua noastra calitate de simplu monah la care ne-ati degradat in mod necanonic.

Pedepse de o asemenea gravitate ca acestea pe care ni le-ati aplicat constituie suficiente dovezi pentru orice om, ca sa inteleaga cine simte frica fata de cine şi de ce, care parte este corecta din punct de vedere canonic şi care nu.

Este de asemenea un fapt general cunoscut ca de dragul pacii in Biserica Ortodoxa a Serbiei ne-am supus deciziilor voastre, subliniind de fiecare data ca aceasta supunere nu inseamna şi acordul din partea noastra. Nu puteam fi de acord sa jefuiti brutal Mitropolia Rascai şi Prizreniei incredintata noua de Dumnezeu şi sa o dati cand unui „ginerica”, cand altuia, noi fiind in viata. Atotinteleptii Parinti ai Bisericii au numit asemenea practici „adulter”, din care nu poate ieşi decat o odrasla rea. Astazi cine se poate mandri cu odrasla care s-a inmultit ca buruiana, ivita din aceasta legatura nebinecuvantata? Numai duşmanii. Aceştia insa sunt multi, nu doar in afara, ci şi inauntru. Dar ii lasam sa mediteze la toate acestea mai mult pe promotorii şi executorii planului infernal care urmareşte spolierea Mitropoliei şi taierea provinciei Kosovo şi Metohia din Mitropolie.

Rautatea a continuat sa se extinda. Printr-un lant de actiuni necanonice din partea voastra, nu numai ca ne-ati privat de tron şi ne-ati alungat din provincia Kosovo şi Metohia, dar ati şi risipit turma noastra. Cu toate acestea, turma işi recunoaşte pastorul. In chip firesc, turma decide din proprie initiativa sa işi urmeze pastorul. Nu il vrea pe cel strain, impus, care vrea sa o tina in frica, amenintand, judecand şi pedepsind.

Avem dreptul sa ne abandonam turma care nu ne abandoneaza? Ce raspuns vom da Mantuitorului Hristos Care ne-a pus pastor al turmei cuvantatoare, careia i-am jurat credinta pe viata?

Tinand seama de toate acestea, frati ai noştri in Hristos, declaram şi admitem cu regret ca nu am actionat bine atunci cand declaram ca „ne supunem deciziilor voastre”, subliniind ca „nu suntem de acord cu acestea”. „Supunerea” noastra nu a adus pacea aşteptata de noi in Biserica Ortodoxa Sarba. Ci tocmai contrariul.

Ca urmare a tuturor acestora, ne vedem datori sa retragem toate declaratiile de pana azi in privinta „supunerii”, pentru ca intelegem ca vom da raspuns Domnului pentru toate acestea. Pe lumea cealalta nu ne vom apara inaintea voastra, ci inaintea Celui Care ne-a invatat prin Apostoli, Martiri, Invatatori şi Sfinti ai Bisericii Sale sa ne „supunem mai degraba lui Dumnezeu decat oamenilor”.

Avem sentimentul ca prin concesiile noastre in fata deciziilor voastre, carora le precedau şantaje, amenintari şi presiuni teribile, dintre care ultimele erau totdeauna mai puternice decat cele anterioare, am pacatuit grav fata de episcopia noastra, fata de turma pe care ne-a incredintat-o Dumnezeu, adica fata de datoria pe viata fata de Dumnezeul Cel Preainalt de a ramane neclintiti pe meterezul nostru duhovnicesc, potrivit canoanelor Bisericii şi juramantului dat la hirotonia intru arhiereu.

Din acest motiv cerem, pe temeiul acestui drept pe care il avem, sa ne returnati reşedinta episcopala a Rascai şi Prizreniei pe care ne-ati rapit-o. Acest act de returnare a episcopiei ar readuce randuiala canonica şi pacea in Biserica Ortodoxa Sarba.

In caz contrar, va aducem la cunoştinta prin prezenta scrisoare ca de acum inainte ne dezlegam de sentimentul de vinovatie fata de „supunerea” de pana acum, pentru ca noi suntem inaintea Bisericii şi a lui Dumnezeu, pastorul canonic pe viata al Episcopiei Rascai şi Prizreniei. In aceasta calitate, nu ne vom supune nici unei decizii necanonice a voastre, tinand seama mai ales de faptul ca toate deciziile precedente s-au luat la ordinul factorilor nebisericeşti, politici şi ostili Bisericii şi patriei. Marturii şi fapte neindoielnice care sustin cele afirmate sunt pentru toti binecunoscute. Ultima judecata a acestor lucruri o vor rosti istorici independenti şi inaintea acestora insaşi conştiinta poporului celui drept al lui Dumnezeu.

Frati arhierei, puteti sa intelegeti şi sa justificati toate cele ce am spus, deoarece sunt convins ca in sinea voastra fiecare considera ca in nici un fel de conditii nu ii este permis cuiva sa va rapeasca sau sa va loveasca in vreun chip oarecare, atacand indirect, episcopia pe care v-a incredintat-o Dumnezeu. Adica, alti arhierei sa va anuleze drepturile care se intemeiaza pe canoanele bisericeşti. Cata vreme insa nu exista o asemenea intelegere a problemei, doar in mod ipocrit mai vorbim de dragoste intre noi, şi incercarea de restabilire a pacii şi a randuielii in Biserica noastra, in conditiile actuale, va fi un efort inutil.

Acestea fiind date, se va ajunge la SCHISMA in Biserica Ortodoxa Sarba. Sa nu ingaduie Dumnezeu!, dar sa fiti pregatiti atunci sa va asumati raspunderea pentru schisma şi pentru urmarile acesteia.

Nimeni nu se agita mai mult impotriva pericolului schismei in Biserica noastra şi in paralel nimeni nu lucreaza mai sistematic la infaptuirea acesteia fara numai membrii Sinodului Permanent, incepand din 11 februarie 2010 pana azi! Lumea vede acest adevar şi il recunoaşte. Este un adevar care nu poate fi ingropat şi nici ascuns. Nici raspunderea pentru schisma nu poate fi aruncata in spatele altcuiva.

Noi, insa, in calitatea noastra de Episcop canonic de Ras-Prizren si Kosovo- Metohia, ramanem neclintit legati de Arhiereul nostru al tuturor, Hristos, care ne-a chemat la slujire arhiereasca pe viata, in unitate canonica cu toti Arhiereii Bisericii Ortodoxe Sarbe.

Catre Sfantul Sinod,

credincios Domnului,
Episcop de Ras-Prizren si Kosovo-Metohia,
† Artemie
Ὀρτοδοχος Τ’ὐπος 14 iαnuarie 2011, nr.1862, pp.1,7

Traducere Mihail Ilie
sursa: Graiul ortodox