Doi ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Ioan Sabau, marturisitorul si preotul lui Hristos

Anul acesta, pe 16 februarie, se implinesc 2 ani de cand a plecat la Domnul unul din marii duhovnici si luptatori ai neamului nostru. Purtand intr-o mana sabia curajului si intr-alta lacrima smereniei, Parintele Ioan Sabau s-a aratat ca un biruitor in fata prigonitorilor lui Hristos si ca un dibaci pescar de suflete, insufletind inimile tinerilor spre a rezista apostazilor societatii de azi.

Nascut in Tara Hategului si imprumutand parca din duhul lui Iancu de Hunedoara, Parintele Ioan a fost un stalp de foc de temut pentru hoardele straine, atat neamului, cat si Bisericii lui Hristos. Martor al celor doua razboaie mondiale si patimitor in inchisorile comuniste, a petrecut un veac de framantari luptand cu trezvie pentru invierea sufletului neamului romanesc.

Absolvent al Facultatii de Teologie din Cernauti, sufera prima arestare in 1938, pe cand era preot la biserica din Renghet, urmand sa fie eliberat in doua saptamani. In 1945 este din nou arestat, de data aceasta fiind preot in localitatea Vinerea, biserica ridicata din temelii impreuna cu credinciosii din Vinerea, pentru care si-a pus sufletul ca un adevarat pastor al turmei lui Hristos. Este inchis petru doi ani in lagarele Hategului, dar nu apuca sa guste prea mult din bucuria libertatii, ca este iara arestat in 1948 pentru patru ani. Dar Domnul vrand sa lamureasca sufletul celui care a inteles ca suferinta este ochiul prin care Il poti vedea pe Dumnezeu, este din nou arestat in 1957, de data aceasta pentru opt ani, avand sa cunoasca si mai bine bucuriile suferintei in temnita Aiudului, alaturi de mari personalitati precum: Parintele Staniloae, Parintele Ilarion Felea, Nichifor Crainic si altii, de care Parintele isi aminteste cu multa admiratie.

Iata cum povesteste parintele una din minunile din puscaria Devei:

„In 1949, in puscaria din Deva, de Pasti, s-a cantat Hristos a inviat! Acelasi maior, Mohoreanu, care m-a laudat pe mine si a spus ca imi face propunere de eliberare, sa vedeti acum ce era in stare sa faca! S-a auzit Hristos a inviat! A cantat toata inchisoarea. Dupa vreo jumatate de ora a venit maiorul la noi: „Bestie de popa! – s-a rastit infuriat la mine –, aici o sa-ti putrezeasca oasele! Eu te-am propus pentru eliberare, eu te ucid”!… I-am raspuns: „Domnule maior, nu am meritul asta sa fi organizat eu cantarea”! „Stii ce inseamna asta”? mi-a spus. Condamnare la moarte! Aici iti putrezesc oasele”! Eu atat am mai zis: „Domnule maior, sa stiti ca nimeni nu a organizat! S-a organizat de la sine. Celula din celula s-a cantat, pana ce a ajuns in toata inchisoarea”!
Dupa doua ore au fost acoperite cu obloanele toate ferestrele, varuite, sa nu se mai vada si sa se auda in parc, ne-a izolat complet. El s-a dus grozav de nervos, sa se razbune. Eu tot timpul m-am rugat sa nu condamne oamenii, sa faca lot. Pentru ca lotul era teribil pentru ei. Fara lot ramaneai cu condamnari mici: pana la 10-15 ani. Cu lot, primeai de la 20-25 ani, pe viata, moarte… Asta era sistemul lor de a condamna cand era lot, adica organizare. Pentru ca asta ii inspaimanta pe ei cel mai tare. Eu m-am rugat. Dimineata, vin gardienii, ne bat in usa si ne spun: „Bai, a murit diavolul vostru”! Am crezut ca a murit Stalin… Murise insa maiorul. In ziua de Pasti. Tuturor le era frica de el, era un tiran! Lovea cu bocancul unde nimerea. Mi-aduc aminte ca la anchete ne baga si in cotet de porc, de rate, si un tanar de 1, 90 m aproape nu a apucat sa se ridice repede la raport. Pana sa se scoale, ca dadea cu capul de pat, a aparut maiorul: „Uite, bestia, nici nu se scoala”! Si-l loveste in ochi, si-i scoate ochiul! Un tanar frumos, cuminte…
L-au inmormantat a doua zi de Pasti, cu funerarii nationale, cu sute de coroane. Noaptea s-au aprins toate coroanele de pe mormantul sau, vreo 200 de coroane. Toata Deva a fost in alarma, cu pompieri, Securitate, Militie, ca arde Deva”.

Din ’64 de cand a fost eliberat, Parintele Ioan Sabau nu a incetat sa marturiseasca noii generatii adevarul pus in lanturi de comunisti si sfintenia vietii celor care au patimit pentru Hristos.

Adesea marturisea ca „suntem singura natie care-l mai poate apara pe Dumnezeu astazi”. Daca pentru noi este prea greu sa intelegem taina acestor cuvinte sa il ascultam chiar pe Parintele intr-una din cuvantarile de la Aiud:Indemn catre tinerii romani

Acum este o alta batalie, batalia pentru frontul duhovnicesc. Va aduceti aminte si doua cuvinte ale capitanului la o inmormantare prin ’36-’38? M-am nimerit la Bucuresti. Capitanul a vrut sa tina o sedinta cu preotii legionari. Era tocmai momentul cand intram in perioada electorala. A spus asa: „Cucernici parinti, nu vreau sa va intinati reverenda cu praful masinii electorale. Dumneavoastra sunteti acolo sus, numai atunci ne mai putem realiza ca miscare cand putem sa va sarutam reverenda si picioarele pentru sfintenia vietii. Abia atunci se realizeaza miscarea”. In alta parte stiti bine ca spunea: „Noi nu luptam nici ca Musolini, nici ca Hitler, nici ca Napoleon cu dusmanul de afara. Noi luptam cu dusmanul din noi. Pacat, trebuie sa va ganditi ca am dus multe biruinte politice cum le-am dus dar avem inca o misiune: sa ne biruim pe noi insine”. Ori la ora actuala nici nu exista mai mare confuzie spirituala in lume ca acum. Stiti de ce? Pentru ca noi suntem profetiti de Mantuitorul Hristos. Nu noi am fost profetiti, neamul celalalt care nu L-a primit, cand i-a spus: „ce-Mi cereti Mie semne si minuni?” Ca spuneau: „Arata-ne un semn”. Mantuitorul le-a raspuns „Nu li se da lor nici un semn, in afara de acela care s-a dat lui Iona”. Iisus Hristos ca si Iona care a stat in pantecele chitului…..va sta sub pamant si va invia. Aceasta ei n-au crezut-o. Din pacate cu aceste cuvinte pe care le-a spus El iudeilor: „Neam curvar si pacatos si viclean”, acestea s-au rasfrant din pacate si asupra noastra. Noi, crestinii, am devenit asa din momentul in care noi nu mai cunoastem datoria noastra de crestini. Imaginati-va la ora actuala, un mare front care se numesc crestini, au abandonat piramidele principale. Maica Domnului si Ioan Botezatorul si Crucea nu le au. Exista un text in Apocalipsa, Maica Domnului va aparea in lupta cu balaurul, invesmantata in soare, la picioare cu luna, cu douasprezece stele pe cap. Va duce razboi impotriva balaurului, razboiul acela care acum a inceput si nu ne dam seama. Antihrist terfeleste dogmele ortodoxiei si amesteca toate religiile, sa creeze aceste confuzii. De aceea pentru noi cei care avem pe mortii acestia sub glie, astia sunt martirii care au murit pentru cauza de atunci, dar acum urmeaza cauza viitorului. Razboiul sfant cu Maica Domnului impotriva lui antihrist. Va trebui sa gandim ca va fi un razboi mai greu decat acesta pe care-l duc rachetele balistice. E mai greu pentru ca trebuie sa ne biruim pe noi insine. Aici este mandatul pe care il avem de la mortii nostri, de la cei care am fost cu o credinta cu ei. Aceste pacate despre care vorbesc acum, curvia si viclesugul desfiinteaza familia si desfiinteaza societatea. Uitati-va astazi cand a fost familia mai decazuta? Cand a fost mai incurajata sa se piarda? Acuma cand este prostitutie, cand sunt avorturi, homosexualii si toate acestea. Vor sa le legifereze. In momentul in care am pierdut familia, am pierdut viitorul, am pierdut orice.

Iubitilor credinciosi, as vrea sa citesc si un mesaj de-al parintelui Staniloae pentru tineretul de acum dupa ’89. Mai intai avertizarea lui Mircea Eliade. „Omul nu s-a nascut niciodata din miscarea politica, ci totdeauna dintr-o revolutie spirituala intr-o vasta prefacere launtrica” – ne spune noua, mai departe: „Sa fim constienti de acest razboi sfant …profetit inca de proorocul Isaia care spune impotriva acestui antihrist cu care ne vom lupta: «Va fi ucis de o sabie dar nu condusa de un om»”. Nu simtiti ca-i sabia lui Mihail, arhanghelul Mihail care vine si in ajutarea Maicii Domnului in acest sfintit razboi? Scriptura spune clar: „In mana Domnului e carmuirea pamantului. El ridica la timp carmuitorul potrivit, cum zice Isus Sirah. Sa nu uitam ca in Piata Universitatii, imediat dupa revolutia din 1989, cel mai mare teolog al veacului al 20 lea si peste protestanti si peste catolici a fost Staniloae si zice: „Iubiti tineri ai Romaniei, Hristos a Inviat! Va trimit acest salut in scris deoarece neputinta batranetilor nu-mi permite sa vin direct in fata voastra. Va rog sa fiti tari si uniti in credinta. Precum ne iubeste El sa ne iubim si noi unii pe altii. Asa va birui poporul nostru greutatile prin care trece, asa ne vom pastra ca un popor puternic si ne vom impune lumii intregi. Asa ne vom pastra unitatea si identitatea noastra spirituala ca neam romanesc care avem ceva de dat lumii”. Nu se poate un raspuns mai clar. De aceea eu ma inchei cu versurile lui Radu Gyr:

„Nu esti infrant atunci cand sangeri
Nici cand in lacrimi ochii ti-s
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis”.

Suntem batrani toti, dar la vise nu renuntam si sa le sadim in sufletul tinerilor nostri. Ei sunt cei care trebuie sa duca razboiul sfant cu Mihail in frunte si cu Maica Domnului!