Parintele Oprea Craciun despre Parintele Ioan Sabau

Parintele Craciun Oprea 1*

Parintele Ioan a inteles urmatorul lucru: Mantuitorul dupa invierea Sa din morti spune ucenicilor Sai: „Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi”. Aceasta le spune ucenicilor Sai. A priceput apoi ca orice om, din clipa in care este botezat, este un fiu al imparatiei lui Dumnezeu si in masura in care ajunge la aceasta constiinta si traieste in smerenia lui Hristos si traieste in stradania de despatimire sau de pastrare a curateniei botezului, si constiinta de a trai urmand pilda vietii Mantuitorului si a Maicii Domnului, in masura aceea isi face loc in cer, si-si implineste rostul aici pe pamant, loc pe care ni-i l-a pregatit Dumnezeu dinainte. Parintele Ioan a trait aceasta constiinta, invatand-o de la mama sa. Si in cazul unui proroc, si in cazul Sf. Apostol Pavel, exista aceasta afirmatie: „Din pantecele maicii tale te-am chemat”. Se face o concurenta azi intre conceptia atee a lui Darwin si intre conceptia noastra crestina. Foarte multi o iau pe calea aceea. Omul acesta (doctorul Nicolae Paulescu) ramane in istorie prin credinta sa in Dumnezeu si prin marturisirea lui Dumnezeu. Omul acesta, pretuit deosebit de mult in strainatate in cadrul universitatii din Paris, a repetat experientele lui Darwin si in cartea aceasta („Notiunile de suflet si Dumnezeu in fiziologie”) pe care bine ar fi sa o aveti toti – este prezentat darwinismul si erorile lui Darwin. Si prezinta ratacirile lui Darwin si a celor care s-au folosit de el pentru a-l scoate pe Dumnezeu din inimile lor si din inimile noastre ale tuturor. Bine ar fi s-o aveti fiecare acasa, cartea aceasta este editata in anul 2007 este ca o necesitate de a preintampina sau elucida credinta noastra crestina si ratacirea atee a lui Darwin. Iertati-ma, e o gluma,- noi, oricati pui ar fi sa nastem, nu eliminam pe nici unul, nu suntem neam barbar.

Cheia formarii oamenilor este inima mamelor

Cheia formarii oamenilor este inima mamelor, pe care asa a facut-o Dumnezeu sa poata iubi dumnezeieste, daca vor. Bunul simt care lipseste foarte mult azi il are mama si numai ea il poate transmite cu iubire de munca, de adevar si de dreptate, cu indelunga rabdare. Toate le avem in mod firesc de la mama lasata de Dumnezeu. De aceea, Parintele Arsenie Boca, care a fost un prieten deosebit al Parintelui Ioan, ca si parintele Ilarion Felea, punea extrem de mult pret pe felul in care mama va naste si va creste copilul; in ce masura mamele sunt constiente ca e o favoare deosebita si o stare de binecuvantare, cand ramane insarcinata. Bunul Dumnezeu i-a invrednicit cu un suflet care poate avea rostul lui Ioan Botezatorul sau a altui om trimis de Dumnezeu in lume cu o misiune. I se incredinteaza sa lucreze cu Dumnezeu la formarea unui om care trebuie sa fie fiu al imparatiei lui Dumnezeu. Absolut toti oamenii vin in lume ca sa se intoarca inapoi in imparatia lui Dumnezeu si asta depinde in primul rand de mama. A randuit Dumnezeu ca tocmai mamele, femeile, sa caute in mod deosebit, in mod intuitiv Biserica intr-o proportie de 80% mai mult decat barbatii. Apoi, parintele Arsenie zise acel lucru, el a fost crescut de mama care, asa ca si parintele Arsenie, a randuit Dumnezeu sa ramana vaduva, in curatenie, si sa traiasca pentru fiu. Daca vaduva isi pastreaza curatia ca si cum ar fi din nou fecioara si pentru totdeauna, aceasta are un deosebit atu inaintea lui Dumnezeu si mult efect asupra societatii…

Parintele Sabau – simbol pentru preotii de azi si de maine

Parintele Ioan, scrisese aici pe o hartie, socotise un simbol, indiferent cum intelegea el acest simbol; in copertile lui nu scria nimic decat niste poezii din puscarie. Simbol este parintele Sabau pentru preotii de azi si de maine. Trebuie sa vezi cum ii poti trezi si orienta pe tinerii acestia sa-si inteleaga rostul pe care i l-a dat Dumnezeu. Parintele Ioan a fost un om constient atat de slabiciunile sale, si in acelasi timp si de chemarea pe care i-o face Dumnezeu nu numai oricarui preot ci oricarui fiu care vine in lume. A fost student la cea mai deosebita universitate din vremea aceea din tara noastra, la Cernauti, si cele ce le stiu despre parintele si despre maica preoteasa sunt datorita unor imprejurari si prima data vina este si a P. S. Timotei care spunea ca se cuvine sa ne completam in problemele cele duhovnicesti, in taina spovedaniei, care este taina cea mai deosebita care ne pregateste pe noi in toata vremea, mai ales in Postul Pastelui, pentru a fi cat de cat vrednici de a ne impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos. Si cand ramai cu tine insuti, e imposibil sa nu gasesti petele pe care le avem si neputintele si ariile care le mostenim de la Adam si pana acum, de cand l-a alungat din rai si care le mostenim de la inaintasii nostri si care se observa, cu multe generatii inainte, ca se oglindesc in fiinta noastra, si care pot fi o binecuvantare sau poate fi un blestem. La universitatea aceea, parintele a fost presedintele asociatiei studentesti pentru teologi si i-a dat Dumnezeu un grai puternic.

Nicolae Popovici care a fost episcopul Oradiei pentru o vreme, ar fi vrut, cunoscandu-l, sa-l aiba in preajma sa tocmai pentru darul acesta deosebit de a „traduce” experienta Vechiului Testament si a proorocilor de acolo care aveau misiunea sa trezeasca la constiinta lucrarii lui Dumnezeu in noi si a pedepsei lui Dumnezeu cu grija…

Parintele Ioan avea o dragoste fata de toti, nu numai fata de cei din neamul lui. Este absurd sa crezi ca un crestin cu mintea intreaga a fost vreodata impotriva iudaismului, darmi-te impotriva lui Hristos. Oricine v-a orientat altfel, sa credeti despre orice roman ca a fost antisemit, va insala. Si am vrea sa nu fim inselati.

De aceea, Parintele Ioan, presedintele Asociatiei studentesti a teologilor din Cernauti, a fost randuit sa predice. Si era un bun predicator, incat si maica Alexandra a ramas impresionata.

Parintese avea constiinta raspunderii pentru sufletele care ii sunt incredintate. universitate, in prezenta studentilor care erau acolo si de la alte facultati. Si era un asa bun preedicator, incat si maica De aceea, vinerea, cand venea tarziu cateodata de la cate o slujba, erau portile incuiate, la cate un crestin. Unde auzea ca-i larma, ii cearta, sarea peste gard, intra in casa omului si-l lua de piept, si nu pleca de acolo pana nu ii impaca. Era doritor de pace.

Parintele a intele ca trebuie sa ne reintoarcem la aceasta traditie de oameni traitori, trebuie sa ne intoarcem azi, daca vrem sa traim in societate si ca indivizi, si ca neam, nu numai romani ci neam crestin. Cinstim pe orisicine, indiferent de neam, de ce neam este; eu sa-l tratez ca om, sa-l pretuiesc si sa consider ca Hristos care lumineaza pe tot omul ce vine in lume, il lumineaza si pe acesta. Si chiar daca-i pagan, tot ii lumineaza si pe aceia, dupa cum citim prin Proloage.

De aceea asa de bine ne-ar prinde si noua, si intreg neamul nostru romanesc si crestinesc si toate neamurile, sa ne gasim loc in casa lui Dumnezeu cat mai des, sa ne gasim liniste si orientare in Noul Testament in primul rand, in pildele Vechiului Testament, dar mai ales in Evanghelii, care ne protejeaza si impotriva ispitelor care ne vin de la satana. Cam constiinta aceasta se cuvine noua sa fie trezita intru noi incat sa nu existe nici desfranate, nici desfranati, nici betivi, nici ucigasi, nici oameni cu doua fete, – caci a face politica, insemneaza sa fii diplomat. Cei care au fost detinuti politici din tara noastra in vremea aceea, n-au fost diplomati, au fost oameni marturisitori si cautatori ai lui Dumnezeu, si au iesit la suprafata toti aceia care si-au pus toata nadejdea in rugaciunile Maicii Domnului, si L-au cautat pe Hristos cu toata seriozitatea, cunoscandu-si si silindu-se sa-si cunoasca starea lor interioara, sa se lupte impotriva tuturor pacatelor si, asa traind, am trai cu smerenia parintelui Ioan care nu se credea niciodata sfant, dar simtea nevoia sa fie laolalta cu cei care se duceau pe la manastiri si oriunde, in aceasta stradanie de a-l cunoaste si a-l sluji pe Dumnezeu.