Prigonitorii si ucigasii lui Hristos sunt adevaratii antisemiti. Antisemitismul este o erezie!

22 February 2011 4 Comments

„Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii…” [34; 169].[1]

Pastorul evreu Richard Wurmbrandt

Filmul „Evanghelia dupa Iuda” ne spune ca Evan­ghe­li­ile canonice au devenit din ce in ce mai antievre­iesti pe ma­sura ce din ce in ce mai multi oameni de alte neamuri se converteau la credinta crestina, si ca acest fapt a avut un efect covarsitor asupra istoriei lumii pana in zilele noas­tre. Se afirma ca in Noul Testament, in re­latarile privitoare la patimile lui Hristos, se gasesc ele­mente an­ti­se­mi­te. Iuda devine capul de afis al antisemi­tismului, de vi­na fiind si modul in care este prezentat in cele patru Sfin­te Evanghelii. Tradatorul Iuda a fost per­sonajul negativ ales ca victima de catre antisemitii care l‑au considerat re­prezentativ pentru poporul iudeu. Evan­gheliile ar fi deci, intr‑o anumita masura, responsabile pentru feno­me­nul antisemit, care in secolul al XX‑lea a culmi­nat cu na­zis­mul. Textul Evangheliei dupa Iuda ne‑ar oferi insa o alta perspectiva a istoriei, in care iudeii nu vor moartea lui Hristos si in care Iuda este eroul care Il ajuta pe Hristos sa ajunga la moartea care ii aducea adevarata cunoastere. Cei care nu cunosc decat superficial invata­turile Sfintelor Scripturi pot gandi: „Oare nu era mai bine ca Biserica sa nu primeasca Scripturile care pot du­ce la antisemitism? Oare nu ar fi fost mai linistita isto­ria se­colului al XX‑lea daca Biserica ar fi primit «Evan­ghe­lia dupa Iuda» in locul celorlalte patru evanghelii?”

Raspunsul este ca, fara cele patru Evanghelii, care sunt stalp al Bisericii, lumea ar fi fost intr‑adevar alta. O lu­me mai rea, mai urata, mai plina de dusmanie si tulbu­ra­ta mai tare de ura interrasiala. De ce? Pentru ca, in timp ce invatatura principala a Evangheliei este iubirea de aproapele, nu se intampla aceasta si in „Evanghelia lui Iuda”.

Afirmatia ca Scripturile Bisericii ar contine elemente an­tisemite este foarte dura si poate duce ea insasi la anti­semitism: unii crestini – care nu au citit Noul Testament, dar afla ca Evanghelia este antisemita – pot considera ca, intrucat Evanghelia e insuflata de Dumnezeu, si anti­se­mitismul e bun. Lucrurile nu stau deloc asa. Antisemi­tis­mul – fie ca e vorba de ura indreptata spre evrei sau spre celelalte neamuri semite – e o erezie si crestinii nu pot fi antisemiti, iar antisemitii care se lauda ca sunt cres­tini sunt crestini numai cu numele. Pentru a arata insa ca Evangheliile Bisericii nu contin elemente antise­mi­te, va fi nevoie de o cercetare atenta a acestora…

Introducere

Cei care considera ca Sfintele Evanghelii contin ele­men­te antisemite ar trebui sa ia aminte la intrebarea pusa de Hristos saducheilor: Oare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? (Marcu 12, 24).

Oricine cerceteaza Sfintele Evanghelii cu frica de Dumnezeu isi poate da seama ca ele nu sunt decat o mar­tu­rie a adevarului. Sfintele Evanghelii ne invata isto­ria sfan­ta, asa cum a fost ea. Indiferent daca aceasta isto­rie este sau nu pe placul omului mileniului al III‑lea, pentru care uneori toleranta este mai importanta decat obiec­ti­vi­ta­tea, ea ramane aceeasi.

Hristos S‑a nascut din neamul lui David, Maica Dom­nu­lui a fost evreica, Sfintii Apostoli au fost evrei. Cum pu­tea cineva sa inventeze o religie atat de sinucigasa in­cat toti adeptii sa se ridice impotriva intemeietorului reli­gi­ei respective? Asa ceva e imposibil. Iar credinta la care ne‑a chemat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nefiind o inva­tatura omeneasca, ci Adevarul descoperit de Dumnezeu oa­menilor, nu putea fi impotriva nici unui neam. Pentru ca Dumnezeu nu are dusmani, Dumnezeu nu are pe ni­meni de pierdut.

Hristos a venit pentru mantuirea tuturor, si mai cu sea­ma a iudeilor… Poate cea mai simpla argumentare a an­ti‑an­tisemitismului Evangheliilor o gasim rezumata de cu­vantul Sfantului Apostol Pavel, care – dupa ce slujind Si­nagoga prigonise crestinii –, ajungand sa fie prigonit de iudei, spune: Nu ma rusinez de Evanghelia lui Hristos, pen­­tru ca este putere a lui Dumnezeu spre mantuirea a tot ce­lui care crede, iudeului intai, si elinului (Rom. 1, 16). Si in­tareste cuvantul: Spun voua, neamurilor: Intru­cat sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc slujirea mea, doar voi izbuti sa atat ravna celor din neamul meu si sa man­tu­iesc pe unii dintre ei. Caci daca inlaturarea lor a adus im­pa­carea lumii, ce va fi primirea lor la loc, da­ca nu o in­vie­re din morti? Iar daca este parga (de fa­i­na) sfanta, si fra­man­tatura este sfanta; si daca radacina este sfanta, si ra­mu­rile sunt. Iar daca unele din ramuri au fost taiate, si tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit prin­tre cele ramase, si partas te‑ai facut radacinii si gra­si­mii maslinului, nu te mandri fata de ramuri; iar daca te ma­ndresti, nu tu porti ra­dacina, ci radacina pe tine. Dar vei zice: Au fost taiate ra­murile, ca sa fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredintei au fost taiate, iar tu stai prin cre­din­ta. Nu te ingamfa, ci te­me‑te; caci daca Dumnezeu n‑a cru­tat ramurile firesti, nici pe tine nu te va cruta (Rom. 11, 13‑21).

Cuvintele Sfintei Scripturi

Sfintele Evanghelii ne arata ca, in raportul dintre Sina­goga si Hristos sau in raportul dintre Sinagoga si ucenicii lui Hristos, iudeii nu au avut de suferit din partea cresti­nilor[2]. Dimpotriva. Hristos si ucenicii Sai au fost prigoniti de iudei. Cei care sustin ca Hristos a murit pe cruce pen­tru ca era considerat periculos de autoritatile romane cal­ca in picioare adevarul Scripturilor. Acestea ne arata ca iu­deii de multe ori au vrut sa Il omoare pe Hristos…

A inceput Iisus sa le arate ucenicilor Lui ca El trebuie sa mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la ba­trani si de la arhierei si de la carturari si sa fie ucis, si a treia zi sa invieze (Matei, 16, 21).

Si unii dintre ei voiau sa‑L prinda, dar nimeni n‑a pus mai­nile pe El. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le‑au zis aceia: „De ce nu L‑ati adus?” Slugile au ras­puns: „Niciodata n‑a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om”. Si le‑au raspuns deci fariseii: „Nu cumva ati fost si voi amagiti? Nu cumva a crezut in El cineva dintre ca­petenii sau dintre farisei? Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata!” (Ioan 7, 44‑49).

Iesind El de acolo, carturarii si fariseii au inceput sa‑L urasca groaznic si sa‑L sileasca sa vorbeasca de­spre multe, pandindu‑L si cautand sa prinda ceva din gu­ra Lui, ca sa‑I gaseasca vina (Luca 11, 53‑54).

Mergea Iisus prin Galileea, caci nu voia sa mearga prin Iudeea, deoarece iudeii cautau sa‑L ucida (Ioan 7, 1).

Mantuitorul Insusi le spune fariseilor ca sunt mai vi­novati decat parintii lor, care au varsat sangele proroci­lor, lasand sa se inteleaga ca vina mai mare ar fi tocmai uciderea celui profetit de proroci: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca ziditi mormintele prorocilor si impodobiti pe ale dreptilor, si ziceti: „De am fi fost noi in zilele parintilor nostri, n‑am fi fost partasi cu ei la varsa­rea sangelui prorocilor”. Astfel, dar, marturisiti voi in­si­va ca sunteti fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi in­tre­ceti masura parintilor vostri! (Matei 23, 29‑32).

De altfel, El le spusese iudeilor ca, daca Il vor omori, El va invia dupa trei zile, dar ei nu au inteles cuvintele Sa­le: „Daramati templul acesta si in trei zile il voi ri­di­ca”. Si au zis deci iudeii: „In patruzeci si sase de ani s‑a zi­dit templul acesta! Si Tu il vei ridica in trei zile?” Iar El vorbea despre templul trupului Sau. Deci, cand S‑a scu­lat din morti, ucenicii Lui si‑au adus aminte ca aceas­ta o spusese si au crezut Scripturii si cuvantului pe care il spu­sese Iisus (Ioan 2, 19‑22).

Despre vinderea si prinderea lui Hristos se poate dis­cuta mult. Ne vom opri insa asupra unui moment‑cheie din procesul lui Iisus, cand iudeilor le‑a zis Pilat: „Lua­ti‑L voi si judecati‑L dupa legea voastra”. Iudeii insa i‑au raspuns: „Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe ni­­meni” (Ioan 18, 31). E clar ca iudeii vroiau moartea lui Hris­tos, insa incercau sa ii implice pe romani in uciderea lui Iisus, desi nu aveau nevoie de un astfel de ajutor.

Haim Cohn, in cartea sa Arestarea, procesul si moar­tea lui Iisus Christos, scrie: „Tribunalul religios evreiesc ar fi avut dreptul sa‑l condamne la moarte pe Iisus numai da­ca el ar fi hulit numele Domnului, in prezenta a doua per­soane. Dar Iisus n‑a hulit niciodata numele Domnului. […] Recunoscand existenta unui singur Dumnezeu unic, Iisus nu putea fi invinuit de idolatrie. Nu stiu daca vor­be­le «Fiul lui Dumnezeu» nu reprezinta o interpolare tarzie a autorilor Evangheliei” [16; 61,78].

Citite cu atentie, pasajele acesta demonteaza tot de­mersul facut de Haim Cohn – fost presedinte al Tribuna­lului Suprem al Israelului –, care incerca sa demonstreze ca moartea lui Hristos trebuie pusa pe seama romani­lor. Au pur si simplu un efect de bumerang. In primul rand pen­tru ca afirma clar ca tribunalul evreiesc il putea con­damna la moarte pe Hristos daca ar fi facut o afirma­tie care putea fi considerata blasfemie, iar in al doilea rand pen­tru ca, afirmand ca referintele despre dumnezei­rea lui Hris­tos ar putea fi „interpolari tarzii” ale Evan­gheliei, arata ca nu a inteles cum trebuie marturia Sfintei Scrip­turi. Dum­nezeirea lui Hristos este unul dintre cele mai im­por­tan­te adevaruri pe care le aflam in Sfanta Scriptura – si nu ga­sim doar o referinta marginala la ea, ci multe si cla­re. Una din ele este aceea cand Hristos i‑a in­trebat pe uce­nicii Sai: „Dar voi cine ziceti ca sunt?” Raspunzand, Si­mon Pe­tru a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Ce­lui viu”. Iar Iisus, raspunzand, i‑a zis: „Fericit esti, Si­mo­ne, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti‑au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri” (Matei 16, 15‑17).

Faptul ca iudeii considerau o hula faptul ca Hristos afir­ma ca este una cu Parintele Ceresc il vedem subliniat in­tr‑o alta relatare evanghelica: Era atunci la Ierusalim sar­batoarea innoirii templului si era iarna. Iar Iisus um­bla prin templu, in pridvorul lui Solomon. Deci L‑au im­pre­­surat iudeii si Ii ziceau: „Pana cand ne scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul, spune‑o noua pe fata”. Iisus le‑a ras­puns: „V‑am spus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac in numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mi­ne. Dar voi nu credeti, pentru ca nu sunteti dintre oile Me­le. Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine. Si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri in veac, si din mana Mea nimeni nu le va rapi. Ta­tal Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decat toti, si ni­meni nu poate sa le rapeasca din mana Tatalui Meu. Iar Eu si Tatal Meu una suntem”. Iarasi au luat pietre iu­deii ca sa arunce asupra Lui. Iisus le‑a raspuns: „Multe lu­cruri bune v‑am aratat voua de la Tatal Meu. Pentru care din ele aruncati cu pietre asupra Mea?” I‑au ras­puns iudeii: „Nu pentru lucru bun aruncam cu pietre asu­pra Ta, ci pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu” (Ioan 10, 22‑33).

(Un alt pasaj din aceeasi carte a lui Haim Cohn arata cat de inconsistente sunt argumentele celor care vor sa ara­te ca iudeii nu au vrut moartea lui Hristos – ba chiar, dim­potriva, ar fi vrut sa ii salveze viata: „Auzindu‑l pe Iisus spunand ca‑i «Fiul lui Dumnezeu», marele preot e cu­prins de jale: Atunci marele preot si‑a rupt hainele si a zis: «A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula lui» (Matei 26, 65). Majoritatea cer­ce­tatorilor crestini vad in «ruperea hainelor» dovada ca ma­rele preot a considerat vorbele lui Iisus o profanare a nu­melui lui Dumnezeu. […] Marele preot si‑a rupt hai­ne­le nu pentru ca Iisus s‑a proclamat Mesia, savarsind un de­lict religios si penal, ci pentru ca a refuzat mana care I s‑a intins, a refuzat sa colaboreze cu Sanhedrinul si, in ul­ti­ma instanta, sa promita ca in fata lui Pilat nu va face mar­turisiri care sa‑l duca la moarte. Marele preot si‑a rupt hai­nele nu pentru ca Iisus a profanat numele lui Dumne­zeu; el a inteles ca misiunea sa a esuat si ca Iisus nu mai poa­te fi salvat. Dupa ce initiase intreaga actiune de sal­vare a lui Iisus, dupa ce mobilizase Garda Templului si gaz­duise sesiunea Sanhedrinului in propria sa casa, cu­prins de o durere imensa, marele preot isi rupe hainele, va­zand cum totul a esuat” [16; 79]. Sfantul Evanghelist Ma­tei ne arata ca lucrurile au stat altfel: Arhiereul si‑a sfa­siat hainele, zicand: „A hulit! Ce ne mai trebuie mar­tori? Iata, acum ati auzit hula Lui. Ce vi se pare?” Iar ei, ras­punzand, au zis: „Este vinovat de moarte”. Si au scui­pat in obrazul Lui, batandu‑L cu pumnii, iar unii Ii da­deau palme – Matei 26, 65‑67. Tentativa de rastalmacire a textului de catre Haim Cohn este prea evidenta pentru a mai fi nevoie de comentarii…)

Iudeii vroiau ca romanii sa Il ucida pe Hristos, pentru ca aceia sa poarte responsabilitatea crimei… Pilat arata aceasta prin cuvintele spuse lui Hristos: „Poporul Tau si arhiereii Te‑au predat mie[3]. Ce ai facut?” Iisus a ras­puns: „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca im­paratia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar fi luptat ca sa nu fiu predat iudeilor” (Ioan 18, 35‑36). (Prin aceste cuvinte Hristos Insusi intareste faptul ca a fost predat iudeilor, nu romanilor. Sfantul Nicolae Ve­li­mi­rovici scrie cuvinte grele despre „batranii evreilor care au pus la cale nelegiuirea uciderii lui Hristos Dum­nezeu. Ei L‑au prigonit ca niste vipere, in ascuns; ei L‑au judecat ca niste criminali, la adapostul intunecos al noptii, adu­nand in ascuns martori mincinosi cumparati cu bani. Ei, ca si Iuda, L‑au osandit in ascuns. Si azi, unde sunt cele as­cunse ale lor, cele pe care ei le credeau pe veci as­cun­se?! O, toate s‑au dat la iveala pe fata, inaintea ochilor in­tre­gii lumi” [75; 299].)

Un argument suficient ca Hristos nu era considerat de au­toritati un dusman al Imperiului Roman sunt cuvintele lui Pilat: Pilat I‑a zis: „Ce este adevarul?” Si zicand aceas­ta, a iesit iarasi la iudei si le‑a zis: „Eu nu gasesc in El nici o vina” (Ioan 18; 38).

Cea mai tulburatoare referinta privitoare la rastignirea lui Hristos pare a fi cea la momentul in care iudeii i‑au ce­rut lui Pilat moartea Mantuitorului: Si Pilat a iesit ia­rasi afara si le‑a zis: „Iata, vi‑L aduc pe El afara, ca sa stiti ca nu gasesc in El nici o vina”.[4] Deci a iesit Iisus afa­ra, pur­tand cununa de spini si mantia purpurie. Si le‑a zis Pilat: „Iata Omul!” Cand L‑au vazut deci arhiereii si slu­jitorii au strigat, zicand: „Rastigneste‑L! Rastig­nes­te‑L!” Zis‑a lor Pilat: „Luati‑L voi si rastigniti‑L, caci eu nu‑I gasesc nici o vina”. Iudeii i‑au raspuns: „Noi avem le­ge si dupa le­gea noastra El trebuie sa moara, ca S‑a fa­cut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu”… Pentru aceasta, Pilat cau­ta sa‑L eli­bereze; iar iudeii strigau zicand: „Daca Il eli­berezi pe Aces­ta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine im­parat este impotriva Cezarului” (Ioan 19, 4‑12).

Despre rastignirea lui Hristos de catre iudei da martu­rie si Sfantul Apostol Pavel: Voi, fratilor, v‑ati facut ur­ma­tori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Iudeea, in­tru Hris­tos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei, care si pe Dom­nul Iisus L‑au omorat ca si pe prorocii lor[5]; si pe noi ne‑au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tu­turor oa­menilor sunt potrivnici (I Tes. 2, 14‑15). Iar Sfan­tul Apos­tol Petru spune: Si noi suntem martori pen­tru toate cele ce a facut El in tara iudeilor si in Ierusa­lim; pe Acesta L‑au omorat, spanzurandu‑L pe lemn[6] (Fap­te 10, 39).

Hristos nu a spus niciodata ca romanii vor sa Il omoa­re. Sfanta Scriptura nu ne spune niciodata ca roma­nii Il con­siderau periculos pe Hristos. Ne spune insa, prin voci di­ferite, ca iudeii au planuit moartea Sa… De cine se te­meau apostolii dupa rastignirea lui Hristos, de romani sau de iudei? Raspunsul ni‑l ofera tot Sfanta Scriptura: Si fi­ind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iu­deilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le‑a zis: „Pace vo­ua!” (Ioan 20, 19).

De fapt, responsabilitatea in cazul mortii Mantuitorului e aproximativ aceeasi cu cea de la moartea Sfantului Lon­ghin. Iata ce ne spun Vietile Sfintilor: „Domnul nostru Ii­sus Hristos, prin negraita Lui mila, a binevoit sa ne man­tu­iasca de la pierzare cu patima Sa cea de voie, prin Cru­ce, prin moarte si prin inviere, dandu‑Se spre chinuri, ca sa Se raneasca pentru pacatele noastre. Atunci un su­tas, anume Longhin, de neam din Capadocia, fiind sub sta­pa­ni­rea lui Pilat, a fost pus impreuna cu ostasii sai sa slu­jeas­ca la sfintele patimi si la rastignirea lui Hristos. Va­zand el minunile cele ce s‑au facut de Hristos, adica cu­tre­murul si schimbarea soarelui in intuneric, mormin­tele des­chizandu‑se, mortii inviind si pietrele despicandu‑se, a mar­turisit ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, precum gra­ies­te dumnezeiescul evanghelist Matei: Iar sutasul si cei ce strajuiau impreuna cu dansul pe Iisus, vazand cu­tre­mu­rul si cele ce s‑au facut, s‑a temut foarte tare, zi­cand: cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta. Des­pre Lon­ghin sutasul zic unii ca el a impuns cu sulita in coasta Dom­nului nostru Iisus Hristos, Care a murit pe cruce, iar din sangele si apa ce au curs a castigat tamadu­ire pentru ochii sai cei bolnavi. Apoi, fiind ingropat trupul facator de viata al lui Hristos, Longhin iarasi a fost pus de Pilat sa strajuiasca cu ostasii pe Iisus, Care zacea in mor­mant. Iar cand Domnul, cu mare slava, a inviat din mor­mant si prin minunata Sa sculare a inspaimantat pe stra­jeri, in­ge­rul Domnului, pogorandu‑se din cer, a pravalit piatra de pe mormant si de frica lui s‑au cutremurat stra­jerii si s‑au fa­cut ca morti. Atunci Longhin impreuna cu alti doi ostasi ai sai au crezut desavarsit in Hristos si s‑au facut pro­po­va­duitori ai invierii Lui, marturisind lui Pilat si arhiereilor toate cele ce s‑au facut.

Arhiereii au facut sfat cu batranii si au dat ostasilor multi arginti ca sa tainuiasca invierea lui Hristos, zi­cand: «Ucenicii Lui L‑au furat noaptea, pe cand noi dor­­meam»[7]. Insa Longhin nu a primit argintii si nu a vrut sa tai­nuiasca mi­nunea, ci a marturisit‑o si ade­va­ra­ta a fost mar­turisirea lui. […] Si si‑a lasat dregatoria sa, haina si bra­ul cel os­ta­sesc si luand cu el pe cei doi prieteni care aveau aceeasi rav­na ca si dansul, pentru Hristos, s‑au de­par­tat si n‑au mai vie­tuit cu popor si se in­deletniceau cu cre­dinta in ade­va­ra­tul Dumnezeu. Apoi au primit botezul de la Sfintii Apos­toli si nu dupa mul­ta vreme au parasit Ie­rusalimul si au mers impreuna in Capadocia. Acolo a fost propovaduitor si apos­tol al lui Hristos si a intors pe multi din ratacire la Dum­ne­zeu. Apoi, lasand cetatea ace­ea, a petrecut in satul ta­ta­lui sau, vietuind in post si in ru­ga­ciune.

Adunarea evreiasca din Ierusalim a fost instiintata ca Longhin a umplut toata Capadocia cu invatatura sa si cu mar­turisirea cea dovedita despre invierea lui Hristos. De aceea, arhiereii si batranii s‑au umplut de zavistie si de manie si, mergand la Pilat cu multe daruri, l‑au rugat ca sa trimita pana la Cezarul din Roma veste impotriva lui Lon­ghin care si‑a lepadat dregatoria ostaseasca, s‑a abatut de la stapanirea romana si tulbura poporul din Capadocia pro­povaduind pe alt imparat[8]. Iar Pilat, luand darurile, a as­­cultat rugamintea lor si a trimis la Cezarul Tiberiu o scri­soare care cuprindea multa clevetire impotriva lui Lon­ghin. Cu aceasta scrisoare a lui Pilat au trimis iudeii mult aur Cezarului, rascumparand moartea Sfantului Lon­ghin. Apoi degraba a venit de la Cezar porunca ca Lon­ghin sa fie pedepsit cu moartea, ca un potrivnic al Ce­za­ru­lui. Si indata Pilat a trimis ostasi in Capadocia ca sa‑i taie capul lui Longhin si apoi sa‑l aduca in Ierusalim, spre a dovedi adunarii evreiesti moartea lui. Apoi Pilat a po­run­cit sa fie ucisi, dupa cererea evreilor care Il urau pe Dum­nezeu, si cei doi ostasi care lasasera impreuna cu Lon­ghin dregatoria ostaseasca si propovaduiau acolo, ca si dansul, pe Hristos” [103; 172‑173].

Cine l‑a omorat pe Sfantul Longhin, romanii sau iu­deii? L‑au omorat romanii, platiti pentru aceasta de iudei. Man­tuitorul le profetise iudeilor despre prigonirea celor care vor crede in El: „Iata, Eu trimit la voi proroci si in­te­lepti si carturari; dintre ei veti ucide si veti rastigni; din­tre ei veti biciui in sinagogi si‑i veti urmari din cetate in cetate, ca sa cada asupra voastra tot sangele dreptilor ras­pandit pe pamant, de la sangele dreptului Abel, pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l‑ati ucis in­tre templu si altar. Adevarat graiesc voua, vor veni aces­tea toate asu­pra acestui neam. Ierusalime, Ieru­sa­li­me, care omori pe proroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit” (Matei 23, 34‑37).

Inainte de a muri, primul mucenic crestin, Sfantul Ar­hi­diacon Stefan, ii mustrase pe iudei ca se facusera uci­gasi ai lui Hristos: „Voi cei tari in cerbice si netaiati im­pre­jur, la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Du­hului Sfant, precum si parintii vostri, asa si voi! Pe care dintre proroci nu l‑au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui van­za­tori si ucigasi v‑ati facut voi acum. Voi, ca­re ati primit Le­gea intru randuieli de ingeri si n‑ati pa­zi­t‑o!” Iar ei, au­zind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva Lui. Iar Ste­fan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de‑a dreapta lui Dumne­zeu. Si a zis: „Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de‑a dreapta lui Dumnezeu!” Iar ei, stri­gand cu glas mare, si‑au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si scotandu‑l afara din ce­tate, il bateau cu pi­etre. Iar mar­­torii si‑au pus hainele la pi­cioarele unui ta­nar, numit Saul[9]. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zi­cea: „Doamne Iisuse, primeste du­hul meu!” Si, in­ge­nun­chind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor pa­­catul acesta!” Si zicand acestea, a murit (Fapte 7, 51‑60).

Aceste ultime cuvinte ale Sfantului Stefan reiau ruga­ciunea lui Hristos de pe cruce: Parinte, iarta‑le lor, ca nu stiu ce fac (Luca 23, 34). Unde este antisemitismul? Unde este ura fata de dusmani? Hristos S‑a rugat pentru iertarea celor care L‑au rastignit, invatandu‑i pe toti crestinii sa isi ierte dusmanii, chiar daca acestia ii vor supune la pri­goane de tot felul. I‑a invatat sa se inarmeze cu arma rab­da­rii si sa rabde pana la capat: „Luati seama la voi insiva. Ca va vor da in adunari si veti fi batuti in sinagogi si veti sta inaintea conducatorilor si a regilor, pentru Mine, spre marturie lor[10]. Ci mai intai Evanghelia trebuie sa se pro­­povaduiasca la toate neamurile. Iar cand va vor duce ca sa va predea, nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant. Si va da fra­­te pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor raz­­vrati impotriva parintilor si ii vor ucide. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui” (Marcu 13, 9‑13).

Sfanta Scriptura ne arata ca uciderea crestinilor era pe pla­cul iudeilor: In vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa‑i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe pla­cul iudeilor, a mai luat si pe Petru (Fapte 12, 1‑3).

In Istoria Bisericeasca, Eusebiu de Cezareea repro­duce marturia lui Hegesip despre mucenicia Sfantului Ia­cov: „Intrucat si dintre conducatori multi s‑au crestinat, s‑a produs o rascoala printre iudei, mai ales printre cartu­rarii si fariseii care spuneau ca exista primejdia ca intreg po­porul sa vada pe Iisus Hristos Insusi, de aceea veneau la Iacov si‑i cereau: «Te rugam sa opresti poporul, caci el se insala de prezenta lui Iisus atunci cand crede ca El ar fi cu adevarat Mesia. Te rugam sa convingi pe cei care s‑au strans la sarbatorile Pastilor in legatura cu Iisus, caci noi toti avem incredere in tine. Noi si intreg poporul marturi­sim ca tu esti drept si ca nu cauti la fata nimanui. De ace­ea, convinge pe oameni sa nu se rataceasca in legatura cu Ii­sus, caci toata lumea si noi insine avem incredere in ti­ne. Urca‑te pe acoperisul templului pentru ca sa te vada aco­lo toti si cuvintele tale sa fie intelese de toti! Caci din pri­cina serbarii Pastilor s‑au strans toate semintiile, si chiar si dintre pagani». Si iata asa au pus carturarii si fari­se­ii amintiti pe Iacov pe acoperisul templului si au strigat ca­tre el: «Dreptule, ca unul in care toti trebuie sa ne in­cre­dem, intrucat poporul se insala mergand dupa Iisus cel ras­tignit, vesteste‑ne noua care e usa lui Iisus!». Si el a ras­puns cu glas tare: «De ce ma intrebati despre Fiul Omu­lui?». El «sade in ceruri de‑a dreapta puterii si ve­nind pe norii cerului». Multi s‑au lasat cu totul convinsi si prea­mareau marturisirea lui Iacov zicand: «Osana, fiul lui Da­vid!». Dimpotriva insa, aceiasi carturari si farisei zi­ceau unii catre altii: «Am facut rau cand am cerut martu­ria lui Iacov despre Iisus. Sa‑l urcam deci acolo sus si de acolo sa‑i dam drumul jos, ca in felul acesta sa se ingro­zeasca toti si sa nu mai creada in el». Si au inceput sa strige: «Vai, vai! Pana si cel drept s‑a ratacit». De aceea au implinit Scriptura despre care vorbeste Isaia: «Sa‑l dam la o parte pe cel drept pentru ca ne este greu sa‑l mai au­zim!». De aceea l‑au urcat pe acoperis, de unde l‑au arun­cat jos pe cel drept. Dupa care au adaugat: «Sa uci­dem cu pietre pe Iacov cel drept» si au inceput sa arunce cu pietre in el, caci desi fusese aruncat jos el inca nu mu­rise. Dar intorcandu‑se Iacov s‑a asezat in genunchi spu­nand: «Te rog, Doamne Dumnezeule si Parinte, iarta‑le lor, caci nu stiu ce fac!». Iar in timp ce aruncau astfel cu pie­tre in el, unul din preotii din familia lui Recav si din ur­masii lui Rechavim, despre care prorocul Ieremia a mar­turisit, striga: «Opriti! Ce‑i faceti? Caci cel drept toc­mai pentru voi se roaga!». Si atunci unul dintre ei, un piuar, luand un pilug cu care se preseaza stofele, l‑a lovit in cap pe cel drept si astfel i‑a adus moarte de martir. Si l‑au ingropat tocmai acolo langa templu, unde si azi se mai vede piatra lui de mormant. Iacov a fost atat pentru iudei, cat si pentru pagani un martor adevarat al me­sia­ni­ta­tii lui Iisus” [27; 93‑94].

Inainte de convertire, Sfantul Apostol Pavel prigonise cre­dinta crestina – pustiia Biserica, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita (Fapte 8, 3) –, ba chiar fusese partas la uciderea Sfantului Arhi­dia­con Stefan. Ajungand el rob al lui Hristos, iudeii, fa­cand sfat impotriva‑i, s‑au legat cu blestem zicand ca nu vor manca, nici nu vor bea pana ce nu vor ucide pe Pa­vel. Si cei ce facusera intre ei acest juramant erau mai multi de pa­truzeci, care, ducandu‑se la arhierei si la ba­trani, au zis: „Ne‑am legat pe noi insine cu blestem sa nu gus­tam nimic pana ce nu vom ucide pe Pavel”[11] (Fapte 23, 12‑14).

Aceasta marturie arata care a fost atitudinea iudeilor fata de ucenicii lui Hristos. Nu exista insa nici o marturie care sa ateste ca vreunul din Sfintii Apostoli s‑ar fi purtat cu rautate fata de iudei[12]. Dimpotriva, ei s‑au purtat cu iu­bi­re, asa cum ii invatase Hristos. Si gasim aceasta martu­rie intarita chiar de cuvintele Sfantului Apostol Pavel, ca­re spune ca mare imi este intristarea si necurmata du­re­rea inimii. Caci as fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup, care sunt israeliti, ale carora sunt infierea si slava si legamintele si Legea si inchinarea si fagaduintele, ai ca­rora sunt parintii si din care dupa trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvantat in veci (Rom. 9, 2‑5).

Iata ca, desi fusese prigonit de cei din neamul sau, sfan­tul spune ca ar fi fost gata sa primeasca pana si pe­deapsa anatemei, numai sa ii fi putut ajuta prin aceasta pe iudei, pe care ii iubea si pentru care se ruga… Ar trebui ca, dupa o asemenea declaratie de iubire, nimeni sa nu il mai poata acuza pe Apostolul neamurilor ca ar fi defor­mat adevarul pentru a le face rau iudeilor…

Vietile Sfintilor

Istoria Bisericii ne arata insa ca prigonirea crestinilor de catre evrei nu s‑a oprit in primele veacuri crestine. Ga­sim diferite marturii despre sfinti care au primit muceni­cia de la evrei in al doilea mileniu dupa Hristos. Iata, de exem­plu patimirea Sfantului Mucenic Eustratie de la Pe­cerska, care e praznuit pe 28 martie:

„Inainte de a se face monah, Sfantul Eustratie fusese un om foarte bogat care, atins de dragostea lui Hristos, si‑a impartit toate averile dupa cuvantul Lui si a intrat in La­vra Pecerska, luand chipul monahicesc. Dar in timpul sal­baticelor atacuri ale polovtilor asupra cetatii Kievului din anul 1097 dupa Hristos, manastirea a fost jefuita si multi crestini si monahi au fost omorati. Sfantul Eustratie im­preuna cu alti cativa credinciosi au fost vanduti ca robi unui evreu din Cherson. Acesta isi batea joc de credinta cres­tina a robilor lui si incerca prin toate mijloacele sa‑i faca sa se lepede de ea si sa treaca la religia mozaica. Va­zand ca nu au nici o scapare decat moartea, ei toti s‑au sfatuit sa nu mai manance nimic si mai degraba sa moara asa, decat sa se lepede de Hristos. Sfantul Eustratie i‑a in­cu­rajat, i‑a intarit si i‑a binecuvantat pe credinciosii cei im­preuna cu dansul pe aceasta cale pe care cu totii, inclu­siv el, hotarasera sa mearga. Astfel, ei cu totii au murit de foa­me, unii dupa trei zile, altii dupa patru, iar altii dupa sapte. Fiind obisnuit cu postirile, Sfantul Eustratie singur a supravietuit, fiind inca viu dupa paisprezece zile de pos­ti­re totala[13]. Sangerosul evreu, vazand ca pierduse si ba­nii pe care ii cheltuise cumparand robii, s‑a razbunat pe Sfan­tul Eustratie, pe care l‑a rastignit pe o cruce. Sfantul Eu­stratie s‑a rugat lui Dumnezeu de pe acea cruce, pro­ro­cind si evreului napraznica si apropiata moarte. Evreul, in­nebunit de ura, a strapuns cu o sulita trupul sfantului ce­lui pironit pe cruce, si asa Sfantul Eustratie si‑a dat su­fle­tul in mainile lui Dumnezeu. Aruncandu‑i‑se trupul in ma­re, el nu s‑a dus la fund, ci a plutit la suprafata apei. Mi­nuni mari au inceput sa se faca apoi la sfintele lui moas­te” [75; 372].

Sfantul Eustratie a patimit pentru Hristos in veacul al XI‑lea. Dar Biserica are mucenici si din veacul trecut. Unul dintre cei mai cunoscuti este parintele Filumen, noul mu­­cenic. „In ultimul loc unde a slujit, si anume la Fan­ta­na lui Iacov, veneau des evrei fanatici ca sa scoata icoa­ne­le si cru­cea din biserica, deoarece considerau ca era un loc de inchinaciune iudaic. Unul dintre acesti evrei venea in fiecare zi si se ruga in lacas. Parintele Filumen, pazitor cre­dincios al asezamintelor Sfantului Mormant din Pales­ti­na, i‑a explicat cu blandete si smerenie ca Fantana lui Iacov apar­tinea de multe secole crestinilor. Vrand sa evite pro­vo­ca­rile, atunci cand evreul acela intra in biserica sa se roage, pa­rintele Filumen intrerupea slujba si o continua mai tar­ziu[14]. Scopul acestui evreu, ca de altfel al tuturor evreilor fa­natici, era sa transforme cu orice pret biserica in loc de in­chinaciune iudaic. Astfel, pe 29 noiembrie 1979, in ziua in care Biserica il pomeneste pe Sfantul Fi­lu­men, parintele a fost atacat cu toporul si omorat[15] in timp ce savarsea Ve­cer­nia. Dupa aceea, ucigasii au jefuit bi­serica, iar la plecare au aruncat cu o grenada. Comuni­catul Politiei spunea ca fap­tasii erau «necunoscuti»”[16] [39; 294].

Intr‑o predica despre noul mucenic Filumen, Arhiepis­co­pul Ambrozie de Neapole si Samaria a relatat astfel afla­rea moastelor parintelui: „Cu adevarat, am deschis mor­mantul si am scos trupul afara, asezandu‑l pe placa de mar­mu­ra a unui mormant alaturat. Hainele erau pe juma­tate pu­trezite, iar monahii le‑au luat ca binecuvantare, ca sa le im­parta oamenilor. Mainile puteau fi indoite. Picio­rul drept, de la oul piciorului in jos, nu mai era, pentru ca uci­ga­sul il taiase cu securea. Lipseau si degetele de la pi­cio­rul stang. Restul trupului era intreg, desi statuse in mor­mant timp de trei ani. In schimb, de la taietura securii, cra­niul era despicat si ii lipsea nasul. Avea inca barba si par. Ci­ne­va l‑a curatat cu un burete imbibat in vin. Desi­gur, trupul nu emana nici un miros neplacut. Nu fusese man­cat de viermi si nu avea absolut nici o scobitura. […] Este sfant? Cu siguranta ca este sfant mucenic, pentru ca a aparat de evreu locul de inchinaciune ortodox…”[17] [39; 305].

Nazismul si credinta crestina

Una dintre confuziile care se fac in mod obisnuit cand se vorbeste despre antisemitism se datoreaza faptului ca se pune in responsabilitatea crestinilor holocaustul. Dar de fapt nu exista nici o legatura intre nazism si credinta crestina (cu toate ca Hitler a invocat in mod viclean cre­din­ta in Hristos, la inceputul ascensiunii sale, pentru a stran­ge cat mai multi adepti). Mihai Urzica caracteriza ast­fel „religia nazista”: „Neopaganismul nazist a revenit la pa­ganatate, a retrezit vechiul cult al lui Thor si Wotan, a pro­movat forta, spiritul de rasa superioara, precum si dis­pre­tul fata de mila crestina si fata de iertare, socotite a fi ma­nifestari psihologice ale inferioritatii si lasitatii evre­iesti. Aceste conceptii au dus la lagarele de extermi­nare in masa, la cele mai demente cruzimi. In cartea Mitul vea­cu­lui al XX‑lea, a doctrinarului hitlerist Alfred Rosen­berg, se spu­ne: «Mitul crucii crestine este mort; mitul zvas­ticii, al ra­sei si al sangelui il inlocuieste» (p. 680). O ase­menea doc­trina pagana socotea Biserica Cres­tina o pie­dica in ca­lea afirmarii noului regim, ca urmare, Bi­se­ri­ca a fost su­pu­sa unei aprige persecutii, dimpreuna cu slu­ji­torii ei, care in adu­narea pacatosilor n‑au umblat si pe scau­nul hulitorilor n‑au sezut (Ps. 1, 1). Si astfel, asa cum Cu­getarile lui Mao au devenit mai tarziu sacre, avand pu­tere de mit pentru co­mu­nistii chinezi, la fel Mein Kampf, car­tea doctrinara a lui Hitler, a devenit catehismul fie­ca­rui nazist, gata de orice jertfa pentru cauza hitleris­mului” [73; 124].

Nazismul sau orice forma de antisemitism si credinta cres­tina sunt invataturi contrare. Acest adevar este simplu si usor de inteles chiar si de catre copii…

La parastasul parintelui Nicodim Mandita, unul din ma­rii stalpi ai credintei din Romania secolului trecut, po­e­tul Ioan Alexandru a povestit un lucru tulburator. Un om l‑a ucis pe fratele unui parinte duhovnic: „Stiti ce‑a facut acest parinte care traieste? A mers la el si i‑a zis: «Fratele meu! Tu l‑ai omorat pe fratele meu si in locul fratelui meu esti tu fratele meu!», si l‑a sarutat pe obraz. «Te iu­besc ca pe fratele meu»”[18]. Ce religie aduce omul la un ase­­menea record al iubirii? Ce alta credinta pune iubirea in centrul ei, asa cum o face credinta crestina? Gestul pa­rin­telui poate fi inteles ca un rezumat al Sfintelor Evan­ghe­lii, ca un rezumat al Legii celei Noi. Hristos, Fiul lui Dum­nezeu, a venit sa ne invete Legea iubirii si iertarii. A iu­birii care biruie orice rautate, a iubirii care iese birui­toa­re din orice incercare si orice prigoana.

Sa citim Sfintele Evanghelii, ca sa nu ratacim nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Marcu 12, 24). Sa mergem pe calea cea tare pe care au mers crestinii vreme de sute si sute de ani. Iar daca cineva va incerca sa dove­deas­ca prin cuvinte mestesugite ca Evangheliile sunt min­ci­noase sau ca ne invata cele rele, sa nu il credem. Caci ce poate fi mai adevarat decat cuvantul lui Dumne­zeu? Si tot asa sa facem si cu Vietile Sfintilor Mucenici, sa le sadim in inimile noastre, pentru a da roada cea buna. Sa invatam de la ei credinta, rabdarea, nadejdea si iubirea de vraj­masi, virtutile cu care putem birui intelepciunea acestui veac si putem pasi in Imparatia Cerurilor.

[1] Marturia aceasta, data in inchisoarea de la Targu Ocna, este preluata din volumul lui Ion Ianolide, Intoarcerea la Hristos – document pen­tru o lume noua, Editura Christiana, 2006. In prefata ei, parintele Gheor­ghe Calciu‑Dumitreasa scria: „Din tot ce s‑a scris despre inchi­sori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul mar­turisitor, cartea aceasta este cea mai adanc duhovni­ceas­ca, cea mai pa­trunzatoare, cea mai in masura sa inteleaga impre­una cu toti sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa cu­noasca iu­bi­rea lui Hristos cea mai presus de cunoastere si sa se umple de toata pli­na­tatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni 3, 18‑19)” [34; 6].
[2] Singura exceptie fiind cand, in gradina Ghetsimani, Sfantul Apostol Petru i‑a taiat urechea lui Malhus, vrand sa Il apere pe Hristos.

[3] Trebuie mentionat si faptul ca, dupa prinderea lui Hristos in gradina Ghe­tsimani, ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L‑au legat. Si L‑au dus intai la Anna, caci era socrul lui Ca­ia­fa, care era arhiereu al anului aceluia. Si Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei ca este de folos sa moara un om pentru popor (Ioan 18, 12‑14). L‑au dus mai intai la Anna si nu la Pilat, pentru ca nu Pilat ce­­ruse prinderea lui Hristos…

[4]Aratand faptul ca era apasat de faptul ca trebuia sa condamne un om nevinovat, Pilat repeta afirmatia pe care o facuse cu putin timp in ur­ma. Si o va mai repeta inca o data…

[5] Marele apologet Mihai Urzica relateaza o intamplare legata indirect de aceasta afirmatie paulina: „In Romania, in 1945, marele rabin Sa­fran, la un congres al tuturor cultelor, tinut la Bucuresti, sub ocar­mui­rea regimului comunist, a cerut, in fata intregului Sinod al Biseri­cii Or­todoxe Romane si a reprezentantilor celorlalte culte, adunati la acel congres, sa se termine o data pentru totdeauna cu acuzatiunile adu­se impotriva evreilor in legatura cu uciderea lui Iisus, care, in rea­litate, a fost condamnat la moarte de procuratorul roman si nu de evrei, iar ca urmare ei nu poarta nici o raspundere. Ca raspuns la cu­te­zanta marelui rabin, s‑a auzit atunci un glas care a rasunat in toata adu­narea. Era glasul evreului misionar crestin Richard Wurmbrandt, care i‑a strigat lui Safran (si celorlalti rabini prezenti) cateva cuvinte cu putere profetica: Voi, care reprezentati Sinagoga si Il tagaduiti pe Me­sia, pana nu veti sta in genunchi in fata Crucii si pana nu veti cere iertare Rastignitului pentru faradelegea comisa, nu vi se cade sa‑I pomeniti numele! La aceste cuvinte, rostite, ca alta­data, de pro­ro­cii Vechiului Testament, tot clerul ortodox, de fata la acel congres hi­brid, a izbucnit in ovatii si aplauze, in timp ce marele rabin si suita lui au parasit ostentativ adunarea, intr‑o larma generala, iar congresul s‑a spulberat. In aceeasi zi, Wurmbrandt a fost arestat si condamnat la 14 ani inchisoare” [73; 296].

[6] Astfel se explica de ce Simon‑Petru, avand sabie, a scos‑o si a lovit pe sluga arhiereului si i‑a taiat urechea dreapta (Ioan 18, 10). Petru a incercat sa se razbune pe cei pe care ii considera dusmani ai Man­tui­torului. Atunci Iisus i‑a zis: „Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26, 52). Si a pus la loc ure­chea slugii arhiereului (cf. Luca 22, 51), aratand inca o data ca bi­ru­inta Sa a fost si este biruinta iubirii de vrajmas, nu a razbunarii vechi‑testamentare.

[7] Despre aceasta nelegiuire gasim marturie in Sfanta Scriptura. Dupa ce mironositele au plecat de la mormant, iata unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele intamplate. Si, adunandu‑se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor, zi­cand: „Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L‑au furat, pe cand noi dormeam; si de se va auzi aceasta la dregatorul, noi il vom indu­ple­ca si pe voi fara grija va vom face”. Iar ei, luand argintii, au facut pre­cum au fost invatati. Si s‑a raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi (Matei 28, 11‑15).

[8] Iata ca mincinoasele acuze proferate initial impotriva Mantuitorului – cum ca ar fi un pericol pentru Imperiul Roman – au fost transferate si asupra crestinilor.

[9] E vorba de Apostolul Pavel, inainte de convertirea sa.

[10] In numele teologiei dialogului interreligios, astfel de cuvinte profe­ti­ce sunt trecute cu vederea sau sunt denaturate. Este de neinteles tal­cui­rea pe care o prezinta Jaroslav Pelikan: „Profetia lui Hristos: Va vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul cand tot cel ce va va uci­de sa creada ca aduce inchinare lui Dumnezeu (Ioan 16, 2) se con­sidera a fi fost implinita, printr‑o suprema ironie, atunci cand unii care s‑au dat drept discipoli ai lui Hristos au considerat persecutarea evrei­lor ca o inchinare adusa lui Dumnezeu” [61; 29]. Profetia Man­tui­torului se refera insa la prigonirea crestinilor…

[11] Tot Sfantul Apostol Pavel spune cum de la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre… (II Col. 11, 24‑25).

[12] Repet: in afara de cea in care Sfantul Apostol Petru i‑a taiat urechea lui Malhus, sluga arhiereului (cf. Ioan 18, 10), pentru ca a vrut sa Il ape­re pe Hristos de multimea care ii vroia moartea. Dar Hristos a pus la loc urechea taiata, vindecandu‑l pe Malhus.

[13] Merita facuta o comparatie: tot asa, in vremurile de pe urma, multi din­tre cei care nu au fost invatati cu postul vor pieri din cauza lipsei de hrana la care ii vor supune slugile Antihristului. Si tot asa, cres­ti­nii nevoitori, obisnuiti cu infranarea, vor gasi resurse sa re­ziste.

[14] Prin aceasta nu gresea, nu facea un compromis. Pentru ca, mai ina­in­te de a fi fost a crestinilor, fantana lui Iacov fusese un loc important pen­tru iudei.

[15] Teologul Zaharia Raptopoulos spune un lucru iesit din comun: „In noap­tea aceea, in care staretul Filumen a fost injunghiat la Fantana lui Iacov – pe trupul sau gasindu‑se 72 de urme de cutit –, in timp ce se ruga, parintele Elpidie (fratele sau geaman, un parinte cu viata sfan­ta care se afla in Muntele Athos – n.n.) auzea fara incetare vocea pa­rintelui Filumen: «Frate, ma omoara!»” [39; 299].

[16] „A fost omorat in biserica. Ucigasii au intrat inauntru, l‑au lovit cu to­porul in frunte si i‑au scos ochii. Cu a doua lovitura, i‑au rupt ma­xilarul. Parintele alergase spre iesire, ca sa ceara ajutor […]. L‑au omorat in timp ce savarsea Vecernia si purta patrafirul la gat” [39; 299] – teologul Zaharia Raptopoulos.

[17] In aceeasi predica, Arhiepiscopul Ambrozie a relatat vindecarea ime­diata a unui arhiepiscop al Iordanului – pe nume Paladie –, care, fiind foarte bolnav, a fost atins cu o particica din moastele parintelui Filumen si s‑a tamaduit imediat.

[18] Si Ioan Alexandru a continuat cuvantul la parastas astfel: „Asta schim­ba lumea. Un singur lucru, parinte Nicodim Mandita, nu‑i asa ca‑i asa? Dumneata ai spus: «omul duhovnicesc»”. Noi, crestinii, asta mar­turisim: ca singurele schimbari adevarate nu pot fi aduse decat de oa­menii duhovnicesti….

(Material preluat de pe danionvasile.ro. Va rog sa dati mai departe acest link celor interesati)

(Nota Danion Vasile: Atacurile recente indreptate impotriva parintelui Justin Parvu si a manastirii Petru Voda ofera prilejul unor lamuriri privitoare la raportul dintre credinta crestina si antisemitism. Acesta este un articol mai vechi, aparut initial in volumul Evanghelia versus Iuda, Editura Sophia, 2006)

<h3 style=”text-align: justify;”><span style=”color: #800000;”>„Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda,  Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt  crestinii…” [34; 169].</span><a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn1″ target=”_blank”><span style=”color: #800000;”>[1]</span></a></h3>

<div style=”text-align: justify;”>

 

Pastorul evreu Richard Wurmbrandt

 

<em>Filmul „Evanghelia dupa Iuda” ne spune ca Evan­ghe­li­ile  canonice au devenit din ce in ce mai antievre­iesti pe ma­sura ce din ce  in ce mai multi oameni de alte neamuri se converteau la credinta  crestina, si ca acest fapt a avut un efect covarsitor asupra istoriei  lumii pana in zilele noas­tre. Se afirma ca in Noul Testament, in  re­latarile privitoare la patimile lui Hristos, se gasesc ele­mente  an­ti­se­mi­te. Iuda devine capul de afis al antisemi­tismului, de vi­na  fiind si modul in care este prezentat in cele patru Sfin­te Evanghelii.  Tradatorul Iuda a fost per­sonajul negativ ales ca victima de catre  antisemitii care l‑au considerat re­prezentativ pentru poporul iudeu.  Evan­gheliile ar fi deci, intr‑o anumita masura, responsabile pentru  feno­me­nul antisemit, care in secolul al XX‑lea a culmi­nat cu  na­zis­mul. Textul Evangheliei dupa Iuda ne‑ar oferi insa o alta  perspectiva a istoriei, in care iudeii nu vor moartea lui Hristos si in  care Iuda este eroul care Il ajuta pe Hristos sa ajunga la moartea care  ii aducea adevarata cunoastere. Cei care nu cunosc decat superficial  invata­turile Sfintelor Scripturi pot gandi: „Oare nu era mai bine ca  Biserica sa nu primeasca Scripturile care pot du­ce la antisemitism?  Oare nu ar fi fost mai linistita isto­ria se­colului al XX‑lea daca  Biserica ar fi primit «Evan­ghe­lia dupa Iuda» in locul celorlalte patru  evanghelii?”</em>

 

<em>Raspunsul este ca, fara cele patru Evanghelii, care sunt stalp al  Bisericii, lumea ar fi fost intr‑adevar alta. O lu­me mai rea, mai  urata, mai plina de dusmanie si tulbu­ra­ta mai tare de ura  interrasiala. De ce? Pentru ca, in timp ce invatatura principala a  Evangheliei este iubirea de aproapele, nu se intampla aceasta si in  „Evanghelia lui Iuda”.</em>

 

<em>Afirmatia ca Scripturile Bisericii ar contine elemente  an­tisemite este foarte dura si poate duce ea insasi la anti­semitism:  unii crestini – care nu au citit Noul Testament, dar afla ca Evanghelia  este antisemita – pot considera ca, intrucat Evanghelia e insuflata de  Dumnezeu, si anti­se­mitismul e bun. Lucrurile nu stau deloc asa.  <span style=”color: #ff0000;”><strong>Antisemi­tis­mul – fie ca e vorba de ura indreptata spre evrei sau spre  celelalte neamuri semite – e o erezie si crestinii nu pot fi antisemiti</strong></span>,  iar antisemitii care se lauda ca sunt cres­tini sunt crestini numai cu  numele. Pentru a arata insa ca Evangheliile Bisericii nu contin elemente  antise­mi­te, va fi nevoie de o cercetare atenta a acestora…<!–more–></em>

 

Introducere

 

Cei care considera ca Sfintele Evanghelii contin ele­men­te  antisemite ar trebui sa ia aminte la intrebarea pusa de Hristos  saducheilor: <em>Oare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?</em> (Marcu 12, 24).

 

Oricine cerceteaza Sfintele Evanghelii cu frica de Dumnezeu isi poate  da seama ca ele nu sunt decat o mar­tu­rie a adevarului. Sfintele  Evanghelii ne invata isto­ria sfan­ta, asa cum a fost ea. Indiferent  daca aceasta isto­rie este sau nu pe placul omului mileniului al  III‑lea, pentru care uneori toleranta este mai importanta decat  obiec­ti­vi­ta­tea, ea ramane aceeasi.

 

Hristos S‑a nascut din neamul lui David, Maica Dom­nu­lui a fost  evreica, Sfintii Apostoli au fost evrei. Cum pu­tea cineva sa inventeze o  religie atat de <em>sinucigasa</em> in­cat toti adeptii sa se ridice  impotriva intemeietorului reli­gi­ei respective? Asa ceva e imposibil.  Iar credinta la care ne‑a chemat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nefiind o  inva­tatura omeneasca, ci Adevarul descoperit de Dumnezeu oa­menilor, nu  putea fi impotriva nici unui neam. Pentru ca Dumnezeu nu are dusmani,  Dumnezeu nu are pe ni­meni de pierdut.

 

Hristos a venit pentru mantuirea tuturor, si mai cu sea­ma a  iudeilor… Poate cea mai simpla argumentare a an­ti‑an­tisemitismului  Evangheliilor o gasim rezumata de cu­vantul Sfantului Apostol Pavel,  care <em>–</em> dupa ce slujind Si­nagoga prigonise crestinii <em>–</em>, ajungand sa fie prigonit de iudei, spune: <em>Nu  ma rusinez de Evanghelia lui Hristos, pen­­tru ca este putere a lui  Dumnezeu spre mantuirea a tot ce­lui care crede, iudeului intai, si  elinului</em> (Rom. 1, 16). Si in­tareste cuvantul: <em>Spun voua,  neamurilor: Intru­cat sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc  slujirea mea, doar voi izbuti sa atat ravna celor din neamul meu si sa  man­tu­iesc pe unii dintre ei. Caci daca inlaturarea lor a adus  im­pa­carea lumii, ce va fi primirea lor la loc, da­ca nu o in­vie­re  din morti? Iar daca este parga (de fa­i­na) sfanta, si fra­man­tatura  este sfanta; si daca radacina este sfanta, si ra­mu­rile sunt. Iar daca  unele din ramuri au fost taiate, si tu, care erai maslin salbatic, ai  fost altoit prin­tre cele ramase, si partas te‑ai facut radacinii si  gra­si­mii maslinului, nu te mandri fata de ramuri; iar daca te  ma­ndresti, nu tu porti ra­dacina, ci radacina pe tine. Dar vei zice: Au  fost taiate ra­murile, ca sa fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredintei  au fost taiate, iar tu stai prin cre­din­ta. Nu te ingamfa, ci  te­me‑te; caci daca Dumnezeu n‑a cru­tat ramurile firesti, nici pe tine  nu te va cruta</em> (Rom. 11, 13‑21).

 

Cuvintele Sfintei Scripturi

 

Sfintele Evanghelii ne arata ca, in raportul dintre Sina­goga si  Hristos sau in raportul dintre Sinagoga si ucenicii lui Hristos, iudeii  nu au avut de suferit din partea cresti­nilor<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn2″ target=”_blank”>[2]</a>.  Dimpotriva. Hristos si ucenicii Sai au fost prigoniti de iudei. Cei  care sustin ca Hristos a murit pe cruce pen­tru ca era considerat  periculos de autoritatile romane cal­ca in picioare adevarul  Scripturilor. Acestea ne arata ca iu­deii de multe ori au vrut sa Il  omoare pe Hristos…

 

<em>A inceput Iisus sa le arate ucenicilor Lui ca El trebuie sa  mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la ba­trani si de la  arhierei si de la carturari si sa fie ucis, si a treia zi sa invieze</em> (Matei, 16, 21).

 

<em>Si unii dintre ei voiau sa‑L prinda, dar nimeni n‑a pus mai­nile  pe El. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le‑au zis aceia:  „De ce nu L‑ati adus?” Slugile au ras­puns: „Niciodata n‑a vorbit un om  asa cum vorbeste Acest Om”. Si le‑au raspuns deci fariseii: „Nu cumva  ati fost si voi amagiti? Nu cumva a crezut in El cineva dintre  ca­petenii sau dintre farisei? Dar multimea aceasta, care nu cunoaste  Legea, este blestemata!”</em> (Ioan 7, 44‑49).

 

<em>Iesind El de acolo, carturarii si fariseii au inceput sa‑L urasca  groaznic si sa‑L sileasca sa vorbeasca de­spre multe, pandindu‑L si  cautand sa prinda ceva din gu­ra Lui, ca sa‑I gaseasca vina</em> (Luca 11, 53‑54).

 

<em>Mergea Iisus prin Galileea, caci nu voia sa mearga prin Iudeea, deoarece iudeii cautau sa‑L ucida</em> (Ioan 7, 1).

 

Mantuitorul Insusi le spune fariseilor ca sunt mai vi­novati decat  parintii lor, care au varsat sangele proroci­lor, lasand sa se inteleaga  ca vina mai mare ar fi tocmai uciderea celui profetit de proroci: <em>Vai  voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca ziditi mormintele  prorocilor si impodobiti pe ale dreptilor, si ziceti: „De am fi fost noi  in zilele parintilor nostri, n‑am fi fost partasi cu ei la varsa­rea  sangelui prorocilor”. Astfel, dar, marturisiti voi in­si­va ca sunteti  fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi in­tre­ceti masura  parintilor vostri!</em> (Matei 23, 29‑32).

 

De altfel, El le spusese iudeilor ca, daca Il vor omori, El va invia dupa trei zile, dar ei nu au inteles cuvintele Sa­le: <em>„Daramati  templul acesta si in trei zile il voi ri­di­ca”. Si au zis deci iudeii:  „In patruzeci si sase de ani s‑a zi­dit templul acesta! Si Tu il vei  ridica in trei zile?” Iar El vorbea despre templul trupului Sau. Deci,  cand S‑a scu­lat din morti, ucenicii Lui si‑au adus aminte ca aceas­ta o  spusese si au crezut Scripturii si cuvantului pe care il spu­sese Iisus</em> (Ioan 2, 19‑22).

 

Despre vinderea si prinderea lui Hristos se poate dis­cuta mult. Ne  vom opri insa asupra unui moment‑cheie din procesul lui Iisus, cand  iudeilor <em>le‑a zis Pilat: „Lua­ti‑L voi si judecati‑L dupa legea  voastra”. Iudeii insa i‑au raspuns: „Noua nu ne este ingaduit sa omoram  pe ni­­meni”</em> (Ioan 18, 31). E clar ca iudeii vroiau moartea lui  Hris­tos, insa incercau sa ii implice pe romani in uciderea lui Iisus,  desi nu aveau nevoie de un astfel de ajutor.

 

Haim Cohn, in cartea sa <em>Arestarea, procesul si moar­tea lui Iisus Christos</em>,  scrie: „Tribunalul religios evreiesc ar fi avut dreptul sa‑l condamne  la moarte pe Iisus numai da­ca el ar fi hulit numele Domnului, in  prezenta a doua per­soane. Dar Iisus n‑a hulit niciodata numele  Domnului. […] Recunoscand existenta unui singur Dumnezeu unic, Iisus  nu putea fi invinuit de idolatrie. Nu stiu daca vor­be­le «Fiul lui  Dumnezeu» nu reprezinta o interpolare tarzie a autorilor Evangheliei”  [16; 61,78].

 

Citite cu atentie, pasajele acesta demonteaza tot de­mersul facut de  Haim Cohn – fost presedinte al Tribuna­lului Suprem al Israelului –,  care incerca sa demonstreze ca moartea lui Hristos trebuie pusa pe seama  romani­lor. Au pur si simplu un efect de bumerang. In primul rand  pen­tru ca afirma clar ca tribunalul evreiesc il putea con­damna la  moarte pe Hristos daca ar fi facut o afirma­tie care putea fi  considerata blasfemie, iar in al doilea rand pen­tru ca, afirmand ca  referintele despre dumnezei­rea lui Hris­tos ar putea fi „interpolari  tarzii” ale Evan­gheliei, arata ca nu a inteles cum trebuie marturia  Sfintei Scrip­turi. Dum­nezeirea lui Hristos este unul dintre cele mai  im­por­tan­te adevaruri pe care le aflam in Sfanta Scriptura – si nu  ga­sim doar o referinta marginala la ea, ci multe si cla­re. Una din ele  este aceea cand Hristos i‑a in­trebat pe uce­nicii Sai: <em>„Dar voi  cine ziceti ca sunt?” Raspunzand, Si­mon Pe­tru a zis: „Tu esti  Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Ce­lui viu”. Iar Iisus, raspunzand, i‑a  zis: „Fericit esti, Si­mo­ne, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti‑au  descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri”</em> (Matei 16, 15‑17).

 

Faptul ca iudeii considerau o hula faptul ca Hristos afir­ma ca este  una cu Parintele Ceresc il vedem subliniat in­tr‑o alta relatare  evanghelica: <em>Era atunci la Ierusalim sar­batoarea innoirii templului  si era iarna. Iar Iisus um­bla prin templu, in pridvorul lui Solomon.  Deci L‑au im­pre­­surat iudeii si Ii ziceau:</em> <em>„Pana cand ne  scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul, spune‑o noua pe fata”. Iisus  le‑a ras­puns: „V‑am spus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac in  numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mi­ne. Dar voi nu  credeti, pentru ca nu sunteti dintre oile Me­le. Oile Mele asculta de  glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine. Si Eu le dau  viata vesnica si nu vor pieri in veac, si din mana Mea nimeni nu le va  rapi. Ta­tal Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decat toti, si ni­meni  nu poate sa le rapeasca din mana Tatalui Meu. Iar Eu si Tatal Meu una  suntem”. Iarasi au luat pietre iu­deii ca sa arunce asupra Lui. Iisus  le‑a raspuns: „Multe lu­cruri bune v‑am aratat voua de la Tatal Meu.  Pentru care din ele aruncati cu pietre asupra Mea?” I‑au ras­puns  iudeii: „Nu pentru lucru bun aruncam cu pietre asu­pra Ta, ci pentru  hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu”</em> (Ioan 10, 22‑33).

 

(Un alt pasaj din aceeasi carte a lui Haim Cohn arata cat de  inconsistente sunt argumentele celor care vor sa ara­te ca iudeii nu au  vrut moartea lui Hristos – ba chiar, dim­potriva, ar fi vrut sa ii  salveze viata: „Auzindu‑l pe Iisus spunand ca‑i «Fiul lui Dumnezeu»,  marele preot e cu­prins de jale: <em>Atunci marele preot si‑a rupt hainele si a zis: «A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula lui»</em> (Matei 26, 65). Majoritatea cer­ce­tatorilor crestini vad in «ruperea  hainelor» dovada ca ma­rele preot a considerat vorbele lui Iisus o  profanare a nu­melui lui Dumnezeu. […] Marele preot si‑a rupt  hai­ne­le nu pentru ca Iisus s‑a proclamat Mesia, savarsind un de­lict  religios si penal, ci pentru ca a refuzat mana care I s‑a intins, a  refuzat sa colaboreze cu Sanhedrinul si, in ul­ti­ma instanta, sa  promita ca in fata lui Pilat nu va face mar­turisiri care sa‑l duca la  moarte. Marele preot si‑a rupt hai­nele nu pentru ca Iisus a profanat  numele lui Dumne­zeu; el a inteles ca misiunea sa a esuat si ca Iisus nu  mai poa­te fi salvat. Dupa ce initiase intreaga actiune de sal­vare a  lui Iisus, dupa ce mobilizase Garda Templului si gaz­duise sesiunea  Sanhedrinului in propria sa casa, cu­prins de o durere imensa, marele  preot isi rupe hainele, va­zand cum totul a esuat” [16; 79]. Sfantul  Evanghelist Ma­tei ne arata ca lucrurile au stat altfel: <em>Arhiereul  si‑a sfa­siat hainele, zicand: „A hulit! Ce ne mai trebuie mar­tori?  Iata, acum ati auzit hula Lui. Ce vi se pare?” Iar ei, ras­punzand, au  zis: „Este vinovat de moarte”. Si au scui­pat in obrazul Lui, batandu‑L  cu pumnii, iar unii Ii da­deau palme</em> – Matei 26, 65‑67. Tentativa  de rastalmacire a textului de catre Haim Cohn este prea evidenta pentru a  mai fi nevoie de comentarii…)

 

Iudeii vroiau ca romanii sa Il ucida pe Hristos, pentru ca aceia sa  poarte responsabilitatea crimei… Pilat arata aceasta prin cuvintele  spuse lui Hristos: <em>„Poporul Tau si arhiereii Te‑au predat mie<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn3″ target=”_blank”><strong>[3]</strong></a>.  Ce ai facut?” Iisus a ras­puns: „Imparatia Mea nu este din lumea  aceasta. Daca im­paratia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei  s‑ar fi luptat ca sa nu fiu predat iudeilor”</em> (Ioan 18, 35‑36).  (Prin aceste cuvinte Hristos Insusi intareste faptul ca a fost predat  iudeilor, nu romanilor. Sfantul Nicolae Ve­li­mi­rovici scrie cuvinte  grele despre „batranii evreilor care au pus la cale nelegiuirea uciderii  lui Hristos Dum­nezeu. Ei L‑au prigonit ca niste vipere, in ascuns; ei  L‑au judecat ca niste criminali, la adapostul intunecos al noptii,  adu­nand in ascuns martori mincinosi cumparati cu bani. Ei, ca si Iuda,  L‑au osandit in ascuns. Si azi, unde sunt cele as­cunse ale lor, cele pe  care ei le credeau pe veci as­cun­se?! O, toate s‑au dat la iveala pe  fata, inaintea ochilor in­tre­gii lumi” [75; 299].)

 

Un argument suficient ca Hristos nu era considerat de au­toritati un dusman al Imperiului Roman sunt cuvintele lui Pilat: <em>Pilat I‑a zis: „Ce este adevarul?” Si zicand aceas­ta, a iesit iarasi la iudei si le‑a zis: „Eu nu gasesc in El nici o vina”</em> (Ioan 18; 38).

 

Cea mai tulburatoare referinta privitoare la rastignirea lui Hristos  pare a fi cea la momentul in care iudeii i‑au ce­rut lui Pilat moartea  Mantuitorului: <em>Si Pilat a iesit ia­rasi afara si le‑a zis: „Iata, vi‑L aduc pe El afara, ca sa stiti ca nu gasesc in El nici o vina”.<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn4″ target=”_blank”><strong>[4]</strong></a> Deci a iesit Iisus afa­ra, pur­tand cununa de spini si mantia purpurie.  Si le‑a zis Pilat: „Iata Omul!” Cand L‑au vazut deci arhiereii si  slu­jitorii au strigat, zicand: „Rastigneste‑L! Rastig­nes­te‑L!” Zis‑a  lor Pilat: „Luati‑L voi si rastigniti‑L, caci eu nu‑I gasesc nici o  vina”. Iudeii i‑au raspuns: „Noi avem le­ge si dupa le­gea noastra El  trebuie sa moara, ca S‑a fa­cut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu”… Pentru  aceasta, Pilat cau­ta sa‑L eli­bereze; iar iudeii strigau zicand: „Daca  Il eli­berezi pe Aces­ta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face  pe sine im­parat este impotriva Cezarului”</em> (Ioan 19, 4‑12).

 

Despre rastignirea lui Hristos de catre iudei da martu­rie si Sfantul Apostol Pavel: <em>Voi,  fratilor, v‑ati facut ur­ma­tori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt  in Iudeea, in­tru Hris­tos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi  de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei, care si pe  Dom­nul Iisus L‑au omorat ca si pe prorocii lor<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn5″ target=”_blank”><strong>[5]</strong></a>; si pe noi ne‑au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tu­turor oa­menilor sunt potrivnici</em> (I Tes. 2, 14‑15). Iar Sfan­tul Apos­tol Petru spune: <em>Si  noi suntem martori pen­tru toate cele ce a facut El in tara iudeilor si  in Ierusa­lim; pe Acesta L‑au omorat, spanzurandu‑L pe lemn</em><a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn6″ target=”_blank”>[6]</a> (Fap­te 10, 39).

 

Hristos nu a spus niciodata ca romanii vor sa Il omoa­re. Sfanta  Scriptura nu ne spune niciodata ca roma­nii Il con­siderau periculos pe  Hristos. Ne spune insa, prin voci di­ferite, ca iudeii au planuit  moartea Sa… De cine se te­meau apostolii dupa rastignirea lui Hristos,  de romani sau de iudei? Raspunsul ni‑l ofera tot Sfanta Scriptura: <em>Si fi­ind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii</em> (duminica)<em>,  si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iu­deilor,  a venit Iisus si a stat in mijloc si le‑a zis: „Pace vo­ua!”</em> (Ioan 20, 19).

 

De fapt, responsabilitatea in cazul mortii Mantuitorului e  aproximativ aceeasi cu cea de la moartea Sfantului Lon­ghin. Iata ce ne  spun <em>Vietile Sfintilor</em>: „Domnul nostru Ii­sus Hristos, prin  negraita Lui mila, a binevoit sa ne man­tu­iasca de la pierzare cu  patima Sa cea de voie, prin Cru­ce, prin moarte si prin inviere,  dandu‑Se spre chinuri, ca sa Se raneasca pentru pacatele noastre. Atunci  un su­tas, anume Longhin, de neam din Capadocia, fiind sub  sta­pa­ni­rea lui Pilat, a fost pus impreuna cu ostasii sai sa  slu­jeas­ca la sfintele patimi si la rastignirea lui Hristos. Va­zand el  minunile cele ce s‑au facut de Hristos, adica cu­tre­murul si  schimbarea soarelui in intuneric, mormin­tele des­chizandu‑se, mortii  inviind si pietrele despicandu‑se, a mar­turisit ca Hristos este Fiul  lui Dumnezeu, precum gra­ies­te dumnezeiescul evanghelist Matei: <em>Iar  sutasul si cei ce strajuiau impreuna cu dansul pe Iisus, vazand  cu­tre­mu­rul si cele ce s‑au facut, s‑a temut foarte tare, zi­cand: cu  adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta</em>. Des­pre Lon­ghin sutasul  zic unii ca el a impuns cu sulita in coasta Dom­nului nostru Iisus  Hristos, Care a murit pe cruce, iar din sangele si apa ce au curs a  castigat tamadu­ire pentru ochii sai cei bolnavi. Apoi, fiind ingropat  trupul facator de viata al lui Hristos, Longhin iarasi a fost pus de  Pilat sa strajuiasca cu ostasii pe Iisus, Care zacea in mor­mant. Iar  cand Domnul, cu mare slava, a inviat din mor­mant si prin minunata Sa  sculare a inspaimantat pe stra­jeri, in­ge­rul Domnului, pogorandu‑se  din cer, a pravalit piatra de pe mormant si de frica lui s‑au cutremurat  stra­jerii si s‑au fa­cut ca morti. Atunci Longhin impreuna cu alti doi  ostasi ai sai au crezut desavarsit in Hristos si s‑au facut  pro­po­va­duitori ai invierii Lui, marturisind lui Pilat si arhiereilor  toate cele ce s‑au facut.

 

Arhiereii au facut sfat cu batranii si au dat ostasilor multi arginti  ca sa tainuiasca invierea lui Hristos, zi­cand: «Ucenicii Lui L‑au  furat noaptea, pe cand noi dor­­meam»<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn7″ target=”_blank”>[7]</a>.  Insa Longhin nu a primit argintii si nu a vrut sa tai­nuiasca mi­nunea,  ci a marturisit‑o si ade­va­ra­ta a fost mar­turisirea lui. […] Si  si‑a lasat dregatoria sa, haina si bra­ul cel os­ta­sesc si luand cu el  pe cei doi prieteni care aveau aceeasi rav­na ca si dansul, pentru  Hristos, s‑au de­par­tat si n‑au mai vie­tuit cu popor si se  in­deletniceau cu cre­dinta in ade­va­ra­tul Dumnezeu. Apoi au primit  botezul de la Sfintii Apos­toli si nu dupa mul­ta vreme au parasit  Ie­rusalimul si au mers impreuna in Capadocia. Acolo a fost  propovaduitor si apos­tol al lui Hristos si a intors pe multi din  ratacire la Dum­ne­zeu. Apoi, lasand cetatea ace­ea, a petrecut in satul  ta­ta­lui sau, vietuind in post si in ru­ga­ciune.

 

Adunarea evreiasca din Ierusalim a fost instiintata ca Longhin a  umplut toata Capadocia cu invatatura sa si cu mar­turisirea cea dovedita  despre invierea lui Hristos. De aceea, arhiereii si batranii s‑au  umplut de zavistie si de manie si, mergand la Pilat cu multe daruri,  l‑au rugat ca sa trimita pana la Cezarul din Roma veste impotriva lui  Lon­ghin care si‑a lepadat dregatoria ostaseasca, s‑a abatut de la  stapanirea romana si tulbura poporul din Capadocia pro­povaduind pe alt  imparat<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn8″ target=”_blank”>[8]</a>.  Iar Pilat, luand darurile, a as­­cultat rugamintea lor si a trimis la  Cezarul Tiberiu o scri­soare care cuprindea multa clevetire impotriva  lui Lon­ghin. Cu aceasta scrisoare a lui Pilat au trimis iudeii mult aur  Cezarului, rascumparand moartea Sfantului Lon­ghin. Apoi degraba a  venit de la Cezar porunca ca Lon­ghin sa fie pedepsit cu moartea, ca un  potrivnic al Ce­za­ru­lui. Si indata Pilat a trimis ostasi in Capadocia  ca sa‑i taie capul lui Longhin si apoi sa‑l aduca in Ierusalim, spre a  dovedi adunarii evreiesti moartea lui. Apoi Pilat a po­run­cit sa fie  ucisi, dupa cererea evreilor care Il urau pe Dum­nezeu, si cei doi  ostasi care lasasera impreuna cu Lon­ghin dregatoria ostaseasca si  propovaduiau acolo, ca si dansul, pe Hristos” [103; 172‑173].

 

Cine l‑a omorat pe Sfantul Longhin, romanii sau iu­deii? L‑au omorat  romanii, platiti pentru aceasta de iudei. Man­tuitorul le profetise  iudeilor despre prigonirea celor care vor crede in El: <em>„Iata, Eu  trimit la voi proroci si in­te­lepti si carturari; dintre ei veti ucide  si veti rastigni; din­tre ei veti biciui in sinagogi si‑i veti urmari  din cetate in cetate, ca sa cada asupra voastra tot sangele dreptilor  ras­pandit pe pamant, de la sangele dreptului Abel, pana la sangele lui  Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l‑ati ucis in­tre templu si altar.  Adevarat graiesc voua, vor veni aces­tea toate asu­pra acestui neam.  Ierusalime, Ieru­sa­li­me, care omori pe proroci si cu pietre ucizi pe  cei trimisi la tine; de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum  aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit”</em> (Matei 23, 34‑37).

 

Inainte de a muri, primul mucenic crestin, Sfantul Ar­hi­diacon  Stefan, ii mustrase pe iudei ca se facusera uci­gasi ai lui Hristos: <em>„Voi  cei tari in cerbice si netaiati im­pre­jur, la inima si la urechi, voi  pururea stati impotriva Du­hului Sfant, precum si parintii vostri, asa  si voi! Pe care dintre proroci nu l‑au prigonit parintii vostri? Si au  ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui  van­za­tori si ucigasi v‑ati facut voi acum. Voi, ca­re ati primit  Le­gea intru randuieli de ingeri si n‑ati pa­zi­t‑o!” Iar ei, au­zind  acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti  impotriva Lui. Iar Ste­fan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a  vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de‑a dreapta lui Dumne­zeu.  Si a zis: „Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de‑a  dreapta lui Dumnezeu!” Iar ei, stri­gand cu glas mare, si‑au astupat  urechile si au navalit asupra lui. Si scotandu‑l afara din ce­tate, il  bateau cu pi­etre. Iar mar­­torii si‑au pus hainele la pi­cioarele unui  ta­nar, numit Saul<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn9″ target=”_blank”><strong>[9]</strong></a>.  Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zi­cea: „Doamne  Iisuse, primeste du­hul meu!” Si, in­ge­nun­chind, a strigat cu glas  mare: „Doamne, nu le socoti lor pa­­catul acesta!” Si zicand acestea, a  murit</em> (Fapte 7, 51‑60).

 

Aceste ultime cuvinte ale Sfantului Stefan reiau ruga­ciunea lui Hristos de pe cruce: <em>Parinte, iarta‑le lor, ca nu stiu ce fac</em> (Luca 23, 34). Unde este antisemitismul? Unde este ura fata de dusmani?  Hristos S‑a rugat pentru iertarea celor care L‑au rastignit,  invatandu‑i pe toti crestinii sa isi ierte dusmanii, chiar daca acestia  ii vor supune la pri­goane de tot felul. I‑a invatat sa se inarmeze cu  arma rab­da­rii si sa rabde pana la capat: <em>„Luati seama la voi  insiva. Ca va vor da in adunari si veti fi batuti in sinagogi si veti  sta inaintea conducatorilor si a regilor, pentru Mine, spre marturie lor<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn10″ target=”_blank”><strong>[10]</strong></a>.  Ci mai intai Evanghelia trebuie sa se pro­­povaduiasca la toate  neamurile. Iar cand va vor duce ca sa va predea, nu va ingrijiti  dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul  acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant. Si va da  fra­­te pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor raz­­vrati  impotriva parintilor si ii vor ucide. Si veti fi urati de toti pentru  numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui”</em> (Marcu 13, 9‑13).

 

Sfanta Scriptura ne arata ca uciderea crestinilor era <em>pe pla­cul iudeilor</em>: <em>In  vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca  sa‑i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca  este pe pla­cul iudeilor, a mai luat si pe Petru</em> (Fapte 12, 1‑3).

 

In <em>Istoria Bisericeasca</em>, Eusebiu de Cezareea repro­duce  marturia lui Hegesip despre mucenicia Sfantului Ia­cov: „Intrucat si  dintre conducatori multi s‑au crestinat, s‑a produs o rascoala printre  iudei, mai ales printre cartu­rarii si fariseii care spuneau ca exista  primejdia ca intreg po­porul sa vada pe Iisus Hristos Insusi, de aceea  veneau la Iacov si‑i cereau: «Te rugam sa opresti poporul, caci el se  insala de prezenta lui Iisus atunci cand crede ca El ar fi cu adevarat  Mesia. Te rugam sa convingi pe cei care s‑au strans la sarbatorile  Pastilor in legatura cu Iisus, caci noi toti avem incredere in tine. Noi  si intreg poporul marturi­sim ca tu esti drept si ca nu cauti la fata  nimanui. De ace­ea, convinge pe oameni sa nu se rataceasca in legatura  cu Ii­sus, caci toata lumea si noi insine avem incredere in ti­ne.  Urca‑te pe acoperisul templului pentru ca sa te vada aco­lo toti si  cuvintele tale sa fie intelese de toti! Caci din pri­cina serbarii  Pastilor s‑au strans toate semintiile, si chiar si dintre pagani». Si  iata asa au pus carturarii si fari­se­ii amintiti pe Iacov pe acoperisul  templului si au strigat ca­tre el: «Dreptule, ca unul in care toti  trebuie sa ne in­cre­dem, intrucat poporul se insala mergand dupa Iisus  cel ras­tignit, vesteste‑ne noua care e usa lui Iisus!». Si el a  ras­puns cu glas tare: «De ce ma intrebati despre Fiul Omu­lui?». El  «sade in ceruri de‑a dreapta puterii si ve­nind pe norii cerului». Multi  s‑au lasat cu totul convinsi si prea­mareau marturisirea lui Iacov  zicand: «Osana, fiul lui Da­vid!». Dimpotriva insa, aceiasi carturari si  farisei zi­ceau unii catre altii: «Am facut rau cand am cerut martu­ria  lui Iacov despre Iisus. Sa‑l urcam deci acolo sus si de acolo sa‑i dam  drumul jos, ca in felul acesta sa se ingro­zeasca toti si sa nu mai  creada in el». Si au inceput sa strige: «Vai, vai! Pana si cel drept s‑a  ratacit». De aceea au implinit Scriptura despre care vorbeste Isaia:  «Sa‑l dam la o parte pe cel drept pentru ca ne este greu sa‑l mai  au­zim!». De aceea l‑au urcat pe acoperis, de unde l‑au arun­cat jos pe  cel drept. Dupa care au adaugat: «Sa uci­dem cu pietre pe Iacov cel  drept» si au inceput sa arunce cu pietre in el, caci desi fusese aruncat  jos el inca nu mu­rise. Dar intorcandu‑se Iacov s‑a asezat in genunchi  spu­nand: «Te rog, Doamne Dumnezeule si Parinte, iarta‑le lor, caci nu  stiu ce fac!». Iar in timp ce aruncau astfel cu pie­tre in el, unul din  preotii din familia lui Recav si din ur­masii lui Rechavim, despre care  prorocul Ieremia a mar­turisit, striga: «Opriti! Ce‑i faceti? Caci cel  drept toc­mai pentru voi se roaga!». Si atunci unul dintre ei, un piuar,  luand un pilug cu care se preseaza stofele, l‑a lovit in cap pe cel  drept si astfel i‑a adus moarte de martir. Si l‑au ingropat tocmai acolo  langa templu, unde si azi se mai vede piatra lui de mormant. Iacov a  fost atat pentru iudei, cat si pentru pagani un martor adevarat al  me­sia­ni­ta­tii lui Iisus” [27; 93‑94].

 

Inainte de convertire, Sfantul Apostol Pavel prigonise cre­dinta crestina – <em>pustiia Biserica, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita</em> (Fapte 8, 3) –, ba chiar fusese partas la uciderea Sfantului Arhi­dia­con Stefan. Ajungand el rob al lui Hristos, <em>iudeii,  fa­cand sfat impotriva‑i, s‑au legat cu blestem zicand ca nu vor manca,  nici nu vor bea pana ce nu vor ucide pe Pa­vel. Si cei ce facusera  intre ei acest juramant erau mai multi de pa­truzeci, care, ducandu‑se  la arhierei si la ba­trani, au zis: „Ne‑am legat pe noi insine cu  blestem sa nu gus­tam nimic pana ce nu vom ucide pe Pavel”</em><a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn11″ target=”_blank”>[11]</a> (Fapte 23, 12‑14).

 

Aceasta marturie arata care a fost atitudinea iudeilor fata de  ucenicii lui Hristos. Nu exista insa nici o marturie care sa ateste ca  vreunul din Sfintii Apostoli s‑ar fi purtat cu rautate fata de iudei<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn12″ target=”_blank”>[12]</a>.  Dimpotriva, ei s‑au purtat cu iu­bi­re, asa cum ii invatase Hristos. Si  gasim aceasta martu­rie intarita chiar de cuvintele Sfantului Apostol  Pavel, ca­re spune ca <em>mare imi este intristarea si necurmata  du­re­rea inimii. Caci as fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la  Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup, care sunt  israeliti, ale carora sunt infierea si slava si legamintele si Legea si  inchinarea si fagaduintele, ai ca­rora sunt parintii si din care dupa  trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvantat in  veci</em> (Rom. 9, 2‑5).

 

Iata ca, desi fusese prigonit de cei din neamul sau, sfan­tul spune  ca ar fi fost gata sa primeasca pana si pe­deapsa anatemei, numai sa ii  fi putut ajuta prin aceasta pe iudei, pe care ii iubea si pentru care se  ruga… Ar trebui ca, dupa o asemenea declaratie de iubire, nimeni sa  nu il mai poata acuza pe Apostolul neamurilor ca ar fi defor­mat  adevarul pentru a le face rau iudeilor…

 

Vietile Sfintilor

 

Istoria Bisericii ne arata insa ca prigonirea crestinilor de catre  evrei nu s‑a oprit in primele veacuri crestine. Ga­sim diferite marturii  despre sfinti care au primit muceni­cia de la evrei in al doilea  mileniu dupa Hristos. Iata, de exem­plu patimirea Sfantului Mucenic  Eustratie de la Pe­cerska, care e praznuit pe 28 martie:

 

„Inainte de a se face monah, Sfantul Eustratie fusese un om foarte  bogat care, atins de dragostea lui Hristos, si‑a impartit toate averile  dupa cuvantul Lui si a intrat in La­vra Pecerska, luand chipul  monahicesc. Dar in timpul sal­baticelor atacuri ale polovtilor asupra  cetatii Kievului din anul 1097 dupa Hristos, manastirea a fost jefuita  si multi crestini si monahi au fost omorati. Sfantul Eustratie im­preuna  cu alti cativa credinciosi au fost vanduti ca robi unui evreu din  Cherson. Acesta isi batea joc de credinta cres­tina a robilor lui si  incerca prin toate mijloacele sa‑i faca sa se lepede de ea si sa treaca  la religia mozaica. Va­zand ca nu au nici o scapare decat moartea, ei  toti s‑au sfatuit sa nu mai manance nimic si mai degraba sa moara asa,  decat sa se lepede de Hristos. Sfantul Eustratie i‑a in­cu­rajat, i‑a  intarit si i‑a binecuvantat pe credinciosii cei im­preuna cu dansul pe  aceasta cale pe care cu totii, inclu­siv el, hotarasera sa mearga.  Astfel, ei cu totii au murit de foa­me, unii dupa trei zile, altii dupa  patru, iar altii dupa sapte. Fiind obisnuit cu postirile, Sfantul  Eustratie singur a supravietuit, fiind inca viu dupa paisprezece zile de  pos­ti­re totala<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn13″ target=”_blank”>[13]</a>.  Sangerosul evreu, vazand ca pierduse si ba­nii pe care ii cheltuise  cumparand robii, s‑a razbunat pe Sfan­tul Eustratie, pe care l‑a  rastignit pe o cruce. Sfantul Eu­stratie s‑a rugat lui Dumnezeu de pe  acea cruce, pro­ro­cind si evreului napraznica si apropiata moarte.  Evreul, in­nebunit de ura, a strapuns cu o sulita trupul sfantului  ce­lui pironit pe cruce, si asa Sfantul Eustratie si‑a dat su­fle­tul in  mainile lui Dumnezeu. Aruncandu‑i‑se trupul in ma­re, el nu s‑a dus la  fund, ci a plutit la suprafata apei. Mi­nuni mari au inceput sa se faca  apoi la sfintele lui moas­te” [75; 372].

 

Sfantul Eustratie a patimit pentru Hristos in veacul al XI‑lea. Dar  Biserica are mucenici si din veacul trecut. Unul dintre cei mai  cunoscuti este parintele Filumen, noul mu­­cenic. „In ultimul loc unde a  slujit, si anume la Fan­ta­na lui Iacov, veneau des evrei fanatici ca  sa scoata icoa­ne­le si cru­cea din biserica, deoarece considerau ca era  un loc de inchinaciune iudaic. Unul dintre acesti evrei venea in  fiecare zi si se ruga in lacas. Parintele Filumen, pazitor cre­dincios  al asezamintelor Sfantului Mormant din Pales­ti­na, i‑a explicat cu  blandete si smerenie ca Fantana lui Iacov apar­tinea de multe secole  crestinilor. Vrand sa evite pro­vo­ca­rile, atunci cand evreul acela  intra in biserica sa se roage, pa­rintele Filumen intrerupea slujba si o  continua mai tar­ziu<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn14″ target=”_blank”>[14]</a>.  Scopul acestui evreu, ca de altfel al tuturor evreilor fa­natici, era  sa transforme cu orice pret biserica in loc de in­chinaciune iudaic.  Astfel, pe 29 noiembrie 1979, in ziua in care Biserica il pomeneste pe  Sfantul Fi­lu­men, parintele a fost atacat cu toporul si omorat<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn15″ target=”_blank”>[15]</a> in timp ce savarsea Ve­cer­nia. Dupa aceea, ucigasii au jefuit  bi­serica, iar la plecare au aruncat cu o grenada. Comuni­catul Politiei  spunea ca fap­tasii erau «necunoscuti»”<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn16″ target=”_blank”>[16]</a> [39; 294].

 

Intr‑o predica despre noul mucenic Filumen, Arhiepis­co­pul Ambrozie  de Neapole si Samaria a relatat astfel afla­rea moastelor parintelui:  „Cu adevarat, am deschis mor­mantul si am scos trupul afara, asezandu‑l  pe placa de mar­mu­ra a unui mormant alaturat. Hainele erau pe juma­tate  pu­trezite, iar monahii le‑au luat ca binecuvantare, ca sa le im­parta  oamenilor. Mainile puteau fi indoite. Picio­rul drept, de la oul  piciorului in jos, nu mai era, pentru ca uci­ga­sul il taiase cu  securea. Lipseau si degetele de la pi­cio­rul stang. Restul trupului era  intreg, desi statuse in mor­mant timp de trei ani. In schimb, de la  taietura securii, cra­niul era despicat si ii lipsea nasul. Avea inca  barba si par. Ci­ne­va l‑a curatat cu un burete imbibat in vin.  Desi­gur, trupul nu emana nici un miros neplacut. Nu fusese man­cat de  viermi si nu avea absolut nici o scobitura. […] Este sfant? Cu  siguranta ca este sfant mucenic, pentru ca a aparat de evreu locul de  inchinaciune ortodox…”<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn17″ target=”_blank”>[17]</a> [39; 305].

 

Nazismul si credinta crestina

 

Una dintre confuziile care se fac in mod obisnuit cand se vorbeste  despre antisemitism se datoreaza faptului ca se pune in  responsabilitatea crestinilor holocaustul. Dar de fapt nu exista nici o  legatura intre nazism si credinta crestina (cu toate ca Hitler a invocat  in mod viclean cre­din­ta in Hristos, la inceputul ascensiunii sale,  pentru a stran­ge cat mai multi adepti). Mihai Urzica caracteriza  ast­fel „religia nazista”: „Neopaganismul nazist a revenit la  pa­ganatate, a retrezit vechiul cult al lui Thor si Wotan, a pro­movat  forta, spiritul de rasa superioara, precum si dis­pre­tul fata de mila  crestina si fata de iertare, socotite a fi ma­nifestari psihologice ale  inferioritatii si lasitatii evre­iesti. Aceste conceptii au dus la  lagarele de extermi­nare in masa, la cele mai demente cruzimi. In cartea  <em>Mitul vea­cu­lui al XX‑lea</em>, a doctrinarului hitlerist Alfred  Rosen­berg, se spu­ne: «Mitul crucii crestine este mort; mitul  zvas­ticii, al ra­sei si al sangelui il inlocuieste» (p. 680). O  ase­menea doc­trina pagana socotea Biserica Cres­tina o pie­dica in  ca­lea afirmarii noului regim, ca urmare, Bi­se­ri­ca a fost su­pu­sa  unei aprige persecutii, dimpreuna cu slu­ji­torii ei, care <em>in adu­narea pacatosilor n‑au umblat si pe scau­nul hulitorilor n‑au sezut</em> (Ps. 1, 1). Si astfel, asa cum <em>Cu­getarile lui Mao</em> au devenit mai tarziu sacre, avand pu­tere de mit pentru co­mu­nistii chinezi, la fel <em>Mein Kampf</em>,  car­tea doctrinara a lui Hitler, a devenit catehismul fie­ca­rui  nazist, gata de orice jertfa pentru cauza hitleris­mului” [73; 124].

 

Nazismul sau orice forma de antisemitism si credinta cres­tina sunt  invataturi contrare. Acest adevar este simplu si usor de inteles chiar  si de catre copii…

 

La parastasul parintelui Nicodim Mandita, unul din ma­rii stalpi ai  credintei din Romania secolului trecut, po­e­tul Ioan Alexandru a  povestit un lucru tulburator. Un om l‑a ucis pe fratele unui parinte  duhovnic: „Stiti ce‑a facut acest parinte care traieste? A mers la el si  i‑a zis: «Fratele meu! Tu l‑ai omorat pe fratele meu si in locul  fratelui meu esti tu fratele meu!», si l‑a sarutat pe obraz. «Te iu­besc  ca pe fratele meu»”<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftn18″ target=”_blank”>[18]</a>. Ce religie aduce omul la un ase­­menea <em>record</em> al iubirii? Ce alta credinta pune iubirea in centrul ei, asa cum o face  credinta crestina? Gestul pa­rin­telui poate fi inteles ca un rezumat  al Sfintelor Evan­ghe­lii, ca un rezumat al Legii celei Noi. Hristos,  Fiul lui Dum­nezeu, a venit sa ne invete Legea iubirii si iertarii. A  iu­birii care biruie orice rautate, a iubirii care iese birui­toa­re din  orice incercare si orice prigoana.

 

Sa citim Sfintele Evanghelii, ca sa nu ratacim <em>nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu</em> (Marcu 12, 24). Sa mergem pe calea cea tare pe care au mers crestinii  vreme de sute si sute de ani. Iar daca cineva va incerca sa dove­deas­ca  prin cuvinte mestesugite ca Evangheliile sunt min­ci­noase sau ca ne  invata cele rele, sa nu il credem. Caci ce poate fi mai adevarat decat  cuvantul lui Dumne­zeu? Si tot asa sa facem si cu Vietile Sfintilor  Mucenici, sa le sadim in inimile noastre, pentru a da roada cea buna. Sa  invatam de la ei credinta, rabdarea, nadejdea si iubirea de vraj­masi,  virtutile cu care putem birui intelepciunea acestui veac si putem pasi  in Imparatia Cerurilor.

 

<hr size=”1″ />

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref1″ target=”_blank”>[1]</a> Marturia aceasta, data in inchisoarea de la Targu Ocna, este preluata din volumul lui Ion Ianolide, <em>Intoarcerea la Hristos – document pen­tru o lume noua</em>,  Editura Christiana, 2006. In prefata ei, parintele Gheor­ghe  Calciu‑Dumitreasa scria: „Din tot ce s‑a scris despre inchi­sori, din  toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul  mar­turisitor, cartea aceasta este cea mai adanc duhovni­ceas­ca, cea  mai pa­trunzatoare, cea mai in masura sa inteleaga impre­una cu toti  sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa  cu­noasca iu­bi­rea lui Hristos cea mai presus de cunoastere si sa se  umple de toata pli­na­tatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni 3, 18‑19)” [34;  6].

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref2″ target=”_blank”>[2]</a> Singura exceptie fiind cand, in gradina Ghetsimani, Sfantul Apostol  Petru i‑a taiat urechea lui Malhus, vrand sa Il apere pe Hristos.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref3″ target=”_blank”>[3]</a> Trebuie mentionat si faptul ca, dupa prinderea lui Hristos in gradina Ghe­tsimani, <em>ostasii  si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L‑au legat.  Si L‑au dus intai la Anna, caci era socrul lui Ca­ia­fa, care era  arhiereu al anului aceluia. Si Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei ca  este de folos sa moara un om pentru popor</em> (Ioan 18, 12‑14). L‑au dus mai intai la Anna si nu la Pilat, pentru ca nu Pilat ce­­ruse prinderea lui Hristos…

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref4″ target=”_blank”>[4]</a>Aratand  faptul ca era apasat de faptul ca trebuia sa condamne un om nevinovat,  Pilat repeta afirmatia pe care o facuse cu putin timp in ur­ma. Si o va  mai repeta inca o data…

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref5″ target=”_blank”>[5]</a> Marele apologet Mihai Urzica relateaza o intamplare legata indirect de  aceasta afirmatie paulina: „In Romania, in 1945, marele rabin Sa­fran,  la un congres al tuturor cultelor, tinut la Bucuresti, sub ocar­mui­rea  regimului comunist, a cerut, in fata intregului Sinod al Biseri­cii  Or­todoxe Romane si a reprezentantilor celorlalte culte, adunati la acel  congres, <em>sa se termine o data pentru totdeauna cu acuzatiunile  adu­se impotriva evreilor in legatura cu uciderea lui Iisus, care, in  rea­litate, a fost condamnat la moarte de procuratorul roman si nu de  evrei, iar ca urmare ei nu poarta nici o raspundere.</em> Ca raspuns la  cu­te­zanta marelui rabin, s‑a auzit atunci un glas care a rasunat in  toata adu­narea. Era glasul evreului misionar crestin Richard  Wurmbrandt, care i‑a strigat lui Safran (si celorlalti rabini prezenti)  cateva cuvinte cu putere profetica: <em>Voi, care reprezentati Sinagoga  si Il tagaduiti pe Me­sia, pana nu veti sta in genunchi in fata Crucii  si pana nu veti cere iertare Rastignitului pentru faradelegea comisa, nu  vi se cade sa‑I pomeniti numele!</em> La aceste cuvinte, rostite, ca  alta­data, de pro­ro­cii Vechiului Testament, tot clerul ortodox, de  fata la acel congres hi­brid, a izbucnit in ovatii si aplauze, in timp  ce marele rabin si suita lui au parasit ostentativ adunarea, intr‑o  larma generala, iar congresul s‑a spulberat. In aceeasi zi, Wurmbrandt a  fost arestat si condamnat la 14 ani inchisoare” [73; 296].

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref6″ target=”_blank”>[6]</a> Astfel se explica de ce <em>Simon‑Petru, avand sabie, a scos‑o si a lovit pe sluga arhiereului si i‑a taiat urechea dreapta</em> (Ioan 18, 10). Petru a incercat sa se razbune pe cei pe care ii considera dusmani ai Man­tui­torului. <em>Atunci Iisus i‑a zis: „Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri”</em> (Matei 26, 52). Si a pus la loc ure­chea slugii arhiereului (cf. Luca  22, 51), aratand inca o data ca bi­ru­inta Sa a fost si este biruinta  iubirii de vrajmas, nu a razbunarii vechi‑testamentare.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref7″ target=”_blank”>[7]</a> Despre aceasta nelegiuire gasim marturie in Sfanta Scriptura. Dupa ce mironositele au plecat de la mormant, <em>iata  unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele  intamplate. Si, adunandu‑se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au  dat bani multi ostasilor, zi­cand: „Spuneti ca ucenicii Lui, venind  noaptea, L‑au furat, pe cand noi dormeam; si de se va auzi aceasta la  dregatorul, noi il vom indu­ple­ca si pe voi fara grija va vom face”.  Iar ei, luand argintii, au facut pre­cum au fost invatati. Si s‑a  raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi</em> (Matei 28, 11‑15).

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref8″ target=”_blank”>[8]</a> Iata ca mincinoasele acuze proferate initial impotriva Mantuitorului –  cum ca ar fi un pericol pentru Imperiul Roman – au fost transferate si  asupra crestinilor.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref9″ target=”_blank”>[9]</a> E vorba de Apostolul Pavel, inainte de convertirea sa.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref10″ target=”_blank”>[10]</a> In numele teologiei dialogului interreligios, astfel de cuvinte  profe­ti­ce sunt trecute cu vederea sau sunt denaturate. Este de  neinteles tal­cui­rea pe care o prezinta Jaroslav Pelikan: „Profetia lui  Hristos: <em>Va vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul cand tot cel ce va va uci­de sa creada ca aduce inchinare lui Dumnezeu</em> (Ioan 16, 2) se con­sidera a fi fost implinita, printr‑o suprema  ironie, atunci cand unii care s‑au dat drept discipoli ai lui Hristos au  considerat persecutarea evrei­lor ca o inchinare adusa lui Dumnezeu”  [61; 29]. Profetia Man­tui­torului se refera insa la prigonirea  crestinilor…

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref11″ target=”_blank”>[11]</a> Tot Sfantul Apostol Pavel spune cum <em>de  la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.  De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre…</em> (II Col. 11, 24‑25).

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref12″ target=”_blank”>[12]</a> Repet: in afara de cea in care Sfantul Apostol Petru i‑a taiat urechea  lui Malhus, sluga arhiereului (cf. Ioan 18, 10), pentru ca a vrut sa Il  ape­re pe Hristos de multimea care ii vroia moartea. Dar Hristos a pus  la loc urechea taiata, vindecandu‑l pe Malhus.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref13″ target=”_blank”>[13]</a> Merita facuta o comparatie: tot asa, in vremurile de pe urma, multi  din­tre cei care nu au fost invatati cu postul vor pieri din cauza  lipsei de hrana la care ii vor supune slugile Antihristului. Si tot asa,  cres­ti­nii nevoitori, obisnuiti cu infranarea, vor gasi resurse sa  re­ziste.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref14″ target=”_blank”>[14]</a> Prin aceasta nu gresea, nu facea un compromis. Pentru ca, mai ina­in­te  de a fi fost a crestinilor, fantana lui Iacov fusese un loc important  pen­tru iudei.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref15″ target=”_blank”>[15]</a> Teologul Zaharia Raptopoulos spune un lucru iesit din comun: „In  noap­tea aceea, in care staretul Filumen a fost injunghiat la Fantana  lui Iacov – pe trupul sau gasindu‑se 72 de urme de cutit –, in timp ce  se ruga, parintele Elpidie (fratele sau geaman, un parinte cu viata  sfan­ta care se afla in Muntele Athos – <em>n.n.</em>) auzea fara incetare vocea pa­rintelui Filumen: «Frate, ma omoara!»” [39; 299].

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref16″ target=”_blank”>[16]</a> „A fost omorat in biserica. Ucigasii au intrat inauntru, l‑au lovit cu  to­porul in frunte si i‑au scos ochii. Cu a doua lovitura, i‑au rupt  ma­xilarul. Parintele alergase spre iesire, ca sa ceara ajutor […].  L‑au omorat in timp ce savarsea Vecernia si purta patrafirul la gat”  [39; 299] – teologul Zaharia Raptopoulos.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref17″ target=”_blank”>[17]</a> In aceeasi predica, Arhiepiscopul Ambrozie a relatat vindecarea  ime­diata a unui arhiepiscop al Iordanului – pe nume Paladie –, care,  fiind foarte bolnav, a fost atins cu o particica din moastele parintelui  Filumen si s‑a tamaduit imediat.

 

<a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%c2%adtismului/#_ftnref18″ target=”_blank”>[18]</a> Si Ioan Alexandru a continuat cuvantul la parastas astfel: „Asta  schim­ba lumea. Un singur lucru, parinte Nicodim Mandita, nu‑i asa ca‑i  asa? Dumneata ai spus: «omul duhovnicesc»”. Noi, crestinii, asta  mar­turisim: ca singurele schimbari adevarate nu pot fi aduse decat de  oa­menii duhovnicesti….

 

(Material preluat de pe <a rel=”nofollow” href=”https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%C2%ADtismului/” target=”_blank”>https://www.danionvasile.ro/blog/2011/02/22/erezia-antisemi%C2%ADtismului/</a>

 

Va rog sa dati mai departe acest link celor interesati)

 

(Atacurile  recente indreptate impotriva parintelui Justin Parvu si a  manastirii  Petru Voda ofera prilejul unor lamuriri privitoare la  raportul dintre  credinta crestina si antisemitism. Postez aici un  articol mai vechi,  aparut initial in volumul <em>Evanghelia versus Iuda,</em> Editura Sophia, 2006)

 

&nbsp;

 

</div>

4 comments

  1. Un pacatos
    22 February 2011 at 17:36

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sa nu uitam de monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, si el evreu ca neam.

    Reply
  2. Mos Ioan
    23 February 2011 at 12:22

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    @ Un pacatos

    Vesnica Pomenire Parintelui Nicolae Steinhardt!
    Ce mult l-am iubit!
    Parintele Steinhardt, prin viata sa sfânta, le-a dat peste bot multora din "poporul ales"............
    Sunt unii care îl urasc si acum chiar dupa trecerea Parintelui la cele vesnice.

    Cei care n-ati citit "Jurnalul Fericirii" de Nicolae Steinhardt, cititi-l! Veti afla multe.............si în primul rând cum sa devii FERICIT...........

    La ora actuala sunt foarte multi jidovi, în lumea întreaga, care se boteaza în Numele Sfintei Treimi - În Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh - . Sper ca multi jidovi care traiesc în România sa se boteze în Hristos si sa-L iubeasca pe Domnul, Tara si Neamul ca pe ei însisi.
    Parintele Nicolae Steinhardt este un exemplu viu pentru ei.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

© Copyright 2024, APOLOGETICUM | Toate drepturile rezervate. | Powered by WordPress