Sfantul Mucenic Haralambie – pilda de episcop ce L-a marturisit pe Hristos cu pretul vietii

In fiecare an, pe 10 februarie, credinciosii ortodocsi sarbatoresc ziua Sfantului Haralambie, mucenic care a trait in perioada imparatului roman Sever (193 – 211 d.Hr.), martir care a devenit vestit prin puterea credintei sale si prin convingerea cu care propovaduia numele lui Iisus Hristos.

Sfantul Haralambie a fost episcop al cetatii Magnezia, din Asia Mica, acolo unde guvernator al provinciei era Lucian dregatorul. Acesta nu suporta harul dumnezeiesc al batranului episcop, mergand pana la a le porunci intr-o zi ostasilor sa il aresteze pe Haralambie si sa il aduca in fata sa, pentru a-l judeca.

Sfantul Haralambie nu s-a aratat deloc infricosat de persecutiile cu care il ameninta dregatorul, ba chiar a repetat cu mai multa convingere credinta sa in Hristos. Atunci, Lucian a dat ordin ca episcopul sa fie dezbracat de hainele preotesti si sa fie brazdat – pe tot trupul – cu unghii de fier, pentru ca la sfarsit sa i se taie fasii de piele de pe corp.

Groaznic ranit, Sfantul Haralambie a tinut sa mai spuna doar atat: “Multumesc voua, fratilor, ca – jupuind trupul meu cel vechi si batran – m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos”. Efectul a fost exact invers decat cel la care se astepta crudul Lucian: numerosii oameni adusi sa vada torturarea lui Haralambie au fost impresionati de rabdarea si curajul cu care mucenicul a indurat atatea chinuri, dar si de neincetatele sale rugaciuni pentru toti cei de fata.

Si, in loc sa renunte Sfantul Haralambie la credinta sa, i-a convins pe toti cei care au vazut tortura sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Vazand acestea, dregatorul a poruncit sa le fie taiate capetele tuturor. Se spune ca pana si fata imparatului, Galina, a fost convinsa de martirajul cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, l-a acceptat pe Hristos si s-a botezat.
Se intampla in anul 202 d.Hr., atunci cand, nereusind sa-l determine sa renunte la credinta sa, dregatorul Lucian a sfarsit prin a comanda ostasilor sa-i taie capul Sfantului Haralambie.

Astfel a ajuns sa se numere printre sfinti cel care este considerat aparator impotriva bolilor, ocrotitor al celor aflati in suferinta.

In credinta populara, Sfantul Haralambie este imaginat tinand bolile in lanturi, in special ciuma, pentru a le da drumul atunci cand oamenii ii nesocotesc ziua. Ca simplu om, inainte de a fi slujitor al bisericii si martir, Haralambie a fost pastor, motiv pentru care a fost ales ca patron al animalelor domestice. Se considera ca el apara oamenii si vitele de imbolnavire, dar protejeaza si fiarele padurilor. De Sfantul Haralambie, in functie de zona, in provinciile romanesti (Bucovina, Maramures, Muntenia si Moldova) s-au impamantenit mai multe obiceiuri, pentru a-i castiga bunavointa, de ziua numelui sau: se ajuna, se imparteau pomeni, se stropeau vitele si pomii fructiferi cu agheasma si erau interzise activitatile gospodaresti legate de prelucrarea lanii si a pielii animalelor. La Biserica “Sfantul Lazar” din Iasi se pastreaza o particica din sfintele moaste ale mucenicului Haralambie.