† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, binele uitat de atata rautate, iar crestinii prigoniti de anticrestini.
Lumea actuala este in plina invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila. Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie din lume. Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism si ateism.
Crestinatatea isi imparte istoria in doua epoci, caracterizate prin doua cai: apostolatul si rugaciunea. Biserica noastra se cheama apostolica, si totusi ea a inlocuit calea apostolica prin calea rugaciunii. Cand, unde si de ce s-a produs aceasta schimbare?
Fara indoiala ca Apostolii au reprezentat cel mai autentic crestinism istoric. In capitolul al doilea din Faptele Apostolilor se sintetizeaza coordonatele crestinismului apostolic: in primul rand era invatatura apostolica, semanata in comunitatea dragostei dintre frati, integrata in obstea crestina si sprijinita pe rugaciune. In acest chip ne gasim in miezul Evangheliei. Ar mai trebui poate adaugat spiritul mesianic al crestinilor primari, care se simteau investiti de Dumnezeu sa lumineze lumea si actionau cu intelepciune si putere de jertfa in acest sens.
Pe aceste coordonate de actiune a ajuns crestinismul la victoria din vremea Sfantului Constantin cel Mare. Dar lumea atunci s-a increstinat si totusi nu s-a increstinat. Semn al neincrestinarii lumii increstinate de atunci stau viata, invatatura si moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. El nu s-a despartit de linia trairii integrale si organizate in duh crestin si a cerut puternicilor si bogatilor acelei vremi sa treaca la o reala viata crestineasca, iar aceia l-au ucis.
Aici este nodul gordian al istoriei crestinatatii.
De aici s-a renuntat la calea apostolica si s-a intrat pe calea rugaciunii. Departe de noi gandul de a prezenta rugaciunea ca pe o abatere de la calea apostolica, ci sesizam numai ca rugaciunea nu e o alternativa a caii apostolice si nici un pas inainte fata de calea apostolica. Crestinii, in loc sa lupte cu cuvantul si cu organizarea lor obsteasca pentru a da o structura crestina oranduirilor lumii, au redus interventia lor la rugaciune.
Astfel a aparut in crestinatate un alt tip de samarinean, in timp ce alti preoti si alti leviti sunt prea ocupati in sacristia lor si nu mai coboara sa-l ingrijeasca pe omul sarac, bolnav, prigonit, intemnitat, nedreptatit si batjocorit.
Lumea e lasata sa-si depene viata in patimi si ambitii, umpland istoria de nedreptate, de robie si de sange, crestinii neputand sa faca pentru ea decat rugaciuni. Un vladica sincer a concretizat aceasta realitate, zicand: “Nu am stofa de martir in mine!” Daca este de inteles un om las, fie el si vladica, nu se poate insa sa se admita o conduita de compromis a Bisericii. Aceasta conduita a dizolvat insasi forta spirituala a crestinatatii, incat ea a parasit lumea, lasand-o in mainile vrajmasului.
Discutii aprige se poarta privind folosirea unor prepozitii – “pe”, “din” sau “la” – in diverse definitii teologice, in timp ce oamenii nu mai au un ideal, nu mai au nadejde in lumea asta si o pierd si pe cea vesnica, fiindca lumea e cotropita de egoism, tiranie, exploatare, robie, saracie si mizerie. Facem rugaciune pentru saraci, bolnavi, intemnitati, slabi, dar practic nu intreprindem nimic pentru ei.
Oare asa a procedat Mantuitorul? Oare asta e invatatura crestina? Oare asa se ajunge in imparatia lui Dumnezeu? Nu cumva ni se poate spune si noua cum li s-a spus iudeilor: Pe acestea sa le faceti, iar pe celelalte sa nu le lasati nefacute?
Rugaciunea are locul ei in cadrul vietii, dar nu e calea exclusiva a acestei vieti. Treburile lumii nu se implinesc numai prin rugaciune, desi ele toate o necesita. Clerul ar putea da explicatia cum ca le-a revenit imparatilor crestini datoria faptei crestine. Argumentul este doar partial valabil. Biserica trebuie sa se asigure ca, intr-o forma sau alta, in lume se zideste imparatia lui Dumnezeu. Ea nu poate binecuvanta la intamplare orice formula sociala, orice lege, orice institutie, orice doctrina, orice ideal, orice oameni, ci numai pe acelea care apartin mesajului evanghelic, prin care se slujesc oamenii acelei vremi.
Biserica a lasat imparatilor grija guvernarilor, dar nu se poate identifica si nici nu poate colabora cu orice forma socio-politico-culturala. Biserica a lasat guvernarea in seama imparatilor din motivul intelept al distribuirii atributiilor, care i-a indemnat si pe apostoli sa lase in seama diaconilor problemele economice ale obstii; dar lor le-a ramas cuvantul in toata aria lui de actiune si influenta si cu toate raspunderile.
In mod regretabil insa, in Biserica clerul s-a rezumat la rugaciuni, iar laicii au intrat intr-un formalism lipsit de continut. A disparut ierarhizarea valorilor laice in Biserica, si deci s-a pierdut misiunea laicilor in lume, cat si in Biserica. Poporul trebuie organizat si dinamizat de Biserica. Poporul trebuie iubit, trebuie slujit, trebuie condus, aceasta fiind obligatia Bisericii. E necesar ca Biserica sa ramana libera, independenta si autonoma fata de stat, tocmai pentru a putea increstina statele.
Pentru a putea sluji lumea, Biserica trebuie sa fie puternica, fiindca altfel va fi obligata sa se adapteze ea la niste realitati necrestine, in loc sa increstineze ea lumea. Istoria ultimelor doua milenii este impregnata de spiritualitatea crestina, dar nu putem sa nu constatam semnele negative ale vremurilor, unele aparute in interiorul crestinatatii, iar altele din afara ei. Capacitatea de afirmare a neo-protestantismului a proliferat prin spiritul ei dinamic, dar a dezbinat crestinatatea. Sunt forte fals mesianice, necrestine si anticrestine, care in ultimele secole au ajuns sa domine lumea, si asta datorita golului creat de crestini in istorie.
Biserica restransa la rugaciuni, rituri, ceremonii si traditii este inapta sa duca lumea mai departe. Crestinismul formal, oricat este el justificat traditional, pana la urma cedeaza prin incapacitatea lui spirituala si dinamica. Fiindca darurile Sfantului Duh sunt dinamice. Darul proorociei vesteste lumii zarile noi, formuland idealurile si modalitatile de realizare. Proorocia nu e numai eshatologica, ci vizeaza si viitorul istoric, nu e numai morala, ci si sociala, nu e numai religioasa, ci e si politica. La fel, darul facerii de minuni, care este o practica uitata in crestinism. Rugaciunile ajuta la minune, dar elementul activ, lucrator este Duhul Sfant. Prin urmare, toate darurile duhovnicesti formeaza un tot unitar si innoitor.
Toate problemele lumii se afla in Crucea lui Hristos si a crestinilor. De cate ori vom rataci drumul, ori vom lenevi pe cale, sa ne inapoiem la Evanghelie si la Duhul Sfant. Suferintele ce ni se pricinuiesc au menirea sa biciuiasca lenea noastra si sa ne lumineze mintile.
Aceste ganduri ne vin ca buni crestini ortodocsi, iubindu-ne Biserica, dar in conditiile calvarului si Golgotei. De zeci de ani agonizeaza Hristos in lume, si am fost atat de jecmaniti de orice drept si libertate, incat numai rugaciunea tainica din adancul inimilor ne-a ramas. Cunoastem puterea rugaciunii din lucrarea ei in adancile suferinte ale celei mai aprige si inteligente prigoniri. Ne-am daruit cu totul lui Hristos. Nici o clipa nu ne situam in afara Bisericii.
Viziunea crestina asupra lumii, elaborata de martiri si sfinti, merita sa fie luata in considerare de forurile cele mai inalte ale Bisericii si ale lumii, caci oamenii aceia au trait si s-au jertfit pentru mantuirea in Hristos.
(Ioan Ianolide – Detinutul profet, Ed. Bonifaciu)
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Rugaciunea fara FAPTA nu este primita.Trebuie sa gandim singuri ca natie.Sa nu permitem nimanui sa gandeasca in locul nostru. pe cand la fapte?//
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Aceasta invitatie v-am facut-o voua tuturor fratilor si surorilor mele intru Hristos, atunci cand fratii de la Apologeticum si Saccsiv au postat tema participarii la dezbatere anti carduri de sanatate !Acum,la fel cum spune extraordinar de adevarat acest Crestin Ortodox marturisitor,Ioan Ianolide,citat aici,nu trebuie sa mai asteptam sa ne apere pastorii nostri care se pare ca au uitat menirea lor,departe de mine sa judec pe cineva doar exprim o realitate,deci noi suntem lasati singuri poate tocmai sa ne unim spre a marturisi pe Hristos Domnul la fel cum o faceau singuri in pustie si ascetii ,deci nu ne trebuie decat vointa pentru ca Slava Domnului,avem Ortodoxia cu noi peste tot si in toate,mai ramane sa o faptuim ! Dumnezeu sa lumineze pe tot poporul sau !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Adevarat, atât de adevarat...................
Vesnica Pomenire lui Ioan Ianolide si tuturor Martirilor nostri care au luptat pentru HRISTOS, Neam si Tara!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
"Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi." ( Iacov 2, 17).
Traiasca Legiunea si Capitanul!
53) O nouă lovitură împotriva credinţei creştine şi a rădăcinilor creştine [ale Europei] din partea Uniunii Europene(AU ELIMINAT SĂRBĂTORILE CREŞTINE DIN CALENDARUL UNIUNII EUROPENE)
http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/05/53-o-noua-lovitura-impotriva-credintei-crestine-si-a-radacinilor-crestine-ale-europei-din-partea-uniunii-europeneau-eliminat-sarbatorile-crestine-din-calendarul-uniunii-europene/comment-page-1/#comment-195
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cu tot respectul pentru dl. Ianolide ( atit ca autor cit si pentru drama vietii sale ) , Dzeu sa-l odihneasca, ma nedumereste si ma inristeaza formularea “biserica s-a rezumat la rugaciuni…”. Eu as zice ca dimpotriva, Biserica ar fi de condamnat daca s-ar implica exagerat in programe sociale menite “sa duca lumea mai departe “ si ar neglija rugaciunea. Sa-mi fie cu iertare dar dupa intelegerea mea, Cristos nu ne-a cerut sa schimbam lumea , sa ne dedicam vietile luptei pentru piinea paminteasca in detrimentul piinii ceresti. Daca ne amintim parabola cu Marta si Maria, cea admonestata este Marta , cea hiperactiva si harnica , simbol al grijii si silintei pamintesti. In opozitie cu Maria cea aparent pasiva dar contemplind "singurul lucru care trebuie " – simbol al adevarului esential si mintuitor. Mi-e greu sa cred ca cineva care a depus eforturi consecvente de auto-disciplinare in sensul consolidarii unui program personal de rugaciune, ar putea vorbi atti de usor despre rugaciunea Bisericii - despre locul unde se infaptuiesc Sfintele Taine, instituite si validate de insusi Hristos. Pericolul formalismului la toate nivelele este cu totul altceva – sa nu amestecam lucrurile . “Tainele Bisericii şi puterea lor care hrăneşte această naştere şi creştere întru veşnicie, în fiecare suflet” , (monah Rafail Noica ). In plan personal, dobindirea darului rugaciunii este de asemena o lupta permanenta , o infruntare mereu tragica cu sine.
Intr-adevar Cristos ne-a cerut sa ne iubim aproapele , dar prima porunca este iubirea lui Dumnezeu, iar iubirea de fratii nostrii decurge din prima. Niciodata invers. Relatia cu Dumnezeu , rugaciunea , este primordiala.
In lume Raul va exista, pina la sfirstul veacurilor. Hristos n-a propovaduit armonia paminteasca sau dreptatea sociala. Sa nu cadem in tentatia hiper-activismului social de tip occidental, oricit ar fi de atractiv sa incercam sa mutam muntii din loc. Crestinii muta muntii prin credinta si rugaciune, nu altfel. Singurele mustrari ale lui Crisos daca tin eu minte bine, sunt legate de neglijarea rugaciunii, de ezitarea in credinta… “Privegheati si va rugati “ – social, ne cere sa imbracam, hranim, adapostim pe cei de linga noi, nu sa schimbam guvernele. Asta este privilegiul Domnului . Noua ni se cere sa rabdam. Lupta noastra ca si crestini tb sa se dea in principal in Biserica – dorindu-le guvernantilor nostri sa se dezmeticeasca si sa se vindece moral. Rezultatul depinde de Dumnezeu. Ale noastre sunt numai: credinta, efortul rugaciunii , pocainta. "Ocupati-va mai intii de cele ale lui Dumnezeu si restul vi se vor adauga voua “ . Nu este al nostru decit sa ne ingrijim de oamenii apropiati, nu de intreaga omenire , oricit ar fi de tentant sa schimbam lumea paminteasca ( sau poate tocmai de aceea trebuie sa ne abtinem ) . Miza noastra ca si crestini este alta , imparatia spre care aspiram noi nu este din lumea asta. Nu trebuie sa ne grabim sa reorganizam noi societatea - mai intii trebuie sa transformam mila si bunatatea in ideal personal. Sa incercam sa devenim fiecare dintre noi mai buni, iubitori, iertatori, mai credinciosi , mai harnici si eficienti in rugaciune . Doar asa, viata sociala va deveni mai suportabila . Pina la a doua venire a lui Isus asta e singura “ armonie” posibila pe pamint: bogatie amestecata cu saracie, bucurie amestecata cu durere si suferinta…asta este tragedia existentei umane pe pamintul asta pina la sfirsitul veacurilor.
Sa nu fiu inteleasa gresit: nu sunt pentru pasivitate sociala ci pentru pastrarea unei perspective corecte , intr-o abordare in care relatia cu Dumnezeu - credinta si rugaciunea trebuie sa predomine. Scopul nostru fundamental este mintuirea, nu schimbarea lumii pamintesti.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Trebuie sa ne organizam,(noi crestinii)in eventualitatea ca se vor intampla cele spuse de sfintii Raraului,sa fie cine sa ia puterea.Oamenii nu mai au incredere in partidele politice deci au mari sanse crestinii.De la Dumnezeu prin (Sf.Man.Petru Voda )asteptam izbavirea!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cuvantul acesta de Apostol trebuie sa-l intalegem in indeplinatatea lui, pentru ca Dumnezeu l-a trimis pe mantuitorul nostru Hristos, si Hristos a trimis pe Apostoli si Apostoli ai format biserici, si apostoli au plecat si ei din biserica sa formeze biserici, care a fost formata de Duhul Sfant si Duhul Sfant a fost si el trimis , sau dat de Tatal si toate acestea sunt legate de ROD, de nu va fi rod , de nu va fi fruct, in oricare biserica, e semn clar de apostazie, de cerata si de nerodire, de neranduiala, sa nu ne imbatam cu vin, Domnul nostru Iisus Hristos , Sfintii Apostoli si Sfintii parinti , spun la unisol neincetat sa va rugati, neincetat sa va rugati, chiar si rugaciunea trebuie sa aiba rod, fara fruct nu suntem aprobati de catre Mantuitorul nostru.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Eu unul nu sunt deloc deacort ca Biserica Ortodoxa sa aiba legaturi cu statul, afara conceptul asta, nu are ce cauta politica in biserica. In biserica sunt randueli ale lui Dumnezeu nu ale oamenilor. Toti care am crezut in Domnul nostru Iisus Hristos intra intr-o alta imparatie prin botez, intr-o alta guvernare diferita de guvernarea asta pamanteasca si lumeasca aceste doua imparatii nu se pot amesteca. Unirea asta a biserici cu statul este rodul bisericii catolice, de aia se produc schismele in biserica, aceste schisme nu este rodul Duhului Sfant.Pentru acest pacat al uniri biserici cu statul, a ingaduit Dumnezeu sa vina peste noi protestanti si neoprotestantii, Pentru ca nu este de joaca cu Adevarul lui Dumnezeu. Cand o sa invatam ? cand o sa ne curatim trupul si sufeltul pentru iubitul nostru Domn, sa_L putem primi in camara cea mai curata si cea mai bogata a sufletului nostru .Avem biserici impodobite atat de frumos si sufletul nostru e atat de murdar , cand o sa tinem curatenie in sufletul nostru sa ne putem intalni cu iubitul nostru Domn si Mantuitor ?cand o sa ne bucuram si noi de Stapanul Nostru iubit,? cand o sa-i putem saruta si noi picioarele iubitului nostru Stapan????ne uscam de dorul Lui, ratacind si noi ca iudei prin intreaga lume, fara sa avem o camara curata unde sa_L intampinam, unde sa ne intalnim cu EL si unde sa ne varsam durerile sufletului nostru.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Rodica Aldulescu ,
intr-u totul de acord . Felicitari pentru comentariu !
Sa dea Bunul si Preainteleptul Dumnezeu sa se intample asa , ca noi , TOTI , dar mai ales clerul , " sa se rezume la rugaciune " adevarata .
Daca inca nu ne este clar ca rugaciunile rugatorilor nostri din cler , tin inca lumea , suntem de plans .
Doamne , ajuta-ne !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Frate Dinu,pai noi asemenea vorbe,pot spune povete,vrem sa le ascultam spuse ca si porunci date de pastori noua dar iata ca si aici se poate invata Cuvantul Lui Dumnezeu,prin aceste vorbe simple dar curate ca lacrimile unor copii Ai Domnului Iisus Hristos ! Din scantei mici asa cum esti si tu,se tine aprinsa flacara Ortodoxiei ! Iar suferinta noastra o vom purta spre despatimire de aceasta lume desarta,de acea Golgota pe care Neamul Romanesc trebuie sa o treaca ! Tare placut este comentariul tau si trist,foarte trist dar extrem de adevarat ! Invat mereu cate un pic,si imi dau seama tot mai mult ca trebuie sa fiu mai temperat,dar poate atunci cand voi ajunge atat de intelept incat sa cunosc in profunzime dogmele teologice,atunci voi tacea si voi avea poate acea intelepciune pe care multi dintre voi au dobandit-o si doar rostesc cu toata fiinta, Rugaciunea inimii !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Dumnezeu să ne binecuvânteze!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
si atunci, fratii mei, cum sa inteleg: "indrazniti, Eu am biruit lumea"? ca pe o invitatie la rugaciune sau mai degraba ca pe o invitatie la apostolat? nu vreau sa fiu inteles gresit, nu vreau sa pun notiunile in antiteza, insa daca avem una si nu o avem si pe cealalta, nu suntem crestini intregi. Apostolatul vine din dragostea - in miscare (cum spune parintele Arsenie Papacioc), adica infaptuita - de frate. Dragoste care nu ramane doar la stadiul de rugaciune pentru fratele crestin sau pentru aproapele dar prinde si viata. Imi este greu sa vad crestinismul doar ca pe o lucrare a rugaciunii. Mi-ar parea lipsit de vitalitate, abstract. Ori tocmai cu fervoarea vietii lui a captivat atatia oameni. Ca este asa o dovedeste contrariul vremurilor de azi, care nu mai sunt caracterizate de un apostolat fratesc - care sa-si aiba izvorul in dragostea de a face bine fratelui, in jertfelnicie - ci in indiferentism. Care indiferentism poate fi generat si de confortul lui: "m-am rugat pentru el lui Dumnezeu", si atat! Crestinsim inseamna si actiune. Lipsa de actiune ori de reactie, de aparare a fratelui si a credintei, chiar daca avem rugaciune, nu poate implini legea dragostei, deci cadem din Adevar. Insa, eu nu cred ca este cineva rugator cu ADEVARAT si ramane doar la acel nivel. Nu se poate asta! Un rugator in Duh este si un plinitor al legii dragostei. Este omul complet. Desavarsitul! Ianolide din aceasta perspectiva vorbeste. Sa nu uitam ca ei iubeau neamul romanesc si doreau mantuirea lui. Ce e rau in a face bine fratelui tau? Ce altceva este pilda samarineanului milostiv? daca vecinul tau, crestine rugator iti cere o paine (un ajutor) nu-i dai? Ba da! Ei (Ianolide si cei ca el) au extrapolat aceasta pilda la nivelul inbtregii natiuni. Ei au vazut in neamul romanesc, prea obidit si incercat, ranitul lasat aproape viu de catre bandele de talhari. Si prin ACTIUNILE lor nu doreau decat sa-l restaureze, moral si material. Nu-i nimic rau nici in intentie nici in fapta. Superbi oameni cei din generatia lui Ianolide. dealtfel, eroii nu pot fi altfel.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Scump frate Stefan in fiecare zi si chiar in fiecare clipa invatam, sa-L traim pe Hristos, invatam sa ne acceptam slabiciunile si sa le inlocuim cu virtuti, nu ne este usor sa fim expusi dar este sanatos, sinele nostru lupta impotriva lui Dumnezeu, dar de la Sfinti invatam sa nu ne facem voia noastra sa stam in ascultare de voia lui Dumnezeu, sa stam in ascultare fata de fratii ce au fost incercati si adeveriti ca fiind credinciosi lui Dumnezeu
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Frate Dinu, exact asa este precum graiesti,si repet aici si peste tot,inteleptii Ortodoxiei se roaga si nu vorbesc mai deloc!Acolo unde este cazul isi spun cuvantul care este inestimabil dar este nevoie acum si de "nebuni"ca si mine marturisitori ai Lui Hristos care sunt mai slab pregatiti teologic. Dupa mintea mea proasta,consider ca oriunde avem ocazia trebuie sa-l marturisim pe Hristos,trebuie sa o facem si din exemplu,cred eu pozitiv,sa indemnam si pe altii sa aibe incredere in Hristos Domnul si sa isi tina taria sufletului "cu mintea spre iad" spre a sti ce ne asteapta prin lepadare si fizicul pe pamantul acesta al tarii noastre atat de batjocorita de masonii nwo.Pilde ne sunt jertfele si nu placerile satioase dar amagitoare ale acestei lumi! Pana la capat si mereu,ORTODOXIE sau Moarte !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Rodica Aldulescu
Singur Ortodoxia. In rest, stapaneste doar intunericul.