Parintele Sofian Boghiu – Cuvant la Bunavestire

Frati crestini,

Ne aflam in sarbatoarea Bunei Vestiri, aceasta sarbatoare de primavara. S-a vorbit aseara despre aceasta sarbatoare si astazi la sfanta Liturghie si as vrea sa adaug si eu ceva in seara aceasta. Mai intai as vrea sa va spun ceva despre orasul Maicii Domnului, despre acel Nazaret al carui nume il stim din copilarie (…).

Mai intai, Tara sfanta, aceasta tara a lui Iisus si a profetilor este pe malul Mediteranei, intre Mediterana si Iordan. Are trei provincii: Iudeea, partea de sud, unde este Ierusalimul, Samaria, partea de mijloc si Galileea, partea de nord. in partea de nord, in susul acestei Galilei este muntele Carmei, in care sfantul proroc Ilie a adus jertfa sa faimoasa care nu se poate uita, intr-un moment de mare criza religioasa, in veacul al VIII-lea inainte de Hristos. Deci Carmelul, un podis muntos, cam asa cum este podisul Ardealului, care si iarna are iarba si flori, fiind aproape de Mediterana care trimite caldura ei binecuvantata si asupra acestei regiuni muntoase. Tot in aceasta Galileea, partea de nord a Palestinei, partea catre Iordania de astazi, deci catre rasarit, este marginita de Marea Galileii sau a Ghenizaretului, pe care Iisus si pescarii lui, sfintii apostoli, adeseori o strabateau in lung si in lat. Adeseori vedem pescarii, sfintii apostoli si ai lor, pescuind in aceasta mare care are foarte multi pesti. Si atunci ca si acum, barci strabat in toate sensurile aceasta mare a Galileii care este o mare limpede, insa cu foarte multi curenti, incat adeseori apa se misca, la cea mai usoara adiere a vantului se fac valuri marisoare. Daca este un vant mai puternic, valurile se ridica sus de tot. In acea noapte de neuitat, cand apostolii veneau de dincolo de mare, deci din Iordania de astazi, catre Capernaum, s-a starnit furtuna, incat s-au spaimantat ca se ineaca. Iisus dormea la carma. Si Il scoala pe Iisus: „Doamne, scoala, ajuta-ne, ca pierim”(Mat. 8:25; Mar. 4:38; Lc. 8:24)! Valurile aruncau apa in corabie. Aceasta este Marea Galileii sau Marea Ghenizaretului. In aceasta regiune, un fel de Bucovina a noastra, sunt mai multe orase; orasul principal este Nazaretul. Si mai este un oras, Cana, Cana Galileii, unde Iisus a facut prima minune, unde a schimbat apa in vin.

Nazaretul este un orasel destul de mare astazi. Pe vremea Mantuitorului era micut, era un sat. In cei doua mii de ani de crestinism, acest sat a crescut si are infatisarea unui oras. Este construit pe un fel de amfiteatru. Partea lui de sud este inalta; sus de tot sunt niste paduri care continua acest amfiteatru, incat toate casele de pe aceasta inaltime privesc catre rasarit si toate primesc soarele in fata lor in orice inceput de zi. De acolo de sus se vede in departare muntele Hermonului, de care aminteste psalmistul (Ps. 28:6; 41:8; 88:13; 132:3). Acest munte al Hermonului are aproape toata vremea zapada pe toata creasta lui alba: in mai am vazut zapada pe creasta lui. In acest oras Nazaret acum sunt si blocuri. Partea de sus se cheama Illit Nazaret si in partea de apus a Nazaretului sunt multi romani, insa evrei si rusi, refugiati acolo. In piata din Nazaret am intalnit multi evrei romani. Nu stiam cum sa ma descurc cu limba si aud vorbind romaneste! Sigur, bucuria mea si a oricarui roman.Nazaretul este plin de biserici. Toate bisericile au hramul de astazi, al Bunei Vestiri. Dimineata, cand incepe Liturghia, se aude un cor intreg de clopote. In cinstea Maicii Sfinte, fara indoiala, toate poarta hramul Bunei Vestiri. In centrul Nazaretului este o catedrala mare, mai mare decat toate bisericile, cu acelasi hram, catolica, construita acum vreo saizeci de ani, catedrala cu etaj. In partea de sus sunt niste panouri mari, incat fiecare dintre popoarele mari ale lumii crestine are cate un panou acolo, [pe care a pictat] fiecare ce a vrut, in fresca sau in mozaic. Jos, la parter, este o ingraditura, un fel de gardut din metal si inauntru este o scara care coboara. Acolo este vechea locuinta a Maicii Sfinte si a batranului Iosif, unde a crescut Iisus. Sunt niste casute mici de pamant, parte ruinate, insa se stie ca acolo a fost locuinta Sfintei Fecioare, unde a locuit Pruncul Iisus. In curtea acestei biserici este un atelier unde a lucrat Iosif teslarul (nn. Tamplar, dulgher). Si Iisus a invatat meseria de teslar in copilaria lui, incat cand Iisus era aproape de majoratul biblic, adica implinea treizeci de ani, era cunoscut sub aceste doua nume: Iisus fiul Mariei sau Iisus teslarul, fiul teslarului, al logodnicului, al batranului Iosif. Este si astazi acest atelier, fiind marturie a ceea ce a fost acum aproape doua mii de ani.

La marginea Nazaretului este o biserica ortodoxa, catedrala orasului Nazaret, pictata de curand de niste pictori romani care acum lucreaza in Cipru (Mihail, Gavril si Nicolae Morosanu, 1977-1978). In aceasta biserica (…), spre nord, se face un fel de culoar, se coboara spre rasarit si acolo este un izvor. E un izvor cu marmura imprejurul lui, marmura care dateaza de pe vremea sfintilor imparati Constantin si Elena, inca de atunci, de pe vremea sfintei Elena, ca ea a ctitorit mai multe biserici in Tara sfanta. Pe vremea Maicii Domnului izvorul era liber, adica nu era nici un fel de constructie in jurul lui sau deasupra lui. Acum este biserica, aceasta catedrala. La acest izvor venea Maica Domnului si lua apa pentru parintii ei si pentru ea, dupa aceea pentru Pruncul Iisus, pentru copilul Iisus care a fost crescut in Nazaret, la distanta destul de mare. Era singurul izvor cu vana puternica in Nazaret; se numea Izvorul Fecioarei. Si acum la fel.

In ghidurile de acolo am intalnit precizarea ca Buna Vestire a Maicii Domnului s-a intamplat tocmai in momentul cand era la apa aici (Dupa Protoevanghelia lui Iacov, XI,1). Maica Domnului avea acest obicei, inca din Templu, sa se roage continuu. Ajungand la apa, se ruga ca de obicei. in acel moment a aparut arhanghelul Gavriil si i-a spus ce stim din Evanghelia sfantului Luca (Lc. 1,28-38). Acolo a avut loc Buna Vestire, langa acest izvor al Fecioarei, al Maicii Domnului; de acolo si pana la Ierusalim sunt 100 de km.

Maica Domnului era inspaimantata de aceasta veste extraordinara, ca se va naste prin dansa Fiul lui Dumnezeu. Maica Domnului s-a inspaimantat de inger nu pentru ca ii era frica de ingeri. Acest arhanghel o ajutase pe Maica Domnului, hranind-o in Templu, timp de doisprezece ani. De la trei ani pana la cincisprezece, cat a stat acolo in Templu, arhanghelul Gavriil ii aducea in Sfanta Sfintelor mancare, hrana cereasca. Asa spune in Viata ei, in evangheliile apocrife pe care le avem, in special in Evanghelia sfantului Iacov, unde este vorba despre viata Maicii Domnului, tainica viata a Maicii Domnului. Deci ea cunostea pe acest arhanghel, insa s-a inspaimantat de aceasta veste nemaiauzita pana atunci, ca Dumnezeu se va naste prin ea. Si primind aceasta stire, prin acel cuvant „Fie dupa cuvantul tau”, a plecat repede in sud, mai jos de Ierusalim, adica la vara sa Elisabeta, pentru ca i-a spus arhanghelul Gavriil: „Iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea si e in a sasea luna acum”. Deci „nu e un lucru cu neputinta la Dumnezeu ce ti-am vestit tie. Se va intampla si cu tine asa ceva”.

Atunci ea a plecat cu graba la Elisabeta, in orasul sfantului Ioan Botezatorul. Acolo Maica Domnului a stat trei luni. Era sfanta Elisabeta in a sasea luna si cand era gata sa nasca, Sfanta Fecioara a plecat din nou la Nazaret. In timpul cat a stat acolo, sfanta Fecioara, fiind tanara, ajuta la gospodarirea acestei case de batrani, Zaharia si Elisabeta. Si intre altele, aducea apa — in Tara sfanta este o problema, sunt rare fantanile cu apa dulce, apa vie, adica nu apa din cisterna, ci apa din izvor. Parintii sfantului Ioan Botezatorul locuiau sus, pe o panta, in platou. Era mai greu de ajuns. Erau niste carari care urcau. Si acum se urca greu, atunci insa era si mai greu. Jos, la poalele acestei inaltimi este si astazi un izvor, de la care Maica Sfanta aducea apa acestei familii; se cheama si astazi Izvorul Fecioarei. S-a intors apoi in Nazaret Maica Sfanta si si-a continuat viata in casa parintilor sai, de fapt a rudeniilor sale, parintii ei murisera (…).

Acum, ca incheiere, vreau sa va citesc cateva lucruri din invatatura de credinta a Bisericii noastre ortodoxe. „Cand Fecioara a raspuns catre arhanghel: «Iata roaba Domnului sunt, fie mie dupa cuvantul tau», atunci trupul Mantuitorului Iisus Hristos S-a urzit in pantecele Preasfintei Fecioare Maria, prin impreuna-lucrarea Duhului Sfant. Atunci numaidecat…” spune invatatura de credinta, „…S-a facut om desavarsit cu toate partile Sale, cu trup omenesc si suflet cuvantator, unite cu dumnezeirea in una si aceeasi Persoana. El era si om adevarat si Dumnezeu adevarat. Faptul ca Sfanta Fecioara Maria s-a invrednicit a fi Maica lui Dumnezeu(…), reparand greseala stramoasei noastre Eva, cea de demult, nascand pe Mantuitorul Hristos, ne indeamna a o cinsti ca pe Maica lui Dumnezeu, asa cum ne invata si cum canta sfanta Biserica.

De asemenea, faptul ca inainte de nastere, in timpul nasterii si dupa nastere a ramas Fecioara curata, este al doilea motiv pentru care noi, crestinii, o cinstim pe Maica Domnului, de-a pururea Fecioara. Lipsa de pacate personale, in afara de pacatul originar — mostenit de la parinti si de care a fost curatita in ziua Bunei Vestiri”, ca astazi, „indata ce a primit sa devina Nascatoare de Dumnezeu, prin acel cuvant «Fie dupa cuvantul tau» — aceasta nevinovatie a vietii sale personale i-a adus atributul de Sfanta si Preasfanta si Preacurata. Pentru ca Sfanta Fecioara Maria s-a dovedit a fi mijlocitoarea crestinilor pe langa Fiul sau, Unul nascut, ducand rugaciunile noastre la Dumnezeu, noi crestinii ii aducem multumire si-i adresam intotdeauna rugaciunile noastre, ca uneia ce este plina de dar, mai presus de toti sfintii, mai presus de heruvimii si serafimii cei mai apropiati de Sfanta Treime“. O cinstim pe Maica Domnului si ne rugam ei, pentru ca tot ce am pierdut prin Eva, adica nevinovatia, raiul, harul, familia sfanta, pe insusi Dumnezeu, le-am redobandit, sau le putem redobandi prin Maica Domnului. „Maica Domnului se afla la hotarul ce desparte creatura de Creator. Ea este «inaltime neajunsa de gandurile omenesti», cum o canta Acatistul ei, si «adancime nevazuta de ochii ingeresti», purtatoarea curatiei, aratarea Duhului Sfant si inceputul faptuirii duhovnicesti. Este modelul desavarsirii si al sfinteniei, modelul catre care trebuie sa tinda intreaga fire creata”.

Aceasta este credinta Bisericii noastre in Maica Domnului. Asa ne-a fost lasata de sfintii apostoli, asa am mostenit-o de la strabunii nostri si aceasta este Maica cea duhovniceasca a lumii intregi, cu care s-a hranit neamul nostru in veacurile zbuciumatei sale istorii. Pe Nascatoarea de Dumnezeu cu Pruncul in brate au zugravit-o iconarii nostri, au invaluit-o in nori de tamaie si de rugaciune preotii nostri. Au privit-o pe catapeteasma parintii si strabunii nostri, au tinut-o la capatai mamele noastre, au iubit-o si au cantat-o copiii nostri, sarutand-o, au implorat-o si au preamarit-o neam de neamul nostru.

Mergand pe urmele strabunilor nostri, sa le imitam si noi evlavia, taria credintei. Sa avem si noi in aceeasi cinste pe Maica Domnului, asa cum au avut-o ei. S-o chemam in viata noastra de toate zilele si sa-i spunem in rugaciune incurcaturile noastre, necazurile noastre, durerile, suferintele noastre, ca si ea a avut necazuri multe si grele si ne aude si ne intelege si ne poate ajuta cu adevarat, mijlocind pentru noi catre Bunul nostru Mantuitor. Sa cinstim sarbatorile ei, sa imitam pe cat se poate viata ei sfanta, smerenia ei, rabdarea ei, bunatatea ei de mama, sfintenia vietii sale adevarate. Sa ne rugam ei sa ne ajute sa intelegem bine invataturile sfintei Evanghelii, sa traim dupa poruncile Fiului sau si Dumnezeului nostru si sa ne rugam ei sa ne lumineze mintea si toate simtirile noastre sufletesti si trupesti, ca sa simtim si noi cu adevarat in viata noastra adierile Duhului Sfant, Sfintitorul si Mangaietorul care ne mangaie durerile, alina tulburarile noastre, sa ne sfinteasca si sa ne lumineze viata noastra intreaga.

Maica Domnului, Stapana prea buna si preacurata si binecuvantata, care esti plina de dar si poti face tot binele, tu ne stii viata noastra, cunosti dorul nostru de bine, neputintele noastre le cunosti si necazurile de asemenea le stii: dezleaga-le precum vrei. Pe toate le poti, cate le voiesti. Amin.

(cuvant rostit la 25 martie 1987, seara;
extras din Duhovnici romani contemporani: PARINTELE SOFIAN, ed. Bizantina)

Cititi si: Ziua femeii de 8 martie – sarbatoare comunista cu radacini jidanesti. Care este sarbatoarea femeii crestine?