Virgil Maxim – Eli, Eli … (Isihas) sau acceptarea suferintei in numele lui Hristos

Imi cant bucuria implinita-a durerii…

Sageti de lumina imi sfasie beznele…

Osanda, mi-o fac ispasiri “primaverii” ,

Butucul-rabdarii imi sangera gleznele !…

Intai am intins doar o mana in Cruce …

si jocul imi place … si totusi ma doare !…

Eli…, nu Te duce !

Sub hula multimii simt spinii ninsoare !…

Eli…, Eli…,

lama sabahtani !…

Eli, Tu…

sau…

eu…

Cine moare ?!…

(A accepta si a te bucura in suferinta insemneaza a iubi si a ierta pe cei ce oferindu-ti cununa de spini te incununeaza cu lumina binecuvantarii ceresti, adaugandu-te ca parte constienta la jertfa trupului (mistic) al lui Hristos, la Biserica lui Dumnezeu).

Fara aceasta acceptare constienta a suferintei in viata aceasta, in numele lui Hristos, intrarea in Viata-Vesnica nu este posibila. Fiindca neacceptarea constienta a suferintei insemneaza protest sau revolta impotriva Dumnezeirii, Proniei, care prin pedagogia Sa, cauta intrarea ta in raporturi normale (curate, sfinte) cu Sine, raporturi de la Creator la creat, de la Tata la fiu, si nu de la Tiran la rob sau de la Stapan la sluga.

“Iata nu va mai numesc slugi (robi) ci prieteni”.

“Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce v2 poruncesc Eu”.“Sluga nu stie ce face Stapanul sau” (Ev. Ioan). Deci Stapanul de acum, Hristosul, ne incredinteaza toate tainele Sale.

“Toate cate Mi-ai dat Mie, le-am dat lor” (Ioan) ne face partasi harului divin, ca sa putem dispune de el dupa voia noastra : “Orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, voi da voua …” (Ioan), care voie a noastra trebuie sa fie in concordanta cu voia lui Dumnezeu. Si aceasta este voia lui Dumnezeu, ca lumea sa se mantuiasca prin Hristosul Sau.

Deci si noi participam la mantuirea lumii (a noastra, personal, mai intai) prin folosirea harului mantuitor, facand cunoscut tuturor, ca mantuirea vine prin credinta in Iisus Hristos si acceptarea jertfei (a oricarei lucrari) in Numele Lui.

Orice jertfa in afara lui Hristos (a Bisericii Lui) este neonorata de prezenta harului divin, care se da prin binecuvantarea arhiereasca, preoteasca. “Extra Ecclesia nulla sallus”. (In afara de Biserica nu este mantuire ) Sf. Ciprian al Cartaginei, Sec. III. D.H