Aparitie editoriala la editura Predania: Sa fim OAMENI! Viata si cuvantul patriarhului Pavel al Serbiei

din Saptamana Luminata in librarii si pangare

Cuvant al Secretarului Patriarhului, protodiaconul Momir Lecici, in ziua lansarii cartii la Belgrad, Decembrie 2009

Autorul, Domnul Iovan Ianici, a facut foarte bine cand a dat manuscrisul acestei carti chiar Patriarhului Pavel pentru a-l citi si pentru a primi binecuvantare spre publicare. Patriarhul l-a citit, dar, din pricina smereniei sale, l-a retinut multa vreme. Totusi, pana la urma si-a dat binecuvantarea sa apara cartea. Si eu am citit-o inca din manuscris si nu am gasit nimic ce-ar fi trebuit indreptat.

Domnul Iovan Ianici a depus o munca impresionanta pentru a aduna date despre Patriarhul Pavel si pentru a scrie aceasta carte pe care poporul a primit-o cu multa bucurie, fapt adeverit si de numarul mare al reeditarilor. Acum deja se traduce si in alte limbi…
Rareori se intampla sa apara carti despre personalitati care sant inca in viata, dar Iovan Ianici a simtit nevoia sa scrie aceasta biografie inca din timpul vietii patriarhului – si cred ca bine a facut. Citind-o, se poate vedea ca a fost scrisa cu o mare dragoste pentru Sfintia Sa, pastrand totusi obiectivitatea. Toti care o vor parcurge vor avea parte de un mare folos in cresterea duhovniceasca.

Multumesc lui Dumnezeu ca m’a invrednicit de cinstea de-a fi colaborator al Patriarhului Pavel. Nu stiu daca in lumea de astazi mai
putem gasi un astfel de Om precum Sfintia Sa, desavarsit inchinat lui Dumnezeu si neamului sau, pana la capat. Cu prilejul intalnirilor
zilnice, cand ii aduceam corespondenta sau veneam sa discutam diverse chestiuni legate de slujba, de fiecare data imi dadea si cate-un sfat duhovnicesc. Avea o credinta adanca, intotdeauna sprijinindu-se pe ajutorul dumnezeiesc. De multe ori, cand ne pregateam pentru a intampina diverse personalitati si delegatii din tara si strainatate, il aflam in paraclisul sau facand metanii si rugandu-se.
Sant adanc incredintat ca Dumnezeu a binevoit ca el sa fie ales patriarh pentru ca nu-si dorea si nici nu astepta acest lucru.

Cred ca nimeni altul din Biserica Ortodoxa Sarba n-ar fi putut sa carmuiasca corabia Bisericii cu asemenea vitejie si vrednicie in vremurile dramatice pe care le-am trait. Dumnezeu l-a ales pe cel mai smerit dintre slujitorii sai, Om al dragostei si bunatatii, adevarat pastor al Bisericii Sale. Era cinstit si de prieteni, si de dusmani. Toti cei ce-l intalneau recunosteau in el un adevarat slujitor al Domnului. Ce-i drept insa, au fost din cand in cand si atacuri neintemeiate in presa nationala si internationala. Cand, in Noiembrie 1993, am ajuns la Viena pentru sarbatorirea a o suta de ani de existenta a Bisericii Sarbe, au aparut in ziare acuze la adresa patriarhului, cum ca a venit sa arunce praf in ochii lumii, caci el este sustinator de frunte al „Serbiei Mari.” Acesta a fost prilej pentru ca patriarhul sa spuna intr-o conferinta cuvintele ce aveau sa fie citate in mai multe randuri: Daca pretul este uciderea, n-as accepta ca Serbia sa fie nici mare, nici mica si nici eu sa raman cel din urma Sarb… Mai bine sa murim ca Oameni decat sa traim ca neoameni! S-au scris articole batjocoritoare si in presa din tara, chiar s-au publicat niste caricaturi incalificabile. El nu se tulbura, ci zicea ca nimeni altcineva nu il poate injosi, in afara de sine insusi.

Foarte mult ii ajuta pe cei saraci si nu dorea sa se afle despre aceasta. De pilda, a strans bani si a cumparat doua case intr-un sat langa Ceaceak pentru doua familii cu mai multi copii, refugiati din Peci – Kosovo si Metohia. In acelasi sat, a mai cumparat o casa pentru o familie cu noua copii din Kralievo. Pana atunci, aceasta familie traise intr-un container metalic de 14 metri patrati. Stiu mai multe exemple de acest fel… Va pot spune despre o femeie refugiata din Prizren care a venit la patriarh si s-a plans ca o fata a ei s-a oprit din crestere, iar in Elvetia s-ar gasi un medicament care ar putea s-o ajute, dar e prea scump pentru familia lor. Patriarhul l-a sunat pe preotul nostru din Zurich si acesta a trimis chiar a doua zi, printr-un pilot de avion, niste injectii foarte scumpe. Urmand tratamentul, copila si-a continuat cresterea fireasca.

Cu binecuvantarea Patriarhului Pavel, acelasi preot, Protopopul Drasko Todorovici, ca presedinte al Organizatiei Umanitare a
Crestinilor Ortodocsi din Elvetia, a trimis trei milioane cinci sute de pachete cu hrana pentru nevoiasii din Belgrad. Pachetele au fost impartite prin biserici. Sute si sute de oameni au primit ajutor de la patriarh, ori medicamente, ori hrana. Toate acestea au fost indeplinite mai cu seama prin ajutorul credinciosilor nostri din diaspora.
Mai mult, niciodata nu si-a luat salariul care ii revenea ca patriarh. Putinele lucruri de care avea nevoie si le cumpara din pensia sa modesta de episcop. Unora le dadea si bursa din banii sai, bunaoara unui african, student la medicina. Mai ajuta si un om de stiinta cunoscut, care, din pacate, a murit de tanar. Si multe alte fapte demne de amintire a mai savarsit, numai despre ele putandu-se scrie o carte aparte.

Patriarhul Pavel nu statea niciodata degeaba, intotdeauna lucra cate ceva. La inceput, indata dupa alegerea sa ca intai-statator al Bisericii Sarbe, adeseori isi scria singur actele si le batea la o masina de scris veche. Mai presus de toate, era monah si traia o viata aspra de monah.

Vazandu-l zilnic cat de putin mananca, de multe ori ma intrebam cum de nu se imbolnaveste, mai ales ca se si imbraca sumar, chiar si
atunci cand era foarte frig. Saracia si cumpatarea sa intreceau orice masura. Nu lasa sa se arunce nici macar o firimitura de paine. Spunea ca hrana a fost facuta cu energia Dumnezeiasca, prin razele Soarelui si pomenea cuvintele Mantuitorului, cand a spus sa se adune toate faramaturile care au ramas dupa minunata hranire a celor cinci mii de oameni cu doi pesti si cinci paini.

Cand trebuia sa plecam la vreo intalnire, se intampla sa-l gasesc seara, in chila lui, aproape pe intuneric, citind langa geam la lumina de la stalpii de iluminare publica din fata patriarhiei. Indata ce se aseza in masina, isi lua cartea de rugaciune, pregatindu-se pentru Sfanta Liturghie ce avea sa o savarseasca a doua zi.

Pe masura ce va trece vremea, sant incredintat ca se va vedea din ce in ce mai limpede ce pastor adevarat al Bisericii lui Dumnezeu a
avut poporul Sarb in persoana Patriarhului Pavel. A inaltat si a restaurat numeroase biserici, a pus capat schismei din Biserica Ortodoxa Sarba, a facut vizite canonice in aproape toate Bisericile locale si i-a intampinat pe toti intai-statatorii lor, dimpreuna cu delegatiile lor, a vizitat toate eparhiile Sarbesti din Europa, America, Australia si fosta Iugoslavie si a reusit sa scrie si cateva carti theologice foarte insemnate si folositoare.

Pe acest om sfant l-am cunoscut prima data ca elev al Seminarului din Prizren, demult, prin anii ‘50. Ne preda Limba Greaca si Muzica
Psaltica. Simteam marea lui dragoste pentru noi, seminaristii, desi la note era aspru, dar drept. Atunci era o vreme de mari lipsuri, vecina cu saracia. Mai des erai flamand decat satul. Niciodata in timpul iernii, nici pe cele mai aspre friguri, nu-si facea focul in micuta sa chilie, iar cota sa de lemne o impartea prin salile de clasa. Chiar daca erau oameni de serviciu in internat, Parintele Pavel, cum il numeam noi, se trezea inaintea tuturor si facea cu mana lui focul in toate salile de clasa. Doar de doua ori pe saptamana, vreme de doua ceasuri, aveam voie sa iesim in oras, si intotdeauna ne sfatuia sa mergem in grupuri, caci in acea vreme era pericolul sa fim atacati de cineva. De multe ori, cand ne plimbam pe malul Raului Bistrita, se intampla ca Albanezii sa arunce cu pietre in noi de pe deal si din cetate. Mai multi elevi au fost raniti. A fost prins si batut de Albanezi si seminaristul Goiko Mrgea, actualul Mitropolit Nicolae de Dabar in Bosnia. L-au batut si pe seminaristul Milivoi Cirici, care a ajuns preot in Varvarin si a murit ca mucenic in timpul bombardamentelor NATO din 1999. Si multi alti seminaristi au avut de patimit, chiar si patriarhul, pe vremea cand era Episcop de Ras–Prizren.

Ii multumim lui Dumnezeu care, in veacul al XX-lea, a ridicat dintr-un popor putin numeros cum este cel al Sarbilor astfel de personalitati
duhovnicesti precum Sfantul Nicolae Velimirovici, Cuviosul Iustin Popovici de la Celie si Patriarhul Pavel Stoicevici.

Despre autor
Iovan Ianici s-a nascut in 1963 in Vrbici langa Krupani, Serbia. A absolvit Facultatea de Drept din Cadrul Universitatii din Belgrad. Din 1990 pana in 2010 lucreaza ca jurnalist la prestigiosul saptamanal Sarbesc NIN. Inainte de asta, a colaborat la mai multe reviste si ziare cunoscute din Serbia. A fost consilier in Ministerul Cultelor din Guvernul Republicii Serbia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia. A publicat mai multe carti, majoritatea cu tematica bisericeasca. Sa fim Oameni! Viata si cuvantul Patriarhului Pavel al Serbiei a fost cartea cea mai bine vanduta din Serbia, Muntenegru si Republica Srpska in anul 2009.

CUPRINS
Cuvant de intampinare
Sfantul
Episcop de Ras – Prizren
Patriarhul Serbiei
Cuvant la intronizare
Urmator al lucrari misionare a Sfantului Nicolae Velimirovici
Pe crucea politici
Icoana calatoare
Mai presus de neam
Rugaciuni pentru Kosovo
Innoirea duhovniceasca
O masura pentru toate
Rugaciuni si pentru vrajmasi
Razboiul drept
A fi om si printre neoameni
Bisericii, cele ale Biserici …
Trebuie sa ne aparam, dar nu ca neoamenii
Sa fim Oameni!
Dezvaluirea rostului si a telului vieti
Trairea dupa masura varstei duhovnicesti
Cum sa tinem seama de imprejurari
Viata privata a Patriarhului Pavel
Patriarhul neinteles
Rugaciuni pentru patriarh
Schimbarea nereusita
Sfarsitul vieti pamantesti
Cartea poporului
Vremea Patriarhului Pavel
Patriarhul Pavel in anecdote
Cuvant al protodiaconului
Momir Lecici, in ziua lansari
carti la Belgrad
Despre autor

COLOFON

Redactor/ Anca Stanciu
Traducere/ Ionut si Sladjana Gurgu
Fotografii/ Milinko Stefanovici
Concept layout/ Atelieruldegrafica.ro
Dtp/ Remus Brihac
Tipar/ Accent Print Suceava
Distributie/ Supergraph
021 320 6119
ISBN 978-606-8195-12-4