Noul mucenic Ioan din Santa Cruz, care a suferit martiriul în America din partea satanistilor la anul 1985

Noul Mucenic, parintele Ioan Karastamatis, s-a nascut in anul 1937 in satul grecesc Apikia din insula Andro.

La varsta de 20 de ani pleaca in America, iar mai tarziu isi intemeiaza o familie. Este hirotonit preot si timp de 10 ani lucreaza cu ravna apostolica in Alaska, unde slujeste in mai multe sfinte locasuri. Vine in Santa Cruz, la biserica Sfantului Prooroc Ilie, pe care o restaureaza si o sfinteste, devenind centrul de cateheza ortodoxa pentru toti cei din aceasta regiune, in care oamenii erau indepartati de Dumnezeu si de Biserica.

Parintele Ioan era simplu in comportamentul sau. Isi iubea enoriasii, iar usa casei lui era mereu deschisa. Chiar si noaptea, daca il cauta cineva era primit inauntru. Propovaduia cu multa inflacarare, Il iubea pe Dumnezeu si dorea ca toti sa-L iubeasca. Mergea prin parcuri si vorbea cu oamenii care nu stiau nimic despre Dumnezeu ori umblau pe cai ratacite ori erau evrei.

In satul natal al parintelui Ioan din insula Andro, are loc o minune cu crinii albi si bine mirositori, care sunt florile Maicii Domnului. Cand crinii infloresc, ii dezradacineaza si ii aseaza in biserica Preasfintei, la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Mai tarziu, dupa cum e si firesc, frunzele si florile se ofilesc si cad, ramanand doar tulpina uscata. Sunt lasati asa in fata icoanei, iar in postul Maicii Domnului, crinii incep sa inmugureasca si sa infloreasca. La sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului crinii sunt deja infloriti. Acest lucru se repeta in fiecare an. Parintele Ioan, cand a revenit pentru putin timp in Andro, i-a cerut staretului Dorotei cativa crini uscati pe care i-a asezat in biserica sa din Santa Cruz, la o icoana a Preasfintei, iar la praznicul Adormirii Maicii Domnului, in chip minunat au inmugurit si inflorit. Lumea a inceput sa se intareasca si mai mult in credinta si sa aiba mai multa evlavie la Preasfanta.

Parintele Ioan avea un suflet sensibil si frumos. Se emotiona profund cand citea din minunile Maicii Domnului si din Vietile Sfintilor. A scris si poezii religioase pline de sensibilitate si evlavie. De mic copil mergea la manastirea Sfantului Ierarh Nicolae din Andro, pe care il iubea nespus de mult. O icoana a Maicii Domnului din aceasta manastire incepuse a izvori mir, fapt ce l-a determinat pe parintele Ioan sa vorbeasca cu ravna dumnezeiasca despre minunile Maicii Domnului, iar multi oameni de diferite confesiuni au devenit ortodocsi.

Acest lucru a deranjat pe unele persoane, care au inceput sa-l ameninte la telefon si prin scrisori, ca sa inceteze a mai predica. Insa parintele Ioan devenise si mai inflacarat, zicand: „Cat ochii mei au apa Il voi propovadui pe Hristos si Ortodoxia”. Ii sfatuia pe credinciosi sa se fereasca de capcanele antihristului si de insemnele acestuia. Atunci, amenintarile telefonice la adresa vietii lui devenisera tot mai intense, dar parintele Ioan nu tinea cont de nimic. Pe 17 mai 1985, seara, l-a telefonat pe staretul Dorotei si i-a cerut informatii despre minunile Preasfintei – Izvoratoarea de mir, deoarece dorea sa faca o predica pentru Duminica. In ziua urmatoare, parintele Ioan era singur acasa, impreuna cu fiul sau Fotie. Preoteasa era plecata impreuna cu fetita lor Maria. Baiatul iesi pentru putin afara cu prietenii sai, iar parintele Ioan se duse in biserica, ca sa-si termine predica. Copilul s-a intors acasa mai tarziu si a vazut ca tatal sau lipseste. Ingrijorat, baiatul s-a dus sa-l caute la biserica. Acolo, a fost pus in fata unei privelisti cumplite: tatal sau era macelarit si de nerecunoscut. Fusese lovit in cap cu ciocanul, iar trupul ii fusese macelarit cu cutitul. Dupa cum a constatat politia, pentru ca se zvarcolea, i-au luat crucea de la gat si l-au spanzurat cu lantul acesteia. Sangele i s-a scurs din rani pe podeaua Sfantului Altar. Ucigasii au folosit sangele pentru a-si scrie lozincile si cifra 666 pe peretii bisericii. Fericitul parinte a suferit martiriul in locul unde fusese fotografiat cu crucea in mana, parca profetind ceea ce avea sa urmeze.

Inainte de moartea martirica a parintelui Ioan, au avut loc trei intamplari minunate:

1. Crinii infloriti ai Preasfintei, cu o saptamana inainte de martiriu, s-au ofilit toti deodata si de atunci nu au mai inflorit niciodata.

2. Icoana Maicii Domnului a lacrimat, si inca se pot vedea urme pe icoana.

3. In cele trei Duminici dinaintea martiriului, pe durata Sfintei Liturghii, fata parintelui Ioan i se lumina si apoi i se intuneca. Acest lucru l-a observat baiatul sau, dar tatal lui i-a poruncit sa nu dezvaluie la nimeni.

Politia a demarat cercetari pentru identificarea criminalilor si au gasit trei persoane: un barbat, o femeie si fiul barbatului. Erau satanisti. In timpul arestarii, femeia si barbatul au murit, deoarece, dupa ce l-au ucis pe parintele Ioan, au baut venin de cobra, iar tanarul si-a pierdut mintile, ne mai putandu-se scoate nimic de la el.

Cand staretul Dorotei a aflat despre moartea martirica a parintelui Ioan, i-a cerut in scris preotesei, sa-i trimita vesmintele preotesti ale acestuia, cu care liturghisise in manastire la sarbatoarea Sfantului Dorotei, in 1981. Dar raspuns a primit dupa o lunga perioada de timp.
Pe data de 4 Iulie 1986, seara, la manastirea Sf. Nicolae din Andro, s-a facut slujba de priveghere in cinstea Sf. Atanasie Atonitul, unde au venit multi oameni si din Atena. Imediat dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie, clopotele au inceput sa bata singure intr-un ritm de sarbatoare. Au incetat pentru putin timp, si iarasi au batut in acelasi ritm armonios. Toti cei din biserica, cuprinsi de frica si de uimire au facut paraclisul Sf. Nicolae, asteptand sa se intample vreo minune. In acea zi, Maria, fiica parintelui Ioan, a sosit in Andro cu vesmintele pe care i le ceruse staretul Dorotei. Le-a dus la manastire unde au fost primite cu bucurie de catre toti credinciosii. Clopotele au batut in manastire exact in momentul in care vasul cu vesminte sosise in port.

Aratarile fericitului Ioan dupa moartea sa sunt foarte multe.

In ajunul sarbatorii Sf. Nicolae din 1986, staretul Dorotei pregatea impreuna cu cateva femei cele necesare pentru hram. La un moment dat, l-au vazut pe fericitul parinte Ioan, pasind prin gradina manastirii si apropiindu-se de ei. S-au speriat si au inceput sa strige „papa Iani”. Atunci a disparut din fata lor. Imediat dupa aceasta, a venit postasul cu un colet din Elvetia, ce continea o icoana sculptata cu parintele Ioan, de la niste credinciosi rusi care il cinsteau ca sfant. Parintele Ioan a cerut ca icoana sa sa fie raspandita tuturor crestinilor, ca sa afle despre martiriul sau si despre activitatea sa misionara.

In Februarie 1987, staretul Dorotei a mers in Elvetia pentru a face o operatie. In timp ce vorbea cu credinciosii de acolo despre fericitul Ioan si martiriul sau, acesta li s-a aratat, i-a binecuvantat si apoi s-a facut nevazut. Cand a slujit in Andro impreuna cu staretul Dorotei, fericitul Ioan a daruit epitrahilul sau manastirii. Staretul Dorotei, cand s-a dus in Elvetia, a luat si epitrahilul acesta cu el. Un fragment din acest epitrahil a raspandit mireasma tuturor celor de fata.

In America si in Biserica Rusa din diaspora, fericitul Ioan se bucura de o mare cinstire din partea credinciosilor. Aici este publicata o carticica cu slujba fericitului. Informatiile legate de martiriul fericitului Ioan au fost furnizate staretului Dorotei de catre Maria, fiica fericitului Ioan.
Pomenirea fericitului parinte Ioan se face pe 19 Mai, in ajunul sarbatorii scoaterii si mutarii Moastelor Sf. Ierarh Nicolae, pentru ca de mic avea multa evlavie la acest sfant.
Binecuvantarea fericitului Ioan sa o avem cu toti. Amin.

Traducere din limba elina: Sfanta Manastire Pantocrator