Pomenirea Sfantului Apostol Iacob, fratele Sfantului Ioan Evanghelistul, fiii lui Zevedeu

Sfantul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu si fratele Sfantului Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu. Si era unul din cei doisprezece apostoli, care, impreuna cu fratele sau, lasandu-si corabia, pe tatal sau si mreaja sa, a mers dupa Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiasca si Ii urma pretutindeni, luand aminte la invataturile ce ieseau din Preacurata Lui gura si vedea minunile ce se faceau de El. Pe acesti doi frati apostoli i-a iubit Domnul atat de mult, incat unuia dintre ei i-a dat pieptul Sau spre rezemare, iar acestuia i-a fagaduit paharul Sau, pe care l-a baut pe Cruce. Insa si ei au iubit atat de mult pe Domnul lor si atata ravna au aratat dupa El, incat au voit sa pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau in Hristos, ca sa-i piarda. Si ar fi facut aceasta, daca nu i-ar fi oprit indelungrabdatorul Hristos.

Pe acesti amandoi frati, Iacob si Ioan si pe Sfantul Apostol Petru nicidecum nu-i lasa Domnul fara sa le spuna ceva; si mai ales le descoperea lor mai mult decat celorlalti, dumnezeiestile Lui taine, precum pe Tabor, cand, vrand sa-Si arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob si pe Ioan. Iar dupa patima cea de bunavoie si dupa Invierea si Inaltarea Domnului nostru si dupa primirea Sfantului Duh, Sfantul Apostol Iacob s-a dus in Spania si in alte parti, propovaduind Cuvantul lui Dumnezeu si s-a intors iarasi in Ierusalim. Si a fost iudeilor infricosator ca un tunet, pentru ca, neindoindu-se, invata cu toata indrazneala despre Iisus Hristos, cum ca El este adevaratul Mesia, Mantuitorul lumii. Si biruia pe farisei si pe invatatorii Legii din dumnezeiestile Scripturi, mustrand si ocarand impietrirea inimii si necredinta acelora. Iar ei, neputand sa stea impotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrajitor, anume Ermoghen, ca sa aiba infruntare cu Iacob si sa-i rusineze invatatura lui.

Vrajitorul, fiind mandru si nevoind sa vorbeasca singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul sau, care se numea Filit, zicand: “Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob sa-l biruiasca in intelepciune. Dar Filit, vorbind cu Sfantul Iacob, n-a putut sa se impotriveasca intelepciunii Sfantului Duh, care era in apostol; ci a tacut ca un mut si nu si-a deschis gura spre impotrivire. Si, cunoscand adevarul, s-a umilit, si intorcandu-se la vrajitor, invatatorul sau i-a spus ca este nebiruita invatatura lui Iacob, pe care o intareste si cu minuni, sfatuind pe invatator, ca, lasandu-si dascalia sa, sa binevoiasca sa fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vrajile sale, a chemat pe diavoli si le-a poruncit, ca sa tina pe Filit in loc, ca pe un legat, ca sa nu se poata misca catusi de putin si i-a zis: “Voi vedea de te va izbavi Iacob acela”. Iar Filit a trimis pe un oarecare in taina la apostol, instiintandu-l despre legarea sa de la diavol, prin vrajile lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luandu-o, sa zica cuvintele acestea: Domnul dezleaga pe cei ferecati in obezi, Domnul ridica pe cei surpati. Zicand acestea Filit, indata s-a liberat din legarea cea nevazuta, iar diavolii, prin mahrama apostolului infricosindu-se de puterea cuvintelor celor graite, au lasat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfantul Iacob si, invatand dreapta credinta, s-a botezat.

Ermoghen, umplandu-se de manie si ura, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob si pe Filit legati sa-i aduca la dansul. Dar dupa ce s-au apropiat diavolii de casa in care era Sfantul Iacob cu Filit, indata Ingerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia si, legandu-i cu nevazute legaturi, ii muncea. Iar diavolii cei nevazuti, minunandu-se de puterea lui Dumnezeu, strigau in auzul tuturor, zicand: “Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv noua, pentru ca noi cu porunca lui Ermoghen am venit sa te legam pe tine si pe Filit; dar iata, acum suntem tare legati si cumplit munciti!” Iar Sfantul Iacob a zis: “Ingerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela sa va dezlege si, ducandu-va, aduceti aici la mine pe Ermoghen, fara de nici o vatamare”. Si indata diavolii fiind dezlegati, au alergat la Ermoghen si apucandu-l, intr-o clipeala a ochiului, l-au legat si l-au dus inaintea apostolului, rugand pe apostol ca sa-i libereze si sa izbindeasca asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a intrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Raspuns-au diavolii: “Noi nici mustele din casa ta nu putem sa le miscam”.

 Deci, a zis apostolul catre Filit: “Domnul nostru ne-a poruncit sa rasplatim bune pentru rele; deci, dezleaga pe Ermoghen si-l fa slobod de diavoli”. Si a fost asa, iar apostolul a zis catre Ermoghen cel dezlegat din legaturile diavolilor: “Domnul nostru nu voieste ca sa aiba slugi fara voie, slujindu-i de nevoie, ci de voia cea buna. Deci, tu du-te oriunde voiesti”. Si a zis Ermoghen: “Daca voi iesi din casa ta, indata ma vor ucide diavolii, pentru ca stiu cat de cumplita este mania lor si nu-mi este cu putinta sa ma izbavesc de dansii, daca nu ma vei apara tu”. Atunci apostolul i-a dat in maini toiagul sau, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, mergand cu toiagul acela la casa sa, nici o suparare sau frica n-a avut de la diavoli. Si, cunoscand puterea lui Hristos si neputinta diavoleasca vazand-o, a adunat toate cartile vrajitoriei sale si le-a dus la Sfantul Iacob si, cazand la picioarele lui, striga: “Robule al lui Dumnezeu Cel adevarat, cel ce scoti sufletele omenesti din pierzare, miluie-ste-ma si primeste-ma pe mine, vrajmasul tau, in ucenicie”. Deci, invatand Ermoghen sfanta credinta, a primit Sfantul Botez, iar cartile vrajitoresti din porunca apostolului le-a ars si s-a facut slujitor al lui Hristos; si facea minuni in numele lui Hristos.

Aceasta vazand-o evreii, s-au pornit cu manie mare si au indemnat pe imparatul Irod ca sa ridice goana asupra Bisericii lui Hristos si pe Iacob sa-l ucida. Deci, imparatul Irod a poruncit ca sa faca rau unora din Biserica si a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. Vazand ca aceasta a placut evreilor, a poruncit a prinde si pe Petru, pe care l-a si pus in temnita. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfantul Iacob, ca, pe cand era osandit de Irod la moarte, un barbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a parat pe apostol catre Irod, vazand barbatia si indrazneala Sfantului Iacob, nevinovatia si sfintenia lui cunoscandu-le si adevarul cuvintelor graite de dansul pentru venirea lui Mesia intelegandu-l, a crezut in Hristos si marturisitor al lui Hristos deodata s-a aratat. Atunci si Iosia impreuna cu Sfantul Apostol Iacob a fost osandit la moarte.

Mergand impreuna la locul cel de moarte, pe un slabanog oarecare ce zacea langa cale, apostolul l-a facut sanatos. Iar cand isi gatea grumajii sai spre taiere, a rugat Iosia pe Sfantul Iacob ca sa-i ierte pacatul cel facut din nestiinta, caci a fost clevetitor asupra lui la imparat. Iar apostolul, cuprinzandu-l, l-a sarutat, zicand: “Pace tie”. Si si-au plecat amandoi capetele spre taiere si astfel s-au sfarsit. Iar dupa taiere, ucenicii Sfantului Apostol Iacob, luand trupul invatatorului lor, cu dumnezeiasca povatuire l-au dus in Spania, unde si pana acum se daruiesc din mormantul lui tamaduiri de boli; si se savarsesc minuni intru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, de toata faptura in veci. Amin.

extras din Vietile Sfintilor pe aprilie