Sfantul Teofan Zavoratul – Talcuiri la zilele din Saptamana Patimilor

Luni
Mt. 24, 3-35: Domnul merge la patima cea de voie. Se cade sa-L insotim si noi. Aceasta este datoria oricui marturiseste ca prin puterea patimilor lui Hristos a devenit ceea ce e acum si care trage nadejde sa primeasca o mostenire atat de mare si de slavita, cum nimeni nu si-ar putea macar inchipui. Dar cum sa-L insotim? Prin gand, prin simtire. Mergi cu mintea in urma Domnului ce patimeste, si cu ajutorul cugetarii scoate, din orice, ganduri in stare sa iti strapunga inima si s-o faca sa simta patimirile suferite de Domnul! Pentru a face aceasta mai cu spor, trebuie sa devii tu insuti patimitor prin micsorarea simtitoare a hranei si a somnului si prin marirea ostenelii statului in picioare si ingenuncherilor. Plineste tot ce face Sfanta Biserica si vei fi un bun insotitor al Domnului pe drumul patimilor.

Marti
Mt. 24,36; 26,2: Acum, poporul, preotii si mai-marii iudeilor asculta pentru cea din urma oara cuvantul Domnului in templu, si acest cuvant a fost atotcuprinzator: a cuprins toate cele trecute, cele de fata si cele viitoare. Prin intrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat sa se inteleaga ca El este Mesia Cel adevarat; prin pilda celor doi fii, a aratat ca iudeii vor fi lepadati, iar in locul lor vor fi chemati paganii; prin pilda lucratorilor viei le-a spus ca pe cei lepadati ii asteapta pierzarea; prin pilda nuntii fiului de imparat a invatat ca si dintre cei ce vor veni la Dansul nu toti vor fi vrednici, ci se vor arata unii pe care pe buna dreptate ii va arunca in intunericul cel mai din afara; raspunzand la intrebarile privitoare la dajdia catre cezarul si la cea dintai porunca, precum si prin cuvantarea de osanda arata trasaturile proprii vietii mantuitoare; in fine, luand deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului si le descopera taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva sa asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se incredinta ca El este adevaratul Mantuitor al lumii – Hristosul si sa se supuna poruncilor si invataturii Lui. Pana in ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a intamplat in ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a invia credinta in Domnul si, desteptand in crestin constiinta a ceea ce trebuie sa fie si trebuie sa astepte el, de a-i infierbinta ravna, aratindu-l marturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci si cu fapta.

Miercuri
Mt. 26, 6-16: Tacut-a Domnul miercuri si joi pana seara, pentru ca in seara aceasta sa reverse o cuvantare catre ucenici careia nu i se poate afla asemanare nu doar in toate scrierile omenesti, dar nici macar in Scripturile dumnezeiesti. Acum, dupa cum ne arata Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi impiedicata ungerea Lui cu mir, caci aceasta ii slujea ca pregatire pentru moarte, inaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decat moartea – taina din urma a venirii Sale pe pamant pentru a noastra mantuire. Sa ne adancim si noi in contemplarea acestei morti de taina, pentru a scoate din ea buna nadejde de mantuire pentru sufletele noastre cele impovarate de pacate multe si care nu stiu cum sa-si afle tihna de mustrarile constiintei ce se desteapta si de simtirea ca dreapta este infricosata si nemitarnica judecata a lui Dumnezeu care pluteste deasupra noastra.

Joi
Buna-Vestire si orinduirea Tainei Trupului si Sangelui. Ce minunata imbinare! Ne impartasim de adevaratul Trup si adevaratul Sange al lui Hristos – aceleasi pe care le-a primit, intrupandu-se, din sangiurile prea-neprihanite ale Preacuratei Fecioare de Dumnezeu Nascatoare, in acest chip, prin intruparea savarsita in ceasul Bunei-Vestiri a fost pusa temelia Tainei Trupului si Sangelui. Si acest fapt este amintit acum tuturor crestinilor, pentru ca acestia sa o cinsteasca pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ca pe Maica lor cea adevarata, nu doar rugatoare si mijlocitoare, ci Hranitoarea tuturor. Pruncii se hranesc cu laptele mamei lor, iar noi ne hranim cu Trupul si Sangele luate din Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare. Hranindu-ne astfel, noi sugem cu adevarat lapte din sanul Ei.

Vineri
Rastignirea Domnului si soborul arhanghelului Gavriil! O noua impreunare mangiietoare! Gavriil prevesteste nasterea inaintemergatorului; Gavriil binevesteste Fecioarei; pesemne tot el a vestit bucuria nasterii Mantuitorului; nimeni altul a vestit si femeilor invierea lui Hristos Domnul. Asadar, Gavriil este prevestitorul si aducatorul a toata bucuria: iar rastignirea lui Hristos e bucuria si mangiierea tuturor pacatosilor. Pacatosul venit in simtirea pacatoseniei sale si a atotdreptei dreptati a lui Dumnezeu nu are unde sa se ascunda decat sub umbra crucii. Aici primeste el incredintarea ca nu are iertare pana ce nu va sta singur inaintea lui Dumnezeu cu pacatele sale si chiar cu lacrimi pentru ele. Singura mantuire pentru el se afla in moartea Domnului pe cruce. Pe cruce a fost rupt zapisul tuturor pacatelor, si oricine primeste acest fapt cu credinta deplina se face partas al acestei taine a miluirii. Pe masura ce se parguieste aceasta credinta, se parguieste si incredintarea in milostivirea lui Dumnezeu si totodata bucuria ce vine din simtirea omului ca a intrat in starea de miluit pentru toti vecii. Crucea este izvorul bucuriei, intrucat pacatosul se adapa din ea, prin credinta, cu bucuria miluirii, in aceasta privinta, el este un fel de arhanghel care binevesteste bucurie.

Sambata
Rom. 6, 3-11; Mt. 28, 1-20: Domnul doarme in mormant cu trupul; insa cu duhul S-a pogorat la iad, propovaduind mintuirea sufletelor ce se aflau acolo. Nici unul din sfintii Vechiului Testament nu era in rai, desi ei petreceau in credinta mangaietoare ca vor fi adusi acolo indata ce va veni pe pamant Cel Fagaduit, prin credinta in care traiau ei. Inaintemergatorul a propovaduit si acolo venirea Lui; iar cand S-a pogorat Domnul, toti cei care crezusera s-au alipit de Dansul si au fost suiti de El la rai. Insa si acest rai este doar o camara de trecere spre raiul cel adevarat, care se va descoperi dupa invierea si Judecata cea de obste. Desi toti sfintii Noului Legamant traiesc in el starea de fericire, ei asteapta o fericire mai desavarsita in veacul cel viitor, intr-un cer nou si un pamant nou, cand va fi Dumnezeu totul in toate.