† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Unele din evenimentele recente denota fisuri subterane in relatiile dintre bisericile ortodoxe locale si Patriarhia Ecumenica, precum si intreruperea fatisa a comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. Este vorba de o epistola-invitatie a Patriarhului Ecumenic si de scandalul bisericii din Ierihon, evenimente care ameninta sa arunce in aer unitatea Ortodoxiei. Pentru multi, cele doua evenimente au semnificatii similare.
Desigur, in alte imprejurari, daca ar fi existat bunavointa, lucrurile s-ar fi putut rezolva in 24 de ore. Dupa cum marturisesc clerici cu experienta, conflictele recente nu constituie decat pretexte in spatele carora se ascund alte interese, confruntari eteroclite, puncte de vedere si scopuri divergente.
Doua categorii
Intr-una din zilele de Pasti, Patriarhul Ecumenic a convocat la Fanar, la sfarsitul lunii august, intaistatatorii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului si Ciprului pentru o consultare privind evolutia evenimentelor in Orientul Mijlociu. In afara discutiilor pe aceasta tema, sinodul arhieresc va dezbate si soarta viitorului Sinod Panortodox, strategia pe care o aplica Biserica Rusiei, dar si recentele contre dintre Biserica Romaniei si cea a Ierusalimului.
Disconfortul produs de aparitia in presa a epistolei Patriarhului Bartolomeu a fost major si s-a datorat, in principal, neinvitarii reprezentantilor celorlalte Biserici autocefale. Dreptul participarii, spune Patriarhia Ecumenica, il au doar Bisericile care au fost instituite prin hotarari ale Sinoadelor Ecumenice. Prin aceasta miscare, Patriarhia Ecumenica desparte Bisericile Ortodoxe in doua categorii, defavorizand astfel unitatea ortodoxa. Unii ierarhi considera ca Fanarul nu ar trebui sa separe conducatorii Bisericilor in intaistatatori si „de-ai doilea”-statatori, indeosebi pentru faptul ca, la recenta intrunire inter-ortodoxa de la Geneva, pe tema Autocefaliei Bisericilor, au fost atatea si atatea probleme.
„Intaistatatorii care vor participa la sinodul din Fanar nu reprezinta nici macar 10% dintre credinciosii ortodocsi”, considera un Mitropolit cu turma mare din Vest. Prin aceasta hotarare, Patriarhia Ecumenica desfiinteaza principiul sinodalitatii si creeaza un precedent care ar putea leza ireparabil unitatea ortodoxa.
Pentru un hotel
Cealalta problema majora care a impartit in doua tabere comunitatea ortodoxa internationala este conflictul dintre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. In urma cu putine zile, Patriarhia Ierusalimului a recurs la o actiune extrema si a intrerupt comuniunea cu Biserica Romana, caterisind reprezentantul Patriarhiei Romane la Locurile Sfinte, aducand invinuiri de intruziune pe teritoriul lor si luand cele mai drastice masuri posibile in relatiile dintre Bisericile Ortodoxe. Acest lucru, spun unii, a intentionat taierea poftei altor Biserici (mai ales celei Ruse) de a actiona similar. In prealabil, Patriarhul Ierusalimului, Theofilos, nu a aprobat cererea Patriarhului Romaniei, Daniil, de a-si da binecuvantarea pentru a intra in functiune biserica si hotelul din Ierihon construite de Biserica Romana pe teritoriul aflat in jurisdictia Patriarhiei Ierusalimului. La randul sau, Patriarhul Daniel l-a acuzat pe Teofil de superficialitate, subliniind faptul ca biserica in cauza a inceput sa fie ridicata in anii `90, in urma acordului dintre Patriarhului Ierusalimului din acea vreme, Diodor si Patriarhul Romaniei, Teoctist. S-a precipitat nefast Patriarhul Ierusalimului, considera Patriarhia Romana, deoarece nu a asteptat gasirea unei solutii comune, dupa cum au cazut de acord reprezentantii celor doua Biserici cu ocazia unei intalniri in luna mai.
Aparut in Romfea, 15 mai 2011, traducere Presa Ortodoxa de limba Greaca
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Greu de inteles ce are a ce face acest lucru cu anti ecumenism, anti masonerie. Doar este obstnuit virosul al dezbinarii prezent in biserica ortodoxa
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Hristos a înviat.
Eu am vrut încă de la început să-i cert pe frații care comentează pe blogul fratelui Saccsiv fiindcă se ambalaseră prea tare să-l critice, iarăși, pe Patriarh ca și cum ar fi fost vinovat de caterisirea reprezentantului BOR de la Ierusalim de către Patriarhul Teofil al Ierusalimului și, anume, voiam să-i critic fiindcă nu au sesizat fondul adevărat al problemei așezământului românesc de la Ierihon, care constă în aceea că așezământul s-a început încă de pe vremea Preafericiților Patriarhi Teoctist al BOR și Diodor al Ierusalimului și nu în mod clandestin, ci cu aprobarea Preafericitului Patriarh Diodor al Ierusalimului, care, ulterior, a fost silit de disensiunile din propriul său Sinod să-și revizuiască poziția și să ceară românilor să renunțe la inițiativa lor după ce construcția așezământului începuse. Având în vedere argumentul așa-zis forte invocat de Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului cum că așezământul românesc de la Ierihon ar sta precum cuiul lui Pepelea înfipt în casa Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului deoarece, datorită lui, toate celelalte Biserici Ortodoxe ar fi început, deja, să ridice pretenții pentru ridicarea propriilor lor așezăminte independente de Patriarhia Ierusalimului la Locurile Sfinte și că, din această pricină, românii ar trebui să se retragă conform canoanelor Ortodoxiei, chiar gândeam că ar trebui să-l sprijinim și nicidecum să-l criticăm pe Patriarhul Daniel, care, în mod evident, chiar nu are nici o vină în disputa privind acest așezământ, ci doar a moștenit-o de la Preafericitul Patriarh Teoctist și pare că încearcă să o tranșeze cu cât mai mult folos de partea BOR și, în general, a românilor. Domnul Mugur Vasiliu mi-a deschis, însă, ochii și mai tare în ultimul său articol în care ne arată că în jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului se află, deja, zeci de așezăminte rusești și multe așezăminte grecești independente de Patriarhia Ierusalimului și care nu au stârnit, până acum, în nici un fel mânia spre renegare în privința respectivelor așezăminte și spre caterisire a reprezentanților Bisericilor lor din partea Preafericiților Patriarhi ai Ierusalimului. Având în vedere că o pedeapsă de o asemenea gravitate precum caterisirea s-a acordat, în acest caz, pentru vinovății de formă administrativă prevăzute și ele, ce-i drept, în Canoanele Sfinților Părinți, trecându-se, însă, cu vederea vinovățiile de încălcare a fondului dogmatic care nu puține sunt în perioada ecumenistă contemporană și care ar fi trebuit să fie primele avute în vedere de Patriarhiile Ortodoxe de pretutindeni înaintea celor administrative, am senzația că toată această ceartă dusă până la sângele caterisirii nu este decât un foc de paie precum circul Colosseum-ului menit să atragă luminile rampei și ochii "publicului" ortodox asupra sa pentru a lăsa intriga ecumenismului să se desfășoare mai în largul său în culisele Bisericii. Din punct de vedere material, situațiile sunt două: sau Patriarhul Ierusalimului, având în vedere antecedentele de acceptare a celorlalte așezăminte rusești și grecești independente de Patriarhia Ierusalimului de la Locurile Sfinte, își reconsideră poziția intransigentă și recunoaște și legitimitatea așezământului românesc de la Ierihon, caz în care nu știu de ce românii ar trebui să renunțe la atitudinea lor caracteristică de blândețe, toleranță și generozitate prin care și-au făcut faima în lume până acum, sau rămâne ferm pe poziția de dezmoștenire a așezământului românesc de la Ierihon, caz în care, conform Canoanelor Sfinților Părinți, românii s-ar putea să piardă și această cheltuială și strădanie pe care au pus-o în slujba Domnului pe lângă atâtea alte pierderi nenumărate pe care le-au înregistrat până acum, mai ales în anii post-revoluționari. În condițiile în care, însă, ortodocșii ierusalimiteni vor opta pentru această ultimă soluție, să nu se mire dacă proverbiala generozitate a românului, de care s-au bucurat până acum mai toți și, dintre toți, mai ales Locurile Sfinte de la Sfântul Munte Athos și de la Ierusalim, va deveni, din extrovertită, cu totul introvertită, orientată în mod exclusiv spre folosul și belșugul românului și numai al românului, orice ar fi să se întâmple în afara granițelor acestei țări numită România, dacă Domnul ne va da conducători creștini care să revoce actele electronice. Dacă nu, din punct de vedere spiritual, chiar că totul nu pare a fi decât o bagatelă pe lângă lupta anti-cip.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Mie cel mai mult imi plac reclamele de pe acest site, permise doar de dragul de a lua niste bani de la google. Chiar se potriveste o reclama la "mediumii ce iti pot schimba viata" in tot contextul acestui site. Felicitari!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Elena
nu depinde de noi afisarea reclamelor... deoarece un subdomeniu pe wordpress este gratis, ei ne introduc acele reclame.. daca o sa folosesti firefox nu o sa le mai vezi.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Spre ruşinarea latinilor: Sf.Grigorie Dialogul, Papa Romei: Scrisoare despre supremaţia episcopală
http://paterika.wordpress.com/2011/05/14/sf-grigorie-dialogul-papa-romei-scrisoare-despre-suprematia-episcopala/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
41. Sâmbătă 14 mai 2011 ucenici ai părintelui Marcu Manoli au sărbătorit împreună cu tineri întemnițați în Pușcăria din Avlona, la 40 de Km de Atena, pe Sfinții mărturisitori ai temnițelor românești.
http://graiulortodox.wordpress.com/2011/05/15/41-sambata-14-mai-2011-ucenici-ai-parintelui-marcu-manoli-au-sarbatorit-impreuna-cu-tineri-intemnitati-in-puscaria-din-avlona-la-40-de-km-de-atena-pe-sfintii-marturisitori-ai-temnitelor-romanesti/
Vă rog să promovați acest articol.
Hristos a inviat!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Zurich, capitala sinuciderilor asistate
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Aceste miscari anarhice nu sunt altceva decat incercari masonice de a pregati sinodul eretic asa-zis ecumenic. Mai ales se observa asta din faptul ca Patriarhul Bartolomeu nu recunoaste autoritatea patriarhiilor care nu au fost infiintate la sinoade ecumenice. Adica nu ar fi valabile hotararile care s-au luat dupa sinoadele ecumenice, asta vrea sa zica. Asta seamana cu ceea ce a zis mitr. Serafim Joanta, cum ca sectantii si papistasii nu sunt anatema din cauza ca nu au fost anatemizati la sinoade ecumenice. Deci adica ei merg pe afirmatia asta cum ca tot ce s-a hotarat dupa sinoadele ecumenice nu este valabil, si prin asta sa se recunoasca usor unitatea ortodoxiei cu ereticii, la viitorul sinod.
Desigur, papistasii incalca multe canoane de la sinoadele ecumenice si din sf evanghelii, si au anatemele asupra lor, in ciuda faptului ca nu s-a facut un sinod ecumenic special pentru anatemizarea lor. Ei vor zice ca era necesar un sinod ecumenic pentru anatemizarea lor, special pentru a se hotara asta. Apoi, daca era asa cum zic ecumenistii, ar fi trebuit sa se faca un sinod ecumenic de fiecare data cand din ortodoxie se desprindea o secta sau schisma, ca sa o dea anatema, altfel adica aceea ar fi continuat sa fie in comuniune cu ortodoxia. De exemplu in grecia exista mai multe factiuni stiliste, si in fiecare tara ortodoxa exista alte factiuni care au aparut in perioade diferite ale secolului trecut; apoi, dupa opinia gresita a ecumenistilor ar fi fost necesare mai multe sinoade ecumenice numai secolul trecut pentru fiecare factiune stilista in parte. Asa ceva nu este posibil. Deci si hotararile care se iau la sinoade locale si care sunt acceptate de intreaga ortodoxie au valabilitate ecumenica. Nu sunt sinoade ecumenice dar sunt hotarari ecumenice. Caci in momentul in care o biserica locala da anatema o secta din teritoriul administrativ al bisericii respective, restul bisericilor ortodoxe sunt puse in situatia de a alege cu care parte sa ramana in comuniune, ori cu biserica ortodoxa respectiva, ori cu secta respectiva. Si hotararea care se ia de catre toate bisericile ortodoxe locale are valabilitate ecumenica, este hotarare ecumenica nu doar locala. Caci esenta unui sinod ecumenic nu este ca toti episcopii sa se intruneasca intr-un singur loc si sa discute, ci esential este ca toti episcopii otodocsi sa se puna de acord cu o anumita hotarare, si astfel acea hotarare devine ecumenica.
Altfel, pe samani ce sinod ecumenic i-a dat anatema ? Pe religiile de la triburile din america ce sinod ecumenic i-a dat anatema ? Si totusi ei sunt anatema.
Iar papistasii au devenit anatema din momentul in care s-au rupt ei insisi de ortodoxie, si au incetat sa mai recunoasca valabilitatea tainelor ortodoxe, dupa care au fost anatemizati la sinoade locale, care au fost acceptate de toti sfintii si intreaga ortodoxie.
De altfel, pacatul curviei tinerilor care pacatuiesc inainte e a fi cununati, nu este anatemizat sau canonisit la un sinod ecumenic, ci doar la sinoade locale. Atunci ce vom face? Vor aparea unii care vor zice ca pacatul asta nu e pacat, ca a fost pacat doar in bisericile locale unde s-a hotarat asta !!! Deci in unele biserici tinerii acestia vor fi opriti de la impartasire cativa ani, iar cei ce nu se vor pocai vor fi despartiti de biserica si de mantuire si de harul Duhului sfant, iar in alte biserici vor merge linistiti la impartasire, fara sa considere ca fac vre-un pacat. Deci pacatele foarte grave pana la urma ar fi doar o chestie conventionala, si nu ar fi o despartire de harul dumnezeiesc. Iata ce hula impotriva Duhului sfant, a sfintilor si a sinoadelor ortodoxe locale.
Daca sfintii parinti din secolele trecute au mers si pe hotarari locale si nu au considerat necesare sinoade ecumenice pentru fiecare hotarare ecumenica, atunci si noi trebuie sa mergem pe aceeasi traditie.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
În zilele Paştilor, Patriarhul Ecumenic a invitat pe Întâistătătorii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului şi Ciprului să participe la o consfătuire care va avea loc la Fanar, având ca temă principală evoluţiile din Orientul Mijlociu. Şi în afară de evenimentele şi datele noi din Orientul Mijlociu, la Sinodul Întâistătătorilor care va avea loc la sfârşitul lunii august se va discuta şi despre Sinodul „Panortodox” care este în pregătire, despre strategia pe care o arată Biserica Rusiei, dar şi despre conflictul recent care a izbucnit între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ierusalimului.
Supărarea provocată de publicarea scrisorii Patriarhului Bartolomeu a fost mare, mai ales între Întâistătătorii celorlalte Biserici Autocefale care nu au fost invitate la Sinod. Dreptul de participare, conform Patriarhiei Ecumenice îl au numai Bisericile întemeiate de Sinoade Ecumenice. Se susţine că Patriarhia Ecumenică, prin această mişcare, separă Bisericile Ortodoxe în Biserici „cu două viteze” şi nu favorizează deloc unitatea ortodocşilor. Unii arhierei fac comentarii (pe această temă) că nu este cu putinţă ca Fanarul să separe conducătorii Bisericilor în Întâistătători şi ... mai puţin Întâistătători.
mai mult aici:
http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/irastignesc_unitatea_ortodoxieii_6396.html