Pildele Sfantului Justin Popovici despre supunerea fata de stapanire

Fiecare sfant mucenic, fiecare sfant marturisitor al credintei lui Hristos reprezinta o intruchipare vie si o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: „Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni”. Fiecare din ei s-a tinut de aceasta Atot-Evanghelie dumnezeieasca cu tot sufletul, cu toata inima, cu tot cugetul. De aceea au si fost ei supusi la chinuri, la rautati, de aceea au fost omorati de catre stapanitorii apostati din veac in veac.

Iata cativa dintre acesti nenumarati si nemuritori martori:

1) Sfantul mucenic Glicherie presbiterul (†303), asa i-a vorbit imparatului Maximian, care il ameninta sa dea foc bisericii din Nicomidia: „Nici darurile tale cele fagaduite nu le poftim, o! imparate, nici de ingrozirile tale nu ne temem, pentru ca toate cate sunt in lume, le avem ca pe un vis si chiar ne-am mahni, daca nu am suferi cele mai cumplite chinuri pentru Hristos, crezand ca-i pedeapsa lui Dumnezeu… Deci nu ne temem de prigoana ta, pentru ca avem arme de sus, de la imparatul a toate, cu care ne inarmam si ne ingradim, precum te inarmezi tu acum. Nadajduim ca stand impotriva, vom dobandi minunata biruinta, caci, batuti fiind, noi invingem, si cazand biruim” (28 decembrie).

2) Sfantul mucenic Iacov Persul (†421) si imparatul Izdigherd. Imparatul se adreseaza catre mucenic: „Afla ca esti vinovat de moarte, dar nu te voi ucide cu sabia, ca sa nu mori de moarte usoara, ci te voi preda la chinuri groaznice”. (Sfantului i s-au taiat degetele si toate membrele, unul cate unul – n. trad.). Sfantul Iacov i-a raspuns: „Fa ce poftesti, imparate, si cat mai curand, dar sa stii ca nu ma infricoseaza cuvintele tale, ce sunt aidoma vantului care sufla asupra unei stanci de piatra. Nu ma tem de moarte, stiind ca moartea cea vremelnica nu-i decat un vis, fiindca toti oamenii se vor ridica din mormintele lor la a Doua Venire infricosatoare a Stapanului meu Hristos”, adica vor invia (27 noiembrie).

3) Sfantul mucenic Tiburtie (†230) i-a zis lui Favian, eparhul: „Tu ma ingrozesti cu munci? Oare noua, crestinilor, ne este frica a patimi pentru Dumnezeul nostru prin sabie? Dar prin aceea ne vom dezlega de temnita cea trupeasca si vom dobandi cereasca libertate. Sau prin foc? Dar noi, mai mare vapaie poftind, am stins vapaia in trupurile noastre, iar de acest foc nu ne vom teme. Sau de surghiun? Dar Dumnezeul nostru este pretutindeni si oriunde suntem noi cu Dumnezeu, acolo este locul nostru” (18 decembrie).

4) Sfantul mucenic Mina (†304) si Ermogen eparhul, prigonitorul crestinilor (devenit mai tarziu el insusi mucenic – n. trad.). Ermogen cerea indeplinirea poruncilor imparatesti. Sfantul Mina raspunde: „Sfant lucru este a-i cinsti pe imparati, pentru autoritatea si stapanirea lor, dar cand imparatii nu cinstesc drept si cu buna credinta pe Dumnezeu, Care este inceputul a toate, nici nu-I dau cinstea cuvenita, pe aceia nu este drept a-i cinsti”.

A doua zi, sezand in divan si punand inainte uneltele de tortura, a poruncit sa aduca pe sfant legat si a zis catre dansul: „Spune-mi, cum ai indraznit a indemna poporul, facandu-l sa nu se supuna imparatului, ci mai vartos sa huleasca pe zei?” Iar sfantul a zis: „Nu eu am indemnat poporul sa nu se supuna poruncii imparatului, ci ravna lui pentru Dumnezeu. Caci crestinii ravnesc dupa Domnul lor, Cel cunoscut prin semne si minuni. Iar daca am vorbit de rau pe zeii imparatului tau, apoi fiecarui om, care are intelegere dreapta si judecata sanatoasa, i se cuvine nu a iubi, ci a uri ceea ce va vedea si va cunoaste ca este minciuna. Iar adevarul se cuvine a-l iubi si a-l cinsti, caci pentru oameni adevarul, de care nu este indoiala, este singur Hristos” (10 decembrie).

5) Aripin, eparhul imparatului, il mustra pe Sfantul mucenic Platon (†306): „Cum indraznesti tu sa incalci legile imparatesti si sa razvratesti pe altii?” Iar Sfantul Platon raspunde: „Eu stiu asezamintele Dumnezeului meu si fac precum poruncesc sfintele si de viata datatoarele Lui porunci, care ne poruncesc sa lepadam jertfele idolesti si sa slujim adevaratului Dumnezeu. Iar tu, dupa porunca imparatului, chinuieste-ma precum voiesti, ca la voi nu este lucru nou acesta de a chinui pe crestini, pentru credinta in Hristos” (18 noiembrie).

6) Sfintii mucenici: episcopul Achepsima, presbiterul Iosif si diaconul Aitala (martirizati in jurul aunului 376) si prigonitorul lor, vrajitor si preot al persilor. Vrajitorul zicea catre mucenici: „Va mai impotriviti voi imparatului?” – iar ei raspundeau: „Cel ce face voia imparatului vostru celui fara-de-lege, este potrivnic lui Dumnezeu” (3 noiembrie).

7) Sfantul mucenic Trofim (†303) si judecatorul Atic, eparhul imparatului. Judecatorul Atic il intreaba pe mucenic: „Ai citit oare edictele imparatesti despre crestini?” Sfantul mucenic raspunde: „Le-am citit. Si ce ne intereseaza ele pe noi? Caci intre dreapta credinta si inselaciunea diavoliceasca este aceeasi deosebire, ca intre zi si noapte” (19 septembrie).

8) Sfantul si cuviosul mucenic Andrei Criteanul (†767) raspunde imparatului Constantin Copronim (iconoclast): „Sa nu dea Dumnezeu sa ma lepad de Hristosul meu… Iar tu, imparate, mai bine ai face de te-ai ocupa de treburile militaresti si de carmuirea poporului, decat sa prigonesti pe Hristos si slugile Lui” (4 iulie).

9) Sfanta mare mucenita Eufimia dimpreuna cu cei 48 de mucenici (†304) si Prisc Antipatul, eparhul imparatului. Antipatul le-a zis: „Oare voi sunteti cei ce va impotriviti poruncii imparatesti si poruncii noastre, defaimand jertfele aduse in cinstea marelui zeu Marte?” Iar ei au zis: „Poruncii imparatului sau poruncii tale, Antipate, se cade a ne supune, de nu va fi potrivnica lui Dumnezeu, iar de va fi potrivnica, se cade nu numai a nu ne supune acestei porunci, dar si a ne impotrivi. De ne-ati fi poruncit noua acele lucruri la care suntem datori a ne supune stapanirilor, apoi am fi dat cezarului cele ce sunt ale cezarului (Matei 22:21). Insa, de vreme ce porunca ta este potrivnica si urata lui Dumnezeu, pentru ca ne poruncesti sa cinstim faptura mai mult decat pe Creator, si ne siliti sa ne inchinam si sa jertfim diavolului, si nu lui Dumnezeu Celui Preainalt, noi nu vom implini niciodata porunca voastra, pentru ca noi suntem inchinatori drept credinciosi ai adevaratului Dumnezeu din Ceruri” (16 septembrie).

10) Sfanta mucenita Nimfodora cu sfintele ei surori Minodora si Mitrodora (au patimit in jurul anilor 305-311) i-au zis lui Fronton, dregatorul paganului imparat Maximian:

„Gandesti oare ca ne vei infricosa cu chinurile si cumplitele rani? Poti aduce din toata lumea uneltele torturii: sabii, tepe, cangi de fier: poti chema din toata lumea pe toti casapii; gramadeste toate chinurile si supune-le lor trupurile noastre slabe; vei vedea ca mai curand toate acele unelte se vor sfarama, mainile prigonitorilor vor obosi si toate felurile de chinuri vor slabi mai inainte de a ne lepada de Hristos al nostru, pentru care amarnicele chinuri vor fi pentru noi rai dulce, iar vremelnica moarte – viata vesnica ne va fi noua” (20 septembrie).

11) Sfantul mucenic episcopul Filip (†304) ii raspunde lui Iustin, eparhul imparatesc: „Sunt crestin si nu pot sa fac ceea ce imi ceri; poti sa ma dai la cazne, dar nu ma poti infrange!”

Cand peste sapte luni acelasi eparh il intreaba iarasi pe sfant: „Dar de ce te impotrivesti atat de necugetat vointei imparatesti?” Sfantul ii raspunde: „Nu ma port necugetat, ci implinesc voia lui Dumnezeu, Ziditorul si Judecatorul tuturor. Sfanta Scriptura spune: „Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. Tocmai asta si facem. Poruncilor indreptatite ale imparatului m-am supus totdeauna”.

12) Batandu-si joc de stapanitorul ce-l chinuia si de caznele la care fusese supus, Sfantul mucenic Calinic (†250) i-a strigat: „M-ai amenintat cu chinuri groaznice, dar n-ai pus asupra mea decat chinuri usoare. Raneste-ma mai tare, iscodeste chinuri mai cumplite; nu ma tem nici de foc, nici de sabie, moartea ma face sa rad, in asteptarea vietii vesnice de la Domnul meu.”

13) Sfantul mare mucenic Pantelimon (†305) ii raspunde imparatului, care cumplit il chinuia: „O, imparate! Toti cei ce au murit pentru Hristos n-au murit, ci si-au aflat viata vesnica. Si daca Antim, fiind batran si subred cu timpul, a fost in stare sa indure grozavele chinuri pentru Domnul nostru, cu atat mai mult eu, cel tanar si puternic cu trupul, voi rabda neinfricat toate chinurile la care ma vei supune, caci voi socoti viata mea desarta, daca nu voi muri pentru Hristos, iar cand voi muri imi va fi rasplata”.

14) Sfintele mucenite, calugarite fecioare (†305) asa i-au raspuns vrajitorului care le chinuia: „Noi ne inchinam Domnului nostru Iisus Hristos, iar de porunca imparateasca nu vom asculta – fa ce vrei cu noi”.

15) Sfantul mucenic Antipa, episcopul Pergamului (ucenicul Sf. Ap. Ioan Teologul) ii raspunde voievodului: „Aceasta sa o stii, ighemoane, ca sunt crestin, iar imparatestii porunci celei nebune si paganesti niciodata nu ma voi supune” (11 aprilie).

16) Evpsihie, eparhul imparatului, il intreaba pe Sfantul mucenic Teodul (†300): „Oare nu stii ca esti dator sa asculti de poruncile imparatilor ce stapanesc lumea?” Sfantul Teodul a raspuns: „Pe cele ce le porunceste Stapanul Cerului si al pamantului, pe acelea cu adevarat trebuie a le asculta mai intai si cu lucru a le indeplini. Iar ce poruncesc domnitorii cei vremelnici, numai acele porunci trebuiesc indeplinite care vor fi drepte si neprotivnice Ziditorului Ceresc; poruncile cele nedrepte, insa, nicidecum nu trebuiesc indeplinite” (5 aprilie).

17) Sebastian, voievod al imparatului roman Antoniu (Marc Aurelian, 161-180) il instiinteaza pe ostasul Victor, Sfantul mucenic: „Primit-am porunca imparateasca, ce porunceste sa silim pe voi crestinii, sa aduceti jertfe zeilor nostri, iar cei ce nu se vor supune, vor fi predati la chinuri groaznice”. Sfantul Victor raspunde: „Nu voi asculta de porunca nelegiuita a imparatului muritor si nu voi indeplini voia lui, pentru ca eu sunt rob al imparatului nemuritor, Dumnezeul si Izbavitorul meu Iisus Hristos, a Carui imparatie este fara de sfarsit, si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar imparatia imparatului vostru muritor este vremelnica, si cei ce asculta de voia lui nelegiuita vor pieri in veci” (11 noiembrie).

18) Sfanta mucenita Iuliana (†275) ii raspunde imparatului Aurelian: „Eu de muncile tale nu ma tem si nici nu-mi pasa de amenintarile tale, ca in Ceruri este Dumnezeu, Care poate sa ne izbaveasca din mainile tale paganesti. Deci, cate cazne ai, pune-le asupra mea si vei cunoaste ajutorul dat mie de la Domnul meu Iisus Hristos” (4 martie).

19) Sfantul mucenic Codrat din Nicomidia (†250) la porunca proconsulului imparatesc Perenie: „Supune-te legilor imparatesti si nu legilor lui Iisus Hristos”, raspunde: „Eu ma supun legilor imparatului Ceresc, si nu poruncilor nebunesti ale oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Sa citim in continuare viata Sfantului mucenic Codrat, deoarece „argumentele” autoritatilor ateiste si idolatrice nu s-au schimbat in mod deosebit: „Daca tu te rogi pentru imparat, esti dator sa indeplinesti si poruncile lui, doar in Scripturile voastre scrie: „Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului, si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”… L-a intrebat proconsulul: „Vezi cata multime de crestini au adus jertfa zeilor nostri? Oare ti se pare ca esti mai bun decat dansii?” Apoi, mucenicul Codrat i-a mustrat cu indrazneala pe crestinii ce se lepadasera de Hristos, intorcandu-i la pocainta. In continuare, Sfantul mucenic Codrat se adreseaza lui Perenie ighemonul cu urmatoarele cuvinte: „Eu ma inchin adevaratului Dumnezeu-Tatal si Unuia-Nascut Fiului Sau si Sfantului Duh… nu ma tem nici de diavoli, nici de tine, care ai stapanire de scurta durata. Peste cateva zile ma voi duce la Dumnezeul meu, iar tu amar vei suspina in veci, pentru ca n-ai voit sa-L cunosti pe Dumnezeu, Cel ce ti-a daruit viata. Fiu al satanei esti, frate al diavolului, partas al necuratilor demoni, mai necuvantator decat dobitoacele, caine turbat, bautor de sange, sarpe care mananca spurcatele carnuri jertfite in capistele diavolesti, mai salbatic decat fiarele… O, voi, pierdutilor, singuri ati cazut in groapa pierzarii si vreti acum sa ne tarati si pe noi impreuna cu voi” (10 martie).

20) Sfantul mucenic Vlasie, episcopul Sevastei (†376) asa ii raspunde ighemonului Agricola: „Nu ma tem de ingrozirile tale, n-ai decat sa ma chinuiesti cum vrei – iata, pentru Hristosul meu iti predau trupul meu. Singur Dumnezeu are putere asupra sufletului meu” (11 februarie).

21) Sfantul Teodor Studitul, egumenul (†826) ii spune imparatului Leon Armeanul: „In Biserica Dumnezeu i-a pus pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsire a sfintilor” (Efes. 4:11-12). Apostolul n-a zis: „pe altii imparati”. Tie, imparate, ti s-a incredintat sa carmuiesti treburile cetatii, sa te ocupi de afacerile lumesti si operatiile militare. Cu acestea sa te indeletnicesti, iar cele bisericesti lasa- le in seama pastorilor si dascalilor, dupa cum invata si Apostolul. Iar de nu, sa stii ca nu vom asculta de invatatura care este potrivnica credintei noastre dreptmaritoare, chiar daca ar fi adusa de catre un inger din cer. Deci, cum sa te ascultam pe tine om pamantesc si supus putreziciunii?”

22) Stralucitul stalp al Bisericii Ortodoxe, Sfantul Vasile cel Mare (†379) raspunde amenintarilor voievodului Modest: „Averile mele voiesti sa le iei? Pe tine nu te vei imbogati, iar pe mine nu ma vei saraci. Socotesc ca aceste haine vechi ale mele si aceste putine carti, in care sta toata bogatia mea, nu-ti trebuiesc; de izgonire nu ma tem, ca al meu este tot pamantul, mai bine-zis, al lui Dumnezeu; de chinuri nu ma ingrijorez, caci ma vor duce la doritul sfarsit, si cu aceasta imi faci bine, trimitandu-ma mai curand la Dumnezeu, catre Care de mult ma grabesc”. Modest se mira: „Nimeni pana acum n-a vorbit cu mine atat de indraznet!” Sfantul Ierarh raspunde: „Asta pentru ca nu ti s-a intamplat niciodata sa vorbesti cu un episcop. Noi intru celelalte aratam smerenie si blandete, dar cand e vorba de Dumnezeu, si se incearca a se razvrati impotriva Lui, atunci noi celelalte ca un nimic socotindu-le, cautam numai cele ale lui Dumnezeu”. La sfarsit, Modest i-a zis manios: „Sa te gandesti pana dimineata, caci la pierzare te voi da”. Iar Sfantul Vasile a raspuns: „Eu dimineata acelasi voi fi”. In cele din urma, Sfantul Ierarh a fost lasat in pace.

23) Dumnezeiescul soare al adevarului dreptmaritor, ravnitorul heruvimic al credintei apostolesti, prealuminatul ochi al Bisericii Ortodoxe, Sfantul Simeon Noul Teolog, egumenul (†1020) ii declara in fata episcopului sau, patriarhul Constantinopolului, care il surghiunise si-l prigonise cu perfidie si viclenie: „invata-ne pe noi dupa Sfanta Scriptura, urmand pe Sfintii Parinti din vechime, si te vom primi ca pe unul egal cu apostolii, si vom fi praf si cenusa sub picioarele tale sfinte; si ne vei calca in picioare, iar noi vom socoti acestea ca o sfintire pentru noi. Si nu numai atat, ci si poruncile tale le vom pastra pana la moarte. Daca insa nu ne vei calauzi in asa fel incat sa ne supunem de bunavoie poruncilor tale… atunci noi nu vom putea sa-ti raspundem decat prin cuvintele ucenicilor lui Hristos: „Trebuie sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni” (Fapte 5:23).

Aceasta este randuiala, aceasta este calea, acesta este adevarul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, incepand cu Sfintii Apostoli pana-n zilele noastre, si de azi inainte pana la sfarsitul acestei lumi pamantesti. Privitor la aceasta randuiala, aceasta cale, acest adevar, nu sunt cu putinta nici concesiile, nici compromisurile, nici retragerile. Nimeni nu ne poate sili, nici chiar un Sobor Ecumenic, daca s-ar intampla ca acesta sa aiba loc.

Sf.Iustin Popovici, Biserica si statul

sursa: πατερικά