Sfanta Teodora de la Sihla – prima sfanta romanca recunoscuta oficial

Viata

Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasa calugarita sfanta pe care au odraslit-o manastirile romanesti. S-a nascut in satul Vanatori-Neamt, in prima jumatate a secolului XVII. Tatal ei, Stefan Joldea, era armas al cetatii Neamtului. Dupa moartea surorii sale Maghita (Marghiolita?), Teodora a fost casatorita cu un tanar din Ismail. Dar, neavand copii, s-au dus amandoi la manastire. Fericita Teodora a imbracat haina calugareasca la Schitul Varzaresti-Ramnicu Sarat, iar sotul ei s-a calugarit la Schitul Poiana Marului, cu numele de Elefterie.

Risipindu-se schitul de catre turci, Teodora s-a facut pustnica in Muntii Buzaului. Apoi, retragandu-se in tinutul Neamt, a sihastrit singura ca la 30 de ani intr-o pestera din Muntii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat din viata aceasta in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropata in pestera.

In primele decenii ale secolului XIX, moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, si duse la biserica zidita de ei in satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost date Manastirii Pecersca din Kiev, unde se afla si astazi, in schimbul mai multor randuri de vesminte de fir.

In anul 1992, Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Romane a trecut-o pe Cuvioasa Teodora in randul sfintilor, fiind praznuita pe data de 7 august.

Fapte si cuvinte de folos

Acest fericit vlastar al monahismului romanesc a fost din pruncie ales si sadit in casa lui Dumnezeu. Caci, fiind insotita cu barbat, fericita Teodora nu a gasit odihna sufletului ei pana nu s-a facut mireasa lui Hristos. Astfel, neavand ea copii, a parasit cele trecatoare si a imbracat haina pocaintei in Schitul Varzaresti din tinutul Buzau.2. Aici a sporit atat de mult fericita Teodora, in tacere, in rugaciune si ascultare, ca in putini ani a ajuns la masura celor batrani, invrednicindu-se a se ruga din inima si a cunoaste multimea ispitelor vrajmasului. Pentru aceea, toate maicile o iubeau si se foloseau de smerenia, de ne vointa si de ravna ei.

Navalind turcii pe Valea Buzaului si arzand schitul lor, Cuvioasa Teodora s-a ascuns in munti cu maica ei duhovniceasca, schimonahia Paisia. Acolo s-au nevoit in post si priveghere cativa ani, rabdand barbateste foamea, frigul si alte negraite ispite de la diavoli. Caci, intrarmandu-se fericita cu rugaciunea cea de foc a inimii, pe toate le rabda si se impartasea de mangaierile cele de taina ale Duhului Sfant.

Raposand in munte maica ei duhovniceasca, prin anii 1670-1675, Cuvioasa Teodora a fost calauzita de Dumnezeu catre Muntii Neamt, in patria ei. Aici, inchinandu-se la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Manastirea Neamt, a fost trimisa pentru sfat la egumenul Schitului Sihastria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, intelegand ca doreste viata pustniceasca si cunoscand cu duhul virtutea ei, a impartasit-o cu Trupul si Sangele lui Hristos. Apoi, dandu-i calauza pe duhovnicul Pavel, i-a spus:
– Du-te la pustie pentru un an de zile, in padurile din Muntii Sihlei. De vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea si ispitele cele cumplite ale pustiei, ramai acolo pana la moarte. Iar de nu vei putea rabda, retrage-te la o manastire de calugarite si-ti lucreaza in smerenie mantuirea sufletului tau.

Cautand Cuviosul Pavel o chilie pustniceasca parasita pentru fericita Teodora si negasind, a intalnit un sihastru batran, ce se nevoia sub stancile Sihlei. Acesta, fiind vazator cu duhul, a zis:
– Nevoieste-te, maica Teodora, in chilia mea, caci eu ma duc in alt bordei pustnicesc. Deci, asezand ieroschimonahul Pavel pe Cuvioasa Teodora in Muntii Sihlei si binecuvantand-o, s-a intors din nou la schit.