Biserica Ortodoxa a Americii condamna homosexualitatea in ‘Scrisoarea Sinodala privind Casatoria si limitele morale ale sexualitatii umane’

Iubiti Parinti, frati si surori intru Hristos,

“Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi.” (I Ioan 1:6-10)In propriile noastre vieti am fost binecuvantati printr-un act de marturie profetica, in iulie 1992, atunci cand Sfantul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America a emis “Marturisiri privind Casatoria, Familia, Sexualitatea si Sfintenia Vietii”. Doua decenii mai tarziu, noi, ortodocsii care locuim in eparhie, care include si orasul capitala al natiunii noastre, avem nevoie sa ni se aminteasca unele dintre adevarurile morale continute in aceste marturisiri. Ar trebui sa fie deja evident pentru orice observator atent ca aceste adevaruri sunt asaltate in special de elitele intelectuale, sociale, culturale din aceasta tara, si mai mult, chiar de catre functionarii nostri publici, in special din guvernul federal cu sediul aici, in Washington, DC. Mai alarmanta este, insa, erodarea acestor adevaruri morale in cadrul unora dintre Bisericile (congregatiile) noastre Ortodoxe.
Nevoia ca acest caracter sfant al vietii umane sa fie pastrat si protejat inca din momentul conceperii, a reprezentat punctul central al Scrisorii Sinodale (Enciclicei) anuale a Primatilor OCA (Biserica Ortodoxa a Americii), din Duminica Sfinteniei Vietii a fiecarei luni ianuarie, de mai multi ani. As dori sa va reamintesc, in spiritul profetic al apostolilor, ca Sfanta Taina a Casatoriei si limitele morale ale sexualitatii umane sunt traditii stravechi ale Bisericii, nesupuse niciunui val de schimbare care sa poata fi insuflat de societatea noastra de astazi.

Marturisirile (afirmatiile) din 1992 enuntau in mod clar si ferm urmatoarele principii si orientari, printre altele:
Dumnezeu vrea ca barbatii si femeile sa se casatoreasca, devenind soti si sotii. El le porunceste sa creasca si sa se inmulteasca, dand nastere de prunci, fiind uniti “intr-un singur trup”, prin harul Sau si prin iubirea Sa divina. El vrea ca fiintele umane sa traiasca in familii (cf. Geneza 1:27; 2:21-24; Slujba Cununiei Ortodoxe).
Domnul a mers chiar mai departe, afirmand ca oamenii care se uita dupa alte persoane, in scopul implinirii propriilor pofte, in inimile lor au si “comis adulter” (cf. Matei 5:27-30).

Apostolii lui Hristos repeta invataturile Invatatorului lor, asemanand casatoria unica, intre un barbat si o femeie, cu unirea dintre Hristos si Biserica Sa, experimentand relatia dintre Domnul si Mireasa Sa (cf. Efeseni 5:21-33; 2 Corinteni 11: 2).
Casatoria si viata de familie trebuie sa fie aparate si protejate impotriva oricarui atac subtil si ridicol pornit asupra lor.
Actul sexual trebuie sa fie pastrat ca expresie a iubirii sfinte, in cadrul comunitatii dedicate casatoriei monogame heterosexuale, in care numai ea poate fi cea prin care Dumnezeu le-a oferit fiintelor umane sfintenia lor.

Homosexualitatea trebuie sa fie abordata ca o urmare a razvratirii omenirii impotriva lui Dumnezeu si, mai departe, impotriva propriei naturi si bunastari. Ea nu trebuie sa fie privita ca mod de viata si de manifestare al barbatilor si femeilor, facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Barbatii si femeile cu sentimente si emotii homosexuale trebuie sa fie tratati cu intelegere, acceptare, dragoste, dreptate si mila, la fel cu toate fiintele umane.
Oamenii cu tendinte homosexuale trebuie sa fie ajutati sa-si recunoasca aceste sentimente, iar ceilalti nu trebuie sa-i respinga sau sa le faca vreun rau. Ei trebuie sa solicite asistenta in descoperirea cauzelor specifice orientarii lor homosexuale, si sa lucreze pentru depasirea efectelor ei nocive asupra vietii acestora.

Persoanele care au renuntat la homosexualitate, care accepta credinta ortodoxa si se straduiesc sa respecte modul de viata ortodox, se pot impartasi in Biserica, alaturi de ceilalti care cred si lupta. Cei instruiti si consiliati in doctrina crestin-ortodoxa si in viata ascetica, care inca mai doresc sa isi justifice comportamentul lor, nu pot participa insa la Sfintele Taine ale Bisericii, deoarece acest lucru nu i-ar ajuta, ci le-ar face rau.

Viata noastra in Hristos este bazata pe pocainta. Daca vrem sa fim credinciosi crestini, noi trebuie sa fim in mod constant orientati pe drumul spre Dumnezeu, departe de pacatele si de patimile noastre, realizand gravitatea pacatului nostru intr-un spirit de pocainta, si straduindu-ne sa ne schimbam viata. Nu ne putem atinge de Sfintele Taine, fara a trai o viata de pocainta, fara a examina constiinta noastra si fara a marturisi pacatele noastre. Atunci cand am cazut, ne pocaim, si trebuie sa incercam sa oprim comportamentul nostru pacatos. In caz contrar, riscam ca impartasirea sa ne fie spre judecata si pedeapsa. Aceasta disciplina a vietii crestine duce la mantuire, la iluminarea si vindecarea sufletelor noastre. Noi trebuie sa fim fideli disciplinei de viata, daca vrem sa ne numim crestini-ortodocsi.

In lumina celor de mai sus, cum ar putea un crestin-ortodox de buna credinta sa indrazneasca sa se apropie de Potirul care contine Tainele Datatoare de Viata, Sfantul Trup si Sangele Domnului nostru, atata timp cat el refuza sa recunoasca, sa marturiseasca si sa indeparteze pacatul din viata sa, impotrivindu-se casatoriei crestine autentice, prin curvie, activitate homosexuala sau adulter? Cuplurile de tineri care traiesc impreuna, activi sexual, fara Taina Ortodoxa Sfanta a Cununiei, se pot astepta oare ca Biserica sa binecuvanteze unirea lor “ne-sfanta”, si sa ii primeasca cu bratele deschise la Tainele Datatoare de Viata, la Sfantul Trup si Sangele Domnului nostru, daca nu isi gasesc locuri in care sa traiasca separat, oprind curvia lor si dorind sa se casatoreasca in Biserica?

Suntem chemati, ca si crestini, sa traim o viata de curatenie (castitate), placuta Domnului, casatoriti sau singuri. Daca suntem crestini, suntem toti chemati, indiferent de obiceiurile si de atractiile noastre din trecut, la aceeasi disciplina de viata, care ne va vindeca sufletele. In caz contrar, traim in ipocrizie, o moarte vie; exact ca atunci cand ii judecam pe altii care se lupta cu pacatele lor. Acest lucru ne-a fost explicat de Apostoli si de Sfintii Parinti, si ramane neschimbat si in ziua de astazi. Invatatura ortodoxa despre castitate si casatoria crestina este un element fundamental in viata si in disciplina crestina. Suntem chemati sa ne conformam vietile noastre, Bisericii si disciplinelor sale, si nu sa modificam invataturile Bisericii, pentru a le potrivi fie unui moft cultural, fie patimilor noastre. Daca vrem sa ne opunem tendintelor predominante culturale (trend-ului), atunci trebuie sa ne opunem rapid, pentru ca stim ca ascultarea de invatatura Bisericii ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu si la viata vesnica, iar neascultarea duce la instrainarea de Dumnezeu, la moartea spirituala.

Asa cum Domnul proclama in Evanghelia Sfantului Luca: “Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere.” (Luca 12:48) Noua, crestinilor ortodocsi, ni s-a daruit viata vesnica gratuit, un dar divin nemeritat. Lupta virtuoasa impotriva ispitelor sexuale nu este deloc “prea mult”, pentru ca Domnul sa o ceara de la noi. Domnul cinsteste intentia reala a celor care, cu umilinta si pocainta, lupta, dar ii judeca pe cei care, miscati de un spirit de mandrie si de sfidare, persista in iluzia spirituala ca, avand o activitate sexuala ne-naturala sau “ne-sfanta”, ar putea fi binecuvantati.

Am instruit deja clerul Arhiepiscopiei noastre, pentru a-si putea onora Taina Hirotoniei, hotarand in deplina conformitate cu traditia noastra, fara compromisuri la adresa moralei traditional-ortodoxe. Ma astept ca noi, toti cei credinciosi, sa cinstim botezul nostru si unica chemare de crestini.
Aceste invataturi nu sunt costisitoare ci, mai degraba, o parte din jugul luminos si din sarcina usoara de a fi un urmas credincios al lui Iisus Hristos.

Cu dragoste in Hristos,
+ Iona
Arhiepiscop de Washington
Mitropolit al Intregii Americi si al Canadei

| Ortodoxia.md, Wdcoca.org