Parintele Nicolae Tanase: Sa stiti ca toate imperiile au cazut cand au lovit maternitatea si au atacat familia!…

– Preacucernice Parinte Nicolae, cum credeti ca sunt receptate ideile Pro Vita in societatea noastra?

– In societatea romaneasca, Pro Vita, pana nu demult, a fost o noutate. Acum nu mai este o noutate, dar nu mai este o problema nici in discutii, nici in aparitii de presa etc. Pentru ca cineva a stiut sa creeze probleme… Creandu-se aceste probleme, omul nu mai are timp sa se gandeasca la viata, la consecintele nenasterii, la consecintele avortului si mai ales la consecintele asa-ziselor anti-conceptionale. Asa ca pro-vita nu este o noutate, dar nici ceva deja cultivat, ceva de care oamenii au deja idee. Uneori se confunda pro-vita romaneasca cu o atitudine continua a miscarii pro-vita internationale, care este agresiva, care blocheaza medicii, blocheaza clinicile, care se culca la pamant – treaba care este interesanta, dar nu este proprie romanilor.

– Cum pot ajunge ideile pro-vita la populatie? Mersul ideilor este zona elitei, elita se adapteaza cu ideile. Si as vrea sa faceti aici referire la presa, la intelectuali si chiar la cler. Ideile ajung in presa, la televizor si ele sunt dupa aceea receptate, ascultate, respinse sau neauzite de mase.

– Daca este sa incep cu presa, depinde de presa. In general, ea face jocul cuiva. Presa independenta este putina.

– Presa inghite datele statistici, cel putin din domeniul demografic, dar nu face nici o legatura intre aceste date Este clar ca daca imbatranirea populatiei se produce rapid, in curand noi nu vom mai avea oameni care sa munceasca. In „Curentul” chiar am vazut un titlu de genul: „Femeile sarace si neinformate fac copii multi”.

– In orice discutie pe care o avem, expunem cauzele avortului ca fiind necredinta si comoditatea. Discutia intotdeauna se deschide, afirmandu-se faptul ca se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri materiale. Dar sa stiti ca cei mai multi patroni nu au deloc sau au unul-doi copii. De ce? Ori e vorba de necredinta, ori de comoditate si dorinta de a progresa. Problema este ca au bani, dar, totusi, copii nu fac. O familie – tata, mama – pot da copilului scoala, bani, masina, casa, facultate, masterat, cont in banca etc. Nimeni, insa, nu-i poate da copilului viitor. Viitorul il da numai Dumnezeu. Si atunci este foarte important sa stim ca viitorul copilului nostru este in functie de atitudinea noastra fata de viata. Dar, din pacate, noi nu mai avem o atitudine fata de viata, suntem contra vietii, contra nasterii, contra creatiei – ca noi prin asta ne asemanam cu Dumnezeu – procreind. Daca am intrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu, stai in ale tale, ca si cum am putea limita actiunea Lui.

– Ati avut discutii cu oameni politici… Cum sunt receptate aceste atitudini Pro Vita?

– De exemplu, Asociatia Provita Brancoveanu a facut in trei randuri scrisori presedintelui Iliescu si Constantinescu, propunandu-le sa se delimiteze de legea care permite avortul. Oamenii politici evita sa-si exprime parerea, chiar daca au o parere. Referitor la cler – este aceeasi situatie trista. Sunt preoti care spun: nu putem predica contra avortului prea mult, pentru ca ne pierdem femeile din biserica.

– Ce ar putea sa faca preotii?

– De tot ceea ce se intampla negativ in Romania este de vina preotul. Pentru ca daca preotii ar reusi sa controleze aspectele morale, aspectele financiare si materiale ar veni de la sine. Daca preotii ar reusi in scaunul spovedaniei sa determine un om sa ramana om… La reprosurile ginecologilor ca ii atacam in spitale, cand raspandim pliante, ginecologii ne spun: crestinii vostri (desi si ei sunt), crestinii vostri vin sa faca avort. Voi i-ati botezat, voi i-ati cununat, voi i-ati spovedit si impartasit, iar ei vin la noi sa le facem avort. In momentul acesta, ei au dreptate. Desigur, ca aceasta nu justifica crima lor, ci relatia pe care noi nu o mai avem cu destul dintre multi credinciosi ai nostri.

-Preotii au de obicei multi copii?

-Nu conteaza cati copii ai, conteaza cati ai omorat.

– In general, la noi nu exista o imagine buna a femeii cu multi copii.

– Pe mine, cand ma intreaba lumea cati copii am, le spun doi baieti, o fata si inca doi baieti. Ca sa nu creada ca am vrut neaparat sa am si o fata. Un preot din Franta, cand l-am intrebat acest lucru, a raspuns, sase copii cu o singura sotie. Pentru ca in Franta este obisnuit ca cei care au multi copii sa fie din 2-3-4 casatorii.

– Ce-ar putea face organizatiile Pro Vita din Romania?

– Pentru mileniul trei, este clar ca ideea pro-vita ar trebui sa devina misiunea de capetenie a Bisericii. De aici pleaca totul – de la nastere si nenastere. In momentul in care se intampla o crima, de ea este vinovata o persoana, de avorturi si de nenasteri se fac vinovate popoarele. Si, daca se fac vinovate popoarele, Dumnezeu este silit sa aplice dreptatea, in bunatatea lui. Ati vazut filmul „Cine leagana copilul?”, unde arata foarte clar ce se intampla cu memoria genetica a uterului. Savanti rusi si americani au facut experimente, au incrucisat armasarul cu zebra si zebroiul cu iapa si, dupa cinci ani de zile, nu au reusit nimic. Dupa alti cinci ani, iapa a fatat un manz zebrat, iar zebra, un manz nevargat.

– Parinte Nicolae, cum s-ar traduce acest experiment?

– Sfantul Apostol Pavel reia textul din Vechiul Testament si il comenteaza, zicand, va lasa omul pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. Nu un suflet, un trup. Sa intelegem ca aici avem de a face pe de o parte cu o taina si, pe de alta, parte cu o contopire. In ziare mai apare cate un scandal de genul, o femeie alba, casatorita cu un sot alb, a nascut un negru, iar ADN-ul arata ca bebelusul ii apartine respectivului sot. Problema este alta: daca eu ma casatoresc cu o fata care a avut relatii sexuale cu unul-doi sau mai multi barbati, mi se va naste din ea un copil cu caracterele mele si cu caracterele celorlalti, ceea ce mie nu-mi convine. Atunci savantii americani si rusi au ajuns la concluzia ca ar fi bine sa revenim la abstinenta. Iar aspectele genetice sunt cele care demonstreaza imediat unde si cum am gresit.

– Va ocupati cu ravna, cu toata energia de mult timp de problemele familiei si ale copiilor din Romania, probleme pe care le cunoasteti mai bine ca oricare altul. Cum vedeti in acesti ani din urma starea familiei romanesti? Mai are ea temelie trainica?

– Din pacate, anul 2011 nu se identifica cu anii trecuti si cu anii mai dinainte. Din fericire, Biserica ramane in principiile si randuielile ei neschimbate. Infailibilitatea Bisericii, capacitatea ei de a lucra fara greseala, fiindca il are in capul ei pe Iisus Hristos, poate da nadejdea ca familia sa revina in matca obisnuita. Asta inseamna curgerea fireasca a vietii in Taina cununiei si, in casa, realizarea dezideratelor de crestere si educare a copiilor.

– O familie traditionala este formata din tata, mama, copii, dar si bunici, si batrani. Care mai este acum relatia mama-tata si copii si apoi a acestora cu batranii, cu bunicii?

– Depinde daca aceste trei categorii de varste au procedat la izolare sau nu. Cata vreme copiii nu mai petrec viata lor cu parintii, pentru ca parintii si-au izolat copiii prin televizor, prin internet, prin toate nebuniile moderne, cata vreme parintii nu mai au legaturi cu parintii lor, respectiv bunicii copiilor, pentru ca ei sunt persoane post-moderne iar ceilalti sunt expirati, retrograzi, stapaneste ruptura. Aceasta este asa de puternica, incat este greu sa speri in refacere fara credinta, spovedanie, rugaciune, pocainta.

– Ati vorbit de relatiile sufletesti, le-as zice duhovnicesti. Mai exista insa o relatie familiala complet distrusa inca din anii de dupa revolutia franceza de la anul 1789, mai ales in secolul al XIX-lea: rolul protector al familiei traditionale fata de copii si fata de batrani a fost preluat de catre stat. Acum statele moderne isi asuma rolul de pater pentru copii, chiar preluandu-i de la parinti. Iar pe batrani i-au rupt de familia lor prin pensii, carora inainte de anul 1850 nici nu li se cunostea numele. Prin aceasta, cele trei varste, cum le-ati numit Sfintia Voastra, sunt complet rupte unele de altele, structura familiei fiind pulverizata.

– Occidentul cunoaste de mult aspecte mult mai grave ale acestor realitati, chiar daca au creat aziluri superdotate pentru batrani, din care lipseste cu desavarsire caldura dragostei familiei. Asta au facut in primul rand. Au distrus dragostea dintre oameni, in primul rand a celor de acelasi sange. In primul rand copiii au nevoie de bunici. Acum nu duc lipsa grava de parinti, dar si de bunici. Copiii pe care ii ocroteste parohia noastra, in cadrul serviciului social care functioneaza dupa noul Statut al Bisericii, duc lipsa sufleteasca de parinti, pe care incercam sa-i inlocuim, si inca mai mare lipsa de bunici. Bunicii nu pot fi nici neglijati, nici inlocuiti. Ei au rolul lor, dat de Dumnezeu, in educarea si formarea copiilor. Este bine ca statul sa nu preia cu forta rolul acesta, ci trebuie sa protejeze familia. A proteja e una si a inlocui rolul parintilor este alta.

– In comunism, prin distrugerea proprietatii private si pauperizarea intregii populatii au fost spulberate posibilitatile de protectie a persoanei prin familie, nu a mai ramas nimic nici pentru urmasi, nici pentru inaintasi. Tot omul a ajuns la mana statului, marele proprietar. Astfel s-au creat conditiile ca, in acesti ani postdecembristi, sa se poate distruge familia mai usor in Romania.

– La ce ar trebui sa ne asteptam? De ce trebuie sa avem asa mari pretentii la aceste lucruri care nu au nimic comun cu Iisus Hristos? Greselile mari apar in relatia Biserica si stat, Biserica in stat, Biserica nationala… Biserica nu este din lumea asta. In nici intr-un caz nu poate sa vina statul sa faca reguli Bisericii. Biserica are regulile ei de care statul nu tine cont si nici nu-i convin. Daca statul ar fi crestin, atunci duminica nu s-ar lucra, carciumile nu s-ar deschide, in post mancarea ar fi adecvata si nu s-ar vinde carnuri in magazine. Or, statul nu face aceasta si noi ne supunem unui astfel de stat care, mai inainte, facea si multe alte rele: prigonea, omora, ii arunca pe crestini la fiare, ii extermina in lagare si temnite infioratoare. Ce pretentii sa avem de la un astfel de stat? Macar atata daca ar face, sa nu se mai laude ca ajuta si face bine cetatenilor, cand de fapt strica. Asta nu inseamna ca suntem impotriva statului, ci doar criticam niste aspecte care sunt vizibile pentru toata lumea.

– Este de plans, la ora actuala, procentul de formare a familiilor tinere in Romania in comparatie cu procentul desfacerii casatoriilor. Am vazut prin ziare titluri desantate, de felul „Romania divortata”, asa de mare este numarul divorturilor, semn clar al unui proces devastator de distrugere a familiilor. Ce ziceti, este intamplator acest fenomen?

– Nu. Lucrurile sunt scapate din mana de catre oamenii cu responsabilitati spirituale. Adica noi, preotii, noi, crestinii ortodocsi cu pretentii de traire a credintei, noi, intelectualii cu pretentii de cunoastere. Eu sunt mirat ca atunci cand cineva se sinucide, aruncandu-se de la etaj, nu este intrebat preotul din parohia respectiva, daca il cunoaste pe sinucigas, daca venea la spovedanie, ce probleme avea persoana respectiva, boli psihice, ai discutat cu parintii, ce cauze au provocat tragedia? Dar lucrul acesta nu se intampla. Ceea ce inseamna ca noi nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie. De aceea ne facem vinovati, deoarece Biserica ar trebui sa lucreze continuu soborniceste, adica sa ne doara durerea celuilalt, impreuna sa ne sfatuim, impreuna sa lucram contra raului. Nu contra unor institutii sau persoane, ci contra avorturilor, a divorturilor, a impilarilor, a sinuciderilor, a patimilor, a ispitirilor grave, a certurilor, abandonurilor etc., etc.

– Care sunt principalele cauze ale disolutiei familiei in aceste vremuri?

– Este lupta raului. Intrebarea poate fi pusa si altfel: de ce noi cedam la aceste atacuri? Este vorba de noi, preotii, credinciosii, Biserica. De ce Biserica vie cedeaza la aceste asalturi ale raului? De ce am ajuns in asa hal si ne supunem fara impotrivire rautatilor veacului? Nu este semnificativ de ce ne ataca altul, asa e rostul lui, ispita diavolului, sa ne loveasca. De fapt, cauzele sunt la noi: slabirea credintei, pierderea iubirii, acceptarea modelor de viata moderne, primirea cu usurinta a mentalitatilor pacatoase. Raul, pe acest teren slab duhovniceste si moraliceste, se propaga, intra, se salasluieste inauntrul omului si apoi explodeaza in faptele lui. Iar noi observam ravagiile din societate.

– Nu reactionam din cauza slabiciunilor noastre. Totusi exista o actiune sustinuta prin legi pentru promovarea concubinajului, a libertinismului sexual, a desfranarilor, a avorturilor, a placerilor consumiste, a prostitutiei, a homosexualitatii, precum si de modificare a continutului educatiei din scoala in sensul dezvoltarii premature a acestor patimi.

– Cazul fetitei de 11 ani de la Iasi care, din urma cu doi ani, dupa cum stiti din mass media, a ramas gravida in urma unui viol, nu e singular, dar este simptomatic. Cunosc si fetite de 10 ani care au ramas gravide, au nascut si sunt bine acum. A fost dusa in Anglia sa faca avort si s-a sa mediatizat peste masura pentru ca sa existe motive pentru aprobarea legala a avorturilor la perioade mai mari pentru fetite de pana in 15 ani. Dusmanii vietii au avut un interes, de au facut atata valva. Englezii pe al nostru l-au chiuretat, iar o fetita de 15 ani de la ei a fost lasata sa nasca un prunc sanatos. Au profitat de prostia noastra si pe al nostru l-au lichidat. Vedeti ce lupta este impotriva vietii? Ce lupta este impotriva neamului? Domnitorul Constantin Brancoveanu de aceea a fost arestat si ucis de turci, pentru ca a inmultit neamul romanesc, a sustinut cu masuri sociale cresterea demografiei, lucru neplacut pentru dusmani. Asupreala asta sociala care functioneaza la noi de mai mult timp provoaca mari daune neamului sub aspect demografic. Sigur ca apare ideea nociva, „cu ce sa cresc copilul acesta?”, si il avorteaza. Altii ii lasa pe copii acasa si se duc prin strainatate dupa capatuiala, acolo uita de familie si praful se alege. Altii trimit bani multi si copilul de acasa se destrabaleaza cu ei. Dandanale, ba chiar tragedii. Impotriva acestor rautati trebuie sa luptam. Si nu singuri, ci cu Dumnezeu alaturi de noi.

– Observam impreuna ca tinerii de astazi nu mai accepta casatoria la varsta de 20 de ani, la 25 de ani, ci prelungesc nepermis de mult termenul pentru intemeierea unei familii. In acest timp, traiesc in pacat, iar pe la 35-40 de ani se gandesc sa se marite sau sa se insoare. Atunci insa nu mai pot concepe prunci.

– Cum sa nu rezolvi problema aceasta usor cand umbla asociatiile straine cu prezervative gratis, cu pilule anticonceptionale, si poti trai fara soacra? Inainte vreme prelungirea perioadei de divort, tergiversarea aspectelor civile conduceau la evitarea divortului, aveau loc dese impacari. Acum, insa, un divort poate fi pronuntat in aceeasi zi in care depui cererea. Unii merg dimineata la tribunal si dupa amiaza sunt divortati. Asta inseamna ca statul stimuleaza, faciliteaza divortul. Si daca faciliteaza divortul inseamna ca statul este criminal asupra familiei. Este vorba aici de sistemul care distruge unitatea familiei. Si cand chiureteaza in serie inseamna ca statul este un criminal in serie. Cand dai legi peste legi care favorizeaza libertinajul, cand te lupti din rasputeri sa legalizezi homosexualitatea, prostitutia, incestul, rezulta ca esti stat criminal. Asta nu inseamna ca suntem impotriva statului in general, dar ne ridicam impotriva sistemului care loveste baza existentei noastre ca Biserica Ortodoxa, a existentei noastre ca neam.

– De ce a ajuns statul sa fie criminal?

– Totusi statul lucreaza prin institutiile lui, iar institutiile functioneaza cu oameni. Aici e problema, sunt acolo persoane care admira valorile crestine ca pe niste piese de muzeu, istorizate. Or’, noi stim ca Biserica nu se invecheste, iar valorile crestine sunt perene, ba chiar unele, cum este iubirea aproapelui, iubirea de Dumnezeu si altele, sunt vesnice. Ba chiar a aparut acum expresia innoirea Bisericii, in realitate nu exista innoirea Bisericii, ci poate a vietii bisericesti. In ce priveste faptul ca statul este criminal, nu stiu de ce e asa, dar vad ce face, vad ca este criminal prin faptele lui. Aici mai apare o problema. Cel care face avort este botezat? Este. Biserica il ia la bani marunti, de ce omori, domnule? Nu. Cine trebuie sa-l ia la intrebari, patriarhul sau episcopul? Nu, preotul lui din parohie trebuie sa faca asta, pentru ca el ii boteaza, el ii face sfestanii, el ii inmormanteaza tatal, el il cununa. In mod concret, Biserica nu lupta impotriva fenomenelor criminale din societate. De ce nu lupta impotriva lor? Pentru ca le agreeaza. Cum? Iata, sponsorii pentru diverse lucrari nu vor fi niciodata apostrofati pentru manifestari de tipul celor evocate de noi. O singura manastire am intalnit care nu ia bani de la sponsorii necununati, care nu-si platesc angajatii, care fac comert cu tutun si alcool. Am ramas uimit ca o manastire are criterii crestinesti prin care isi alege sponsorii. Si noi, la Provita pentru copiii abandonati, am primit bani necontrolati. Am intrebat de unde vin banii pe care ii doneaza, dar nu am verificat daca este adevarat ce ne-au raspuns. Parintele Arsenie Papacioc are o idee foarte valoroasa cand spune ca raportul dintre dreptate si iubire este 2/8. Cu dreptatea castigi doi si pierzi opt. Cu iubirea pierzi doi si castigi opt. Este extrem de interesant raportul acesta. De tinut cont ca si sponsorii acestia sunt botezati, si ei au familie, neveste, copii, si pentru ei s-a rastignit Iisus Hristos. Uite, in acest sens, cu ajutorul Fundatiei Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta am facut rost de un pomelnic al ginecologilor din Romania care fac avorturi. Sunt doar vreo 28 de medici care nu fac avorturi, iar cei care fac sunt cu sutele si cu miile. Ii pomenim pe toti, dar nu pe toti la Proscomidie, sa-i lumineze Dumnezeu sa nu mai omoare in serie. Pentru un criminal in serie se ridica toata politia dintr-o tara pe urmele lui, ca sa-l prinda, sa-l opreasca. In clinicile ginecologice se produc crime in serie, fara sa se sesizeze nimeni pentru asta.

– Noncombativitatea preotilor in parohii poate fi o complicitate, o forma de indiferenta, dar nu constituie o cauza a proliferarii avorturilor, a divorturilor, a caderii generale a societatii in pacat. Raul vine din alta parte, are radacinile infipte in organismul social. Dupa opinia mea, lupta dusa de statele moderne impotriva populatiilor este antihristica, pentru ca vizeaza imparatia lui Dumnezeu care se constituie cu oameni botezati in Hristos.

– Toate imperiile au cazut cand au lovit maternitatea. Va spun un lucru care m-a contrariat foarte tare. Persoanele care sunt demnitari, ocarmuitori in mari institutii ale statului, la serviciu fac toate mizeriile astea de care vorbim, iar in particular merg la biserica, doneaza bani la manastiri, se inchina prin pelerinaje si altele asemenea. Este o duplicitate care deruteaza multa lume. In crestinismul primar lucrurile erau foarte precise: ori credeai, ori nu credeai. Daca erai credincios, te omorau, daca nu credeai, n-aveai probleme. La ora actuala, este voie sa crezi, sa mergi la biserica, sa faci de toate, dar nu este voie sa afectezi libertatea celuilalt. Care libertate? Libertinajul, libertinismul, nebunia pacatelor de moarte. Eu am pronuntat la televiziune cuvantul curvar. O doamna psiholog m-a intrebat: „Parinte, in ce era traiti dumneavoastra de va pronuntati asa?” „Dar cum sa ma pronunt?”, am intrebat eu, ca vocabula asta este in dictionar. A zis: „Relatii sexuale”. Pai, relatii sexuale au lacustele. Oamenii, ori sunt cununati, ori sunt necununati. Cei cununati la biserica formeaza o familie, daca nu, sunt doi care curvesc.

– Se leaga de astfel de notiuni ca sa deturneze discutia de la fondul ei moral si crestinesc. Asa zisul razboi al cuvintelor vizeaza, de fapt, realitati mult mai adanci. Unele state, cum sunt SUA si Anglia, au dat legi prin care scot din limbajul copiilor cuvintele mama si tata, urmarind ca statul sa fie acela care joaca rolurile respective. Dictionarele Oxford, noile editii, nu mai cuprind cuvintele mama si tata. In conditiile acestea mai putem vorbi de familie?

– Atunci vorbim despre cuplu. Solutia e la fiecare dintre noi. Trebuie sa incepem noi, cu mic cu mare, mai invatat, mai neinvatat, sa mentinem familia. Daca s-ar scula din morminte inaintasii, ne-ar da palme, ne-ar mustra rau de tot pentru ce am facut cu mostenirea lasata de ei. Ne vor intreba: „Voi ce mai lasati in urma?” Sa ne intrebam singuri, oare ce lasam in urma noastra? Mai avem ce lasa? Suntem in stare sa mai lasam ceva?

– In toata lumea actuala se manifesta acut fenomenul de luare in posesie a copiilor de catre stat, mai ales in privinta educatiei. Parintii care se opun, de pilda, educatiei sexuale la copiii mici, de 6 ani, sunt amendati sau bagati la inchisoare. Se intinde si la noi aceasta molima. De ce nu reactionam in nici un fel?

– La anul 1758, Sfantul Cosma Etolianul zicea un lucru care, atunci cand l-am citit in traducere, mi-a provocat mare mirare, nu mi-a venit sa-l cred. Cu doua sute de ani inainte de aparitia televiziunii, Parintele acesta spunea ca va veni vremea cand dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care crestinii o vor aseza in locul icoanelor. Marturisesc ca am vazut textul original in care face aceasta previziune. Televizorul in sine n-ar fi un lucru rau, dar nu are cum sa nu fie rau, pentru ca, intai de toate, imi ocupa timpul de mantuire. In al doilea rand, informatia pe care o vehiculeaza este numai despre moarte, accidente, violente, talharii, derapaje adulterine sau incestuoase, despre „personalitati” cu viata complet imorala, ei bine, un astfel de continut ma convinge ca televizorul este un lucru rau, se vede clar ce vrea sa faca din mine. In cazul acesta, trebuie sa meditez si apoi sa trec la actiune, imi tai cablul si zic la revedere informatiei de acest fel. Pentru ca pot urmari la televizor si lucruri serioase, chiar bisericesti, dar cum fac sa separ raul de bine?! E o problema. Omul nu poate cu usurinta sa aleaga binele de rau. Traim vremuri de grava amestecare, de confuzii ale valorilor si reperelor. Cine are urechi de auzit, sa auda, cine are ochi de vazut, sa vada! Din mila lui Dumnezeu, fiecare e zdravan la cap, e integru fizic si psihic, fiecare poate analiza si alege solutia cea mai potrivita pentru el.

– Parinte Nicolae, acum in incheierea acestui interviu, ce ne spuneti, credeti ca putem sa ne revenim?

– Acum un an, doi, trei nu credeam, dar m-a incurajat, de pilda, protestul tacut al romanilor impotriva vaccinarii cu Gardasil, din anul 2009. Au tacut si s-au opus. Asta inseamna ca sunt lucruri care se pot organiza, inclusiv in privinta salvarii familiei de la pieire. Numai ca orice s-ar organiza, trebuie sa aiba acoperire in istoria Bisericii. Orice facem trebuie sa avem acoperire in istoria Bisericii, sa se fi intamplat ceva semanator. De aceea suntem urmasii sinoadelor ecumenice ale Sfintilor Parinti, experientei Bisericii, trairii pustnicilor, ca sa ne folosim intocmai de invatatura care ni s-a transmis. De exemplu, Sfantul Ioan Gura de Aur a fost caterisit si, la Constantinopol, n-a mai slujit public. In pustiul in care a fost exilat a slujit si a facut-o cu atata convingere, incat atunci cand i-a picat un paianjen otravitor in potirul cu Sfanta Impartasanie, el a consumat tot continutul potirului fara sa pateasca nimic. Ori, la ora actuala, daca cineva este oprit sa slujeasca, el totusi slujeste. Isi face cabinet particular si crestinii, ca o turma nauca, navalesc acolo. Lucrul acesta nu este cu acoperire in istoria Bisericii. Traim o criza foarte profunda, nu aceasta financiara de care se face atata caz, ci o criza de autoritate, de canonicitate, constand in felul in care ne raportam credinciosii la preoti, preotii la credinciosi, preotii la episcopi, episcopii la preoti. Ea trebuie depasita, pentru ca nu putem birui fiecare separat. Ci toti impreuna cu Iisus Hristos…

– Va multumesc foarte mult, Preacucernice Parinte Nicolae, pentru toata caldura, dragostea si amabiltatea, dorindu-va mult succes, mult spor si multe impliniri duhovnicesti, in continuare!…

– Doamne ajuta, cu multa bucurie!…

| ziarul Natiunea