Ecumenismul sionist – planul masoneriei de a stapani politic si religios lumea

Ecumenismul actual am putea sa-l numim ecumenism al sionismului, intrucat slujește planurilor infernale ale acestuia.

Iar scopul sionismului international este sa ajunga, intr-o zi, sa stapaneasca politic si religios intreaga lume. Urmarește sa creeze o dominație evreiasca la scara mondiala. Acesta a fost visul evreilor dintotdeauna. Au asteptat sa vina Mesia ca un conducator lumesc atotputernic, avand o autoritate si o putere materiala uriasa, care urma sa zdrobeasca armata romana invincibila si sa restaureze imparatia lui Israel, nimicita de romani.

Ucenicii, sub influenta acestei concepții, l-au intrebat pe Hristos: «In vremea aceasta vei restaura Imparatia lui Israel?». Insa Hristos le-a raspuns clar: «Imparatia mea nu este din lumea aceasta».

Evreii continua inca sa astepte venirea Lui Mesia. Dupa cum crestinii se saluta de Pasti cu „Hristos a inviat!” si raspund cu „Adevarat a Inviat” asa si multi evrei intreaba in multe locuri: „A venit Mesia?” si raspund: „Nu a venit”.

Acestia nu au crezut la venirea Lui acum 2000 de ani desi a fost insotita de atatea semne doveditoare foarte clare, implinindu-se in persoana Sa toate profetiile Vechiului Testament. Nu i-au convins cuvintele profetilor care au vestit in amanunt evenimentele vietii Domnului si care s-au implinit cuvant cu cuvant in Hristos.

Insa sionistii asteapta inca sa vina pe pamant un Hristos dupa cum le-ar placea lor, dupa cum l-au plasmuit in fantezia lor bolnava si in visele lor ego­iste… Voiesc și asteapta un Mesia, nu smerit ca Dumnezeu-Omul, ci ca un imparat atotputernic.

«Imparatul iudeilor, se spune, va fi adevaratul papa al lumii, patriarhul Bisericii internationale» (Protocoale cap. 17)[1].

Sionistii vor un Hristos care sa aiba putere materiala si autoritate lumeasca și care sa le confere in continuare atotputernicie si dominatie mondiala. Iși inchipuie un Mesia care sa fie croit dupa masurile vanitații lor, sa corespunda masurilor unei fericiri, nu duhovnicesti si ceresti, ci materiale si lumesti. Iata ce zic: „Domnitorul care va lua locul guvernelor de astazi, care isi tarasc viata in mijlocul societatilor demoralizate de catre noi, care au tagaduit chiar puterea lui Dumnezeu, si in sanul carora se ridica din toate partile focul anarhiei, acest domnitor va trebui inainte de toate sa stinga aceasta flacara mistuitoare

Acest ales al lui Dumnezeu e numit de sus, pentru a sfarama puterile nesabuite, miscate de instincte iar nu de ratiune, de bestialitate iar nu de umanitate. Aceste puteri triumfa astazi, jefuiesc, savarsesc tot felul de violente, sub pretextul libertatii si al unor drepturi. Ele au nimicit orice ordine in societate pentru a ridica pe aceste daramaturi tronul Regelui lui Israel; dar rolul lor va fi incheiat in momentul ridicarii pe tron a regelui nostru. In persoana regelui, stapan pe sine insusi si pe omenire, multumita unei vointe neclintite, toti vor crede ca vad destinul cu caile lui necunoscute. Nimeni nu va sti ce vrea sa atinga regele prin poruncile sale, si de aceea nimeni nu va indrazni sa se puna de-a curmezisul drumului necunoscut.

Stalpul omenirii – in persoana domnitorului universal din samanta sfanta a lui David – trebuie sa jertfeasca poporului din toate gusturile sale personale”[2].

Deci sionistii asteapta un conducator lumesc in persoana caruia vor vedea „personificarea fortei si puterii” si „vor crede toti ca vad destinul cu caile lui necunoscute”. Acest conducator ecumenic (al lumii) va fi din „samanta sfanta a lui David”.

Un alt Mesia asteapta evreii, un Mesia lumesc cu care sa conduca lumea.

Pentru ca sionismul international sa-si vada visul cu ochii, de a conduce lumea, creeaza diferite organizatii cu scopuri pretins bune, in spatele carora sta nevazut. Reuseste de asemenea prin sustinere satanica sa se infiltreze in organizatiile deja existente si sa le foloseasca in vederea scopurilor sale intunecate, astfel incat ele sa lucreze – fara sa banuiasca – la implinirea visului sionismului de a conduce lumea.

a) Masoneria

O astfel de organizație este masoneria, care lucreaza pentru reusita planurilor sionistilor. Iata ce ne descopera Protocoalele in acest sens: „vom infiinta si vom inmulti societatile francmasonice in toate tarile din lume; vom atrage in ele pe toti aceia care sunt sau pot fi niste buni agenti. Aceste societati, aceste «loje», vor fi biroul nostru principal de informatii si indrumari, si mijlocul cel mai influent (al activitatii noastre). Vom centraliza toate aceste societati intr-o administratie cunoscuta numai de noi si compusa din inteleptii nostri. «Lojele» vor avea cate-un reprezentant, in dosul caruia se va ascunde administratia despre care am vorbit, iar acest reprezentant va fi acela care va da cuvantul de ordine si va alcatui programul de activitate (Protocoalele Inteleptilor Sionului, cap. XV).

Iata deci: Sionistii insisi spun ca masoneria este creatia lor, avand rolul de a duce la implinire obiectivele ce si le-au propus. Și masoneria la randul ei, aceasta creație a sionismului, se ascunde si ea in spatele diverselor asociatii si organizatii care ii promoveaza scopurile ei ascunse care sunt și scopurile sionismului. Acest lucru il aflam chiar din organul lor oficial de presa „Pitagora”(fascicolul 1, ian 1930)[3].

„Masoneria – scriu masonii inșiși – dupa cum ne incredinteaza de altfel trecutul ei, atunci cand urma sa se amestece puternic in orice miscare umanista, eliberatoare, sociala si cu caracter educativ, se ascundea si se ascunde – sigur ca nu de frica, ci din necesitate – in spatele organizatiilor oficiale pe care le indruma si le sustine”. Iar mai jos printre altele sunt date ca exemple: „Congresul international anual pentru pace”, „Fratia crestina a tinerilor” si alte nenumarate organizatii umaniste și culturale. „De altfel, de cate ori a incalcat principiul acesta a esuat lamentabil sau si-a atins foarte putine din obiectivele propuse”.

b) Hiliasmul

Hiliasmul este o alta nascocire vicleana a evreilor sionisti. Mai bine spus, hiliasmul a existat ca erezie inca din primii ani ai Crestinismului. Biserica, prin stradaniile Parintilor ei purtatori de Dumnezeu, i-a biruit, iar sustinatorii lui au pierit. A venit insa sionismul si l-a scos de la naftalina, dandu-i un continut potrivit pentru reusita planului ecumenist. Si astfel, pe de-o parte el denatureaza si razboieste cu turbare crestinismul, iar pe de alta slujeste si lucreaza pentru un guvern mondial evreiesc.

Profesorul Trembelas de la Athena scria despre ei: „Hiliastii si neamul celor ce L-au rastignit pe Hristos sunt unul si acelasi lucru…Exista, nu doar simple indicii, ci dovezi palpabile, ca cei ce dirijeaza hiliasmul si sunt capii, fondatorii și invațatorii lui, sunt de origine evrei. Legatura dintre conducatorii hiliasmului si evrei insa trebuie dovedita.

Hiliastii, asadar, lauda mult, ridicand de-a dreptul in slavi asociatia infiintata in 1897 de un anumit evreu, pe nume Teodor Hertzl și care asociatie este evreiasca si are ca scop sa reinființeze Regatul evreiesc in Iudeea, si sa dea din nou evreilor Palestina. Hiliastii vorbesc de evreul acesta ca fiind foarte drag inimii lor si il sprijina intrucat a fost ales «de Dumnezeu la momentul potrivit pentru a-si aduce aportul la nasterea sionismului». Hiliastii, cu alte cuvinte, garanteaza ca evreul acesta a fost ales de Dumnezeu si ca asociatia infiintata de el, pe nume Sionismul (de la orasul sfant Sion sau Ierusalim) este lucrarea lui Dumnezeu, iar activitatea acesteia este lucru binecuvantat de Dumnezeu.

Hiliastii mai sustin ca din vara anului 1878 bunavointa Lui Dumnezeu s-a intors catre evrei «si ca parga anului s-a dat in mod vadit poporului iudeu». De aceea, pastorul Rousel, ctitorul si parintele hiliasmului modern «a dat o buna marturie in anul 1918 pentru poporul evreu pe hipodromul din New York».

Sionismul, dupa cum spun hiliastii, cheltuiește mari sume de bani și urmarește inființarea unui guvern evreiesc, reconstruirea Ierusalimului ca oraș al evreilor, și in general Palestina sa fie iarași evreiasca. Dar și hiliaștii un astfel de lucru doresc și așteapta. Susținand interesele sionismului, ei cred ca aceasta asociație evreiasca va secatui Creștinismul, va revigora iudaismul, avand convingerea ca va fi partea aleasa care va institui viitoarea Imparație a lui Dumnezeu.

Trebuie adaugat la toate acestea ca hiliastii au asteptat in 1925 sa se ridice din mormant Avraam, Isaak, Iacov si toate marile personalitati ale Vechiului Testament și ca unele dintre ele ar fi faurit guvernul visat cu sediul la Ierusalim, iar ceilalți s-ar fi raspandit in diferite parti importante ale lumii ca reprezentanti ai guvernului de la Ierusalim. Avraam urma sa coordoneze de la Ierusalim, din muntele Sionului, cu ajutorul unor posturi mass-media performante, tot ce este important pe pamant, cu colaboratori diferiți – membri ai acestui guvern, plasati in punctele cele mai importante ale lumii.

Trebuie tinut seama ca la acest vis dintotdeauna al iudeilor tind și hiliastii. Iudeii l-au asteptat pe Mesia inca dinainte de venirea lui Hristos ca pe un conducator si imparat lumesc. El urma sa elibereze neamul evreiesc din robie, sa reinvie domnia slavita a lui David si sa inalte puterea iudaica pe culmi nemaiintalnite. Va alege Ierusalimul ca centru al intregii lumi si va supune toate neamurile pamantului iudaismului. Tocmai pentru aceasta, cei mai multi dintre evrei n-au crezut in Hristos, fiindca ei il așteptau sa vina ca imparat si cuceritor slavit; insa El a venit ca sa intemeieze o imparatie duhovniceasca si nu un stat lumesc.

Daca luam in considerare acest vis stravechi ce a inșelat doririle si sperantele lui Israel si citim, pe de alta parte, ce spun si propovaduiesc hiliastii, intelegem cu claritate ca hiliasmul este un iudaism ascuns. El este ascuns insa cu viclenie, ca de n-ar fi ascuns, n-ar cauta sa se faca auzit”.

Avand in vedere acest plan antihristic al sionismului de conducere a lumii si mecanismul lui complex prin care influenteaza si directioneaza miscarile religioase si sociale ce servesc scopurilor acestuia, vom constata cu date concrete, ca ecumenismul actual, in profunzime, nu este o miscare crestina, ci una politica, avand o fațada crestina, dar un scop antihristic.