Mitropolitul Hierotheos Vlahos critica dedesubturile viclene ale dialogurilor dintre ecumenistii-ortodocsi si papisti

Interventia Inaltpreasfintitului Ierotheos, Mitropolit de Navpaktos si Aghios Vlasios in cadrul Ierarhiei Bisericii Eladei, care a fost expusa in Actele Sinodului:

Tema participarii Bisericii noastre la Dialogul dintre Biserica Ortodoxa si “cea romano-catolica”, dar mai ales a modului in care participa este vasta, insa aici ma voi limita doar la a prezenta in rezumat cateva puncte de vedere:

1. Dialogul este necesar, dar cu indispensabilele conditii teologice, eclesiologice si canonice. Adica: Biserica nu trebuie ca in numele dialogului sa se lepede de teologia ei, de eclesiologia si de Dreptul ei canonic.

2. Chiar daca exista teme in suspans, precum tema Uniatiei, precum si alte teme teologice de baza, precum invatatura despre “actus purus”, care influenteaza foarte vizibil intreaga teologie (“Filioque”) si eclesiologie a papismului, cu toate acestea se poate dezbate tema raportului dintre primat si sinodalitate, dat fiind ca a fost o tema de baza, care a preocupat primul mileniu. Consider ca indepartarea treptata a Romei celei Vechi de catre Patriarhiile Rasaritului, a inceput cu primatul papei in Biserica, iar mai tarziu cu introducerea “Filioque-lui” de catre franci in teologia Romei celei Vechi. Adica: papa nu a putut accepta niciodata ca aceleasi privilegii de onoare sa fie acordate de catre Sinodul al IV-lea Ecumenic episcopului Noii Rome.

3. Cu toate ca dialogul referitor la raportul dintre sinodalitate si primat este important si ca prin prisma acestuia se considera ca se va inainta si la alte chestiuni, cu toate acestea exista cateva probleme care trebuie semnalate.

I. Modul in care Biserica noastra participa la dialog nu este cel potrivit. Se face cu o extrema secretomanie. Textele care au fost semnate la Intrunirile de pana acum (Monaco, Bari, Noul Valaam si Ravenna) si de catre reprezentantii Bisericii noastre sunt problematice. Niciodata nu a avut loc in cadrul Ierarhiei o dezbatere referitoare la chestiunea: Care ar trebui sa fie pozitia reprezentantilor nostri in cadrul acestor intruniri? Si niciodata nu au fost textele dezbatute in cadrul Ierarhiei dupa ce au fost semnate. Inseamna ca in acest punct nu functioneaza sistemul sinodal. Noi, ierarhii, ca interpreti si pazitori ai Credintei, suntem abandonati la periferie, in “intuneric”.

II. Declaratiile facute de catre reprezentantii ortodocsi si romano-catolici arata problematizarea, pentru ca demonstreaza ca exista o incercare de a impune “unirea bisericilor” nu intr-un mod cinstit. Exista aceste declaratii, care – daca va trebui – pot fi citate.

III. In primul mileniu Biserica Ortodoxa s-a confruntat cu tema privilegiilor papei Romei. Aceasta s-a intamplat in cadrul Sinodului convocat de Sfantul Fotie ce Mare (879-880 d.Hr.), (sinod) care este considerat de catre multi ortodocsi ca al VIII-lea Sinod Ecumenic. La acest sinod au fost prezentate cele doua tipuri de eclesiologie, adica a “bisericii papale” si a Bisericii Ortodoxe. Patriarhul Fotie a recunoscut privilegiile de onoare ale papei, dar in cadrul ecleziologic orthodox: papa are doar privilegii de onoare in Biserica si nu poate sa se situeze deasupra Bisericii. Prin urmare, in dezbaterea care are loc asupra primatului papal trebuie sa se acorde o maxima importanta hotararii acestui Sinod. Desigur, in cadrul acestui Sinod, impreuna cu primatul a fost dezbatut si adaosul “Filioque”. De aceea, atunci cand dezbatem astazi tema primatului, trebuie sa o consideram in cadrul privilegiilor de onoare. La fel, cu dezbaterea ereziei “Filioque”.

IV. In timp ce in Biserica Ortodoxa sistemul ei administrativ este sinodal, in “cea romano-catolica” sistemul administrativ este “papocentric”. Aceasta se vede foarte bine din hotararile Conciliului II Vatican si din alte texte conciliare, in care se sustine ca papa este “conducator al colegiului episcopilor”, este “piatra Bisericii”, este “conducatorul vesnic si vazut si temelia unitatii, care ii leaga atat pe episcopi intreolalta, cat si multimea credinciosilor”, este “reprezentantul lui Hristos si ca pastor peste toata Biserica, are autoritate desavarsita, suprema si universala in Biserica, pe care o poate exercita intotdeauna liber”. De asemenea, trebuie sa se sublinieze ca, potrivit eclesiologiei papismului, “nu poate sa existe un Sinod Ecumenic daca nu este autorizat sau cel putin daca nu este acceptat de catre succesorul lui Petru”.

Prin urmare, aceasta conceptie papocentrica si superioritatea papei chiar si asupra Sinoadelor Ecumenice desfiinteaza sinodalitatea si constituie o alta eclesiologie. Opinia catolicilor ca Bisericile, adica cele Ortodoxe, care nu-l accepta drept conducator al lor pe papa sunt deficitare, adica au anumite lipsuri, este inacceptabila.

V. In proiectul textului, care trebuie sa se dezbata in Cipru in luna octombrie, desi exista multe puncte importante, care arata cum a functionat primatul papal in primul mileniu, cu toate acestea nu se atinge deloc relatia dintre primatul papal si Sinoadele Ecumenice. Un text, care nu are claritate in gandire nu poate sa se impuna si sa ajute la readucerea celor despartiti in Biserica Universala.

VI. Este un fapt incontestabil ca problema de baza a papei este ca nu a acceptat in mod esential Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, care ofera aceleasi privilegii de onoare Bisericii Noii Rome si dreptul de a hirotoni episcopi pentru tinuturile barbare. Aceasta se vede si din faptul ca la nici un Sinod Ecumenic papa nu a fost de fata, ci doar reprezentantii sai.

VII. Daca cineva studiaza cu atentie textele Intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe isi da seama ca acestia pe de o parte conglasuiesc asupra continuarii dialogului, dar pe de alta parte pun conditii clare, precum, de pilda, sa fie condamnata Uniatia fara echivoc, iar dupa primat dialogul sa inainteze si la alte chestiuni teologice esentiale.

VIII. De la Intalnirea la Ravenna Patriarhia Moscovei s-a retras pretextand prezenta arhiepiscopului Estoniei si prin urmare nu a semnat textul, dupa cum nu l-a semnat nici Patriarhia Georgiei. Trebuie sa fie rediscutate hotararile tuturor Bisericilor Ortodoxe asupra textului de la Ravenna.

Dupa toate acestea, propun ca dupa o dezbatere si o hotarare in cadrul Ierarhiei, sa se dea reprezentantilor nostri o indrumare, asupra a ce vor sustine in cadrul dialogului, iar dupa semnarea textelor sa aiba loc o dezbatere in cadrul Ierarhiei. In acelasi timp, sa se declare clar ca daca reprezentantii nostri vor semna un text, care este in afara liniilor trasate lor de catre Biserica, atunci acest text Biserica noastra nu si-l asuma.

(Textul a fost publicat in ziarul saptamanal Ορθόδοξος Τύπος, 27/11/2009 si de catre Sfanta Manastire Pantocrator-Melissohori de unde l-am si preluat; traducere Fratia Ortodoxa Misionara Sfintii Trei Noi Ierarhi)   | Pelerin ortodox