Sfantul Dimitrie Basarabov – ocrotitorul Bucurestiului. Sa-l rugam sa lumineze pe sinodalii nostri ca sa nu se abata de la invatatura Sfintilor Parinti

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Rtb_aXaljTg]

S-a nascut in satul Basarabi, aflat la sud de Dunare, la 2-3 kilometri departare de cetatea Rusciuc, pe raul Lomului. Parintii Sfantului erau ortodocsi, de origine valaha (romana), si se indeletniceau cu agricultura si cu cresterea vitelor. Desi nu s-au pastrat multe documente scrise in legatura cu data nasterii Sfantului Dimitrie, se crede ca aceasta s-ar fi intamplat prin sec. XIII, pe vremea imparatilor Petru si Ionita Asan ai statului romano-bulgar.

Ocupatia de baza a tanarului Dimitrie era tot cresterea animalelor, ca si a parintilor sai, dar adevarata sa vocatie era aceea de a-L sluji pe Hristos. De aceea, inca din tinerete, a intrat in viata monahala. Nu putem afirma cu certitudine unde si-a inceput viata monahala tanarul Dimitrie, dar sunt pareri ca acesta ar fi dus o viata pustniceasca, intr-o pestera ce se afla in apropierea satului sau natal, pe marginea Lomului.[2] Luand insa in considerare faptul ca in prima jumatate a sec al XIII-lea exista o viata monahala destul de bine organizata, este foarte probabil ca tanarul Dimitrie sa-si fi inceput viata monahala intr-o comunitate monahala mai bine cunoscuta, ca de pilda cea de la Basarabi, din sudul Dobrogei (Scitia Mica). Este posibil ca supranumele de Basarabov sa i se fi dat in legatura cu aceasta manastire, astfel de numiri intalnindu-se si in cazul altor mari nevoitori ai vietii noastre monahale: Nicodim de la Tismana, Daniil Sihastrul, Paisie de la Neamt, Calinic de la Cernica, etc. Ca atare, marii monahi au ramas cunoscuti in Biserica nu prin numele sau locului de nastere, ci prin numele locului unde s-au nevoit, inchinandu-si viata Domnului.

Despre chipul nevointelor sale, despre data trecerii la cele vesnice, despre locul in care s-a intamplat aceasta, despre cei ce l-au insotit sau nu pe ultimul sau drum, cat si despre locul mormantului sau nu exista nici un fel de date. Doar cantarile Bisericii vorbesc despre nevointele acestui Sfant: „Ca un inger pe pamant viata ti-ai savarsit, in post si rugaciune ziua si noaptea petrecand, ca sa infrangi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostas adevarat al lui Dumnezeu, a carui voie ai implinit-o din tinerete, Dimitrie, si toate intunecime le-ai socotit. Pentru aceasta si noi cu credinta te laudam si te slavim”[3].

Moastele Sfantului aveau sa fie descoperite in mod minunat, atunci cand au crescut apele Lomului, surpand intrarea in pestera Sf. Dimitrie. O copila bolnava a avut o viziune despre locul unde se aflau moastele Sfantului, viziune pe care a povestit-o parintilor. Acestia au anuntat preotii Bisericii, care adunandu-se cu sobor mare la locul indicat de copila, au descoperit acolo, in albia raului, moastele intregi ale Sfantului.Ca marturie a revarsarii Duhului Sfant asupra Sfantului sta vindecarea acelei copile bolnave, prin atingerea cu credinta a sa de moastele Sfantului.

De acolo, sfintele moaste au fost duse cu cinste la biserica din satul sau natal, unde au stat, fiind cinstite cu evlavie, pana in anul 1774, cand, datorita invaziei armatelor otomane, ele au fost luate si trecute Dunarea, la romani, cu scopul de a fi duse in Rusia. Insa, la Bucuresti, un crestin cu inima aleasa, anume Hagi Dimitrie, a intervenit pe langa autoritatile militare rusesti, aflate in acel moment la sud de Dunare, pentru a darui aceste sfinte moaste romanilor, avand in vedere ca Sfantul Dimitrie era de neam vlah. Autoritatile rusesti au fost de acord, totusi s-au invoit ca macar mana dreapta a Sfantului sa ajunga la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi in Lavra Pecerska.

In acest fel, sfintele moaste au fost aduse la Bucuresti, intampinate cu mare alai, de toti credinciosii si clericii bucuresteni, in frunte cu mitropolitul Grigorie al Tarii Romanesti. Ele au fost asezate in catedrala mitropolitana, astazi actuala catedrala patriarhala, unde si astazi moastele Sfantului Dimitrie sunt izvor de binecuvantare duhovniceasca. Sfantul a fost declarat ocrotitor al Bucurestiului, iar harul sau s-a facut simtit si prin numeroasele vindecari ce s-au petrecut la racla sa.

Luand in seama aceste daruri dumnezeiesti ale Sfantului Dimitrie, Biserica Ortodoxa il socoteste pe buna dreptate doctor iscusit al bolnavilor, izbavitor al celor chinuiti de duhuri necurate, , intaritor al batranilor, invatator al celor tineri, mangaietor al celor intristati, grabnic ascultator al celor ce se roaga, izbavitor al celor ce sunt in primejdii, , sprijinitorul intregii crestinatati, precum si ocrotitorul tarii noastre.